Articole The Grudge

Scenaristul/Regizorul Takashi Shimizu, pasionat de regia de film inca din copilarie, explica originile interesului sau dintotdeauna: “Cand eram in scoala primara, am vazut filmul lui Steven Spielberg, E.T. Atunci mi-am dat seama ca acest film reprezinta ceea ce imi doream sa fiu eu. Am lucrat la inceput ca asistent de regie timp de trei sau patru ani, dar pentru ca nu am avut ocazia sa invat mai multe despre filmari, camera de filmat sau lumini, m-am decis sa urmez cursurile scolii de film.”

Prolificul producator japonez Taka Ichise, al carui palmares include Ringu, filmul horror de limba japoneza cu un remake la Hollywood devenit hit-ul The Ring, are meritul de a-i fi acordat o sansa lui Shimizu cand acesta inca era student. “Hiroshi Takashi, care a scris scenariul pentru Ringu, mi-a povestit despre Shimizu, un tanar student promitator, care urma la vremea respectiva un curs al sau, la scoala de film,” explica Ichise. Takashi fusese impresionat de unul dintre proiectele realizate de Shimizu pentru curs si i l-a trimis lui Ichise. In perioada respectiva, acesta cauta pe cineva cu care sa poata face o scurta drama horror care sa poata fi auzita la telefonul mobil.

“Shimizu mi-a aratat doua filme de scurt metraj pe care le facuse. Ambele erau realizate la nivelul unui expert,” continua Ichise.

“Am facut aceste filme dupa ce vazusem Ringu,” spune Shimizu, “si eram hotarat sa fac un film horror cu un stil cu totul altfel, ceva radical diferit, chiar daca aveam sa esuez lamentabil. Ideea mea era sa prezint fantome care sa nu arate ca niste spectre, ci sa aiba un aspect mult mai clar, mai realist.”

Ichise a incheiat un contract cu compania japoneza V-Cinema, urmand sa produca doua filme pentru distributie video. El s-a decis sa ii incredinteze acest proiect tanarului si promitatorului regizor. “I-am spus lui Shimizu: ‘Poti sa faci tu aceste doua filme. Sa fie despre orice doresti tu, cu conditia sa fie cu adevarat infricosatoare.’ Asa ca mi-a adus un scenariu care a devenit elementul de baza pentru seria JU-ON.”

Cele doua filme JU-ON au starnit multa valva in toata Asia si i-au atras atentia producatorului executiv Roy Lee, cel care descoperise Ringu si se ocupase de remake-ul sau american de mare succes The Ring, avand-o in distributie pe Naomi Watts. “Am auzit pentru prima data de el de la un jurnalist pe nume Alvin Lu, care sustinea ca JU-ON era cel mai infricosator film pe care il vazuse vreodata,” isi aminteste Lee. “Mi-a trimis o copie a filmului si l-am vazut si eu. Era o copie nesubtitrata, dar tot mi s-a parut absolut infricosator. Nu-mi mai puteam scoate din minte acele imagini ingrozitoare.”

Lee l-a abordat pe tanarul scenarist Stephen Susco, cerandu-i sa puna la punct un script de limba engleza pentru JU-ON. “Deja eram de ceva vreme un fan avid al filmelor de groaza asiatice,” spune Susco. “Pareau sa forteze constant limitele acestui gen.” Cand am vazut filmele originale JU-ON, am fost ingrozit si fascinat. Shimizu facuse deja un pas inainte, venind cu o structura narativa non-lineara, care adauga o noua dinamica, plina de forta, o senzatie de instabilitate emotionala si de dezorientare incredibila. Nu numai ca a folosit in mod magistral aceasta structura non-lineara, dar a condimentat filmul cu cateva dintre cele mai fascinante si mai terifiante imagini din cate am vazut eu vreodata. Nu spun ca am fost de acord sa scriu acest script… Pur si simplu, n-as fi putut sa nu il scriu !”

In timp ce era scrisa versiunea in limba engleza, Ichise a realizat o versiune japoneza teatrala a productiei JU-ON. Lee s-a decis sa ii arate filmul regizorului Sam Raimi, el insusi un maestru al genului. “Aveam sentimentul ca Sam va aprecia senzatia de oroare, pentru ca am avut si eu o sensibilitate similara pentru filmul lui Sam, The Evil Dead.”

“JU-ON este unul dintre cele mai terifiante filme pe care le-am vazut vreodata,” spune Raimi. “Shimizu a modelat si a proiectat pe ecran spaime unice. Are un stil si un ritm neobosit. Nu te lasa nici o clipa sa iti recapeti rasuflarea. Evident, a ridicat acest gen la un nou nivel.”

De indata ce a vazut filmul, Raimi s-a decis sa sustina realizarea unui remake american, cu compania lui de productie Ghost House Pictures, alegandu-l tot pe Shimizu ca regizor al versiunii in limba engleza. La inceput, Shimizu nu a fost foarte convins de ideea unui remake cu o distributie americana. “Cum eu lucrasem deja povestea asta, ma gandeam ca ar fi mai bine sa isi incerce mana de aceasta data un regizor american,” spune Shimizu.

Dar, dupa intalnirea cu Raimi, Shimizu s-a razgandit. “Sam dovedea o mare atentie pentru detaliu si vorbea cu multa pasiune despre anumite secvente din versiunea originala JU-ON,” spune regizorul. “Mi-a zis ca ar vrea ca versiunea americana a filmului sa aiba efecte pe care eu nu reusisem sa le realizez din cauza constrangerilor legate de buget. Mi-a starnit interesul, pentru ca mi-am dat seama ca as avea libertate de creatie si as putea explora si alte fatete ale povestii decat cele alese initial, impingand astfel lucrurile si mai departe. Nu puteam sa ratez o asemenea ocazie !”

Cam la doi ani dupa ce Lee a ecranizat pentru prima data JU-ON, Shimizu era deja in spatele camerei de filmat, lucrand la remake-ul acestei productii, cu titlul The Grudge. “Cred ca problema cea mai dificila in remodelarea scenariului,” spune Ichise, “a fost modul in care am lasat loc pentru sensibilitatile diferite ale cineastilor japonezi si americani - ce considera fiecare dintre acestia ca ar fi terifiant pentru publicul lor. Exista caracteristici aparte, unice in filmele horror japoneze. De exemplu, in multe cazuri, misterul nu este rezolvat sau nu se ajunge la nici o concluzie in povestea respectiva. Publicul japonez considera ca aceasta structura cu final deschis este in sine o trasatura infricosatoare. Dar publicul american pare sa solicite o rezolvare mai clara a povestii.”

Scenaristul Susco adauga: “Scriind acest scenariu, m-am confruntat cu provocari de care nu am mai avut parte pana acum. Cea mai consistenta a fost gasirea unui mod potrivit in care sa imi combin ideile proprii, originale, cu cele ale lui Shimizu. Nu am vrut sa il calc 'pe bataturi', nici sa creez o poveste care sa nu se ridice la standardele inalte impuse de el o data cu filmele originale. Dar, pe parcursul intregului proces, Shimizu mi-a acordat libertatea de a-mi explora propriile idei, ghidand in acelasi timp scenariul cu viziunea lui regizorala echilibrata si increzatoare. Ii sunt recunoscator pentru acest spirit de colaborare si ma simt onorat de faptul ca am lucrat cu un om care, dupa parerea mea, este unul dintre cei mai talentati regizori de filme horror care lucreaza la ora actuala.”