Articole The Equalizer 2

(2018)

Equalizer 2

Distribuția

În centrul filmului se află relaţia dintre McCall şi fosta lui îndrumătoare, Susan, interpretată de Melissa Leo, şi soţul acesteia, Brian, interpăretat de Bill Pullman.
“În acest film, Susan şi McCall sunt încă cei mai buni prieteni, având o relaţie liniştită şi extrem de eficientă,” susţine Black. “Ea lucrează în structuri guvernamentale, fiind capabilă să-i dea lui McCall toate informaţiile de care are nevoie pentru a putea fi The Equalizer.”

“În primul film, Susan îi dădea lui McCall sfaturile de care avea nevoie: el ştie să-i ajute pe oameni, el ştie să îndrepte toate relele, iar ea îl impulsionează să facă bine celor aflaţi în impas,” explică Leo. “În acest film, McCall îşi va întoarce faţa spre el însuşi şi va trebui să găsească o modalitate de a-şi echilibra viaţa.”

“Invitaţia de a participa la The Equalizer 2 a fost pentru mine o bucurie pentru că mi-a plăcut enorm să joc în primul film,” continuă Leo. “Partea cea mai frumoasă a proiectului a fost aceea că am lucrat cu aceşti doi oameni minunaţi, care sunt - Antoine Fuqua şi Denzel Washington. Antoine nu face acelaşi film de două ori; el se duce tot mai sus. Iar acest film este mai bun decât primul; Antoine are capacitatea de a crea o poveste mai bună.”
Bill Pullman revine în rolul lui Brian Plummer, soţul lui Susan Plummer.

“În filmul ăsta personajul central este modest, discret şi are un cod de moralitate,” afirmă Pullman. “Seamănă în parte cu un Western, unde personajul principal are principii pe care le urmează chiar dacă se află în situaţii critice.”

În dorinţa sa de a comunica cu oamenii din jurul său, Robert McCall s-a mutat din Chelsea într-un complex de apartamente pe lângă Massachusetts Avenue, aproape de inima oraşului Boston. El se manifestă prietenos cu vecinii săi şi iniţiază o relaţie de prietenie cu un adolescent pe nume Miles, care trăieşte împreună cu mama sa, în acelaşi bloc cu el.
“Când îl cunoaşte pe talentatul Miles, McCall îşi dă seama că adolescentul este ezitant,” spune Richard Wenk. “McCall simte că băiatul e în pericol de a fi absorbit de un anturaj defectuos, aşa că începe să devină o figură paternă pozitivă pentru el.”

“M-a pasionat povestea tată-fiu dintre McCall şi acest tânăr, în care primul îl învaţă pe cel de-al doilea ce să aleagă şi cum să se descurce în viaţă,” spune Washington. “În această relaţie am văzut şansa de a vorbi cu un tânăr şi de a înţelege rolul pe care ar trebui să-l aibă un mentor în faţa acestui băiat.”

“Denzel m-a sunat într-o zi şi mi-a spus, ‘De fapt, filmul ăsta este despre un tată şi un fiu,’” susţine Black. “‘Robert McCall trebuie să înveţe să devină tată. Trebuie să-l tratez pe Miles ca pe un fiu şi trebuie să-l îndrum. Asta e esenţa filmului; nu trebuie să pierdem ideea asta - Antoine trebuie să se concentreze pe ideea asta, Richard trebuie să se concentreze pe asta, tu trebuie să te concentrezi pe asta!’’”

“Această relaţie trebuie privită din perspectiva trecutului lui to McCall,” continuă Washington. “El nu a primit pe nimeni în viaţa lui, iar pe cei pe care şi-i apropiase, i-a pierdut. Aşadar, el se teme să-l primească pe băiat în viaţa lui, dar până la urmă o face.”

Ashton Sanders, care a fost remarcat de critică când a jucat în filmul premiat cu Oscar, Moonlight, a primit rolul lui Miles.
“Ashton ne-a luat respiraţia,” susţine Blumenthal. “El îşi spunea replicile cu naturaleţe şi onestitate. Distribuindu-l pe Ashton în acest rol, nu numai că avem un tânăr actor fenomenal, pe care-l vom mai întâlni cu siguranţă, dar creăm şi o relaţie autentică şi reală cu personajul principal al lui Denzel. Iar aceste două cuvinte - adevărat şi autentic - sunt cuvintele pe care Antoine Fuqua le rostea în fiecare zi, în care discutam despre film.”
Sanders îşi relevă gândurile despre rol, “Miles este un copil bun, dar începe să se implice într-un stil de viaţă care este periculos pentru el. Lui îi lipseşte îndrumarea cuiva bine intenţionat, iar McCall devine un fel de mentor pentru băiat.”

“În filmul iniţial, McCall era un fel de înţelept al comunităţii în care trăia. Cred că el îndeplineşte acelaşi rol şi faţă de Miles. El îl sfătuieşte pe Miles, îl îndrumă,” continuă Sanders.
Pe măsură ce McCall începe să se răzbune pe cei care au omorât-o pe Susan - fosta sa coordonatoare şi îndrumătoare - el reia legătura cu agenţii operativi din fosta sa celulă operativă. “Ei erau nişte agenţi extrem de bine pregătiţi, care participau la misiuni externe de răpire sau ucidere a unor ţinte extrem de importante,” explică Wenk. “Ei sunt cei mai performanţi asasini de pe planetă. Robert McCall făcea parte din această echipă care mai cuprindea încă patru oameni. Dar după ce şi-a pierdut soţia, McCall s-a hotărât să renunţe la meseria asta , iar atunci când a explodat o maşină cu bombă, el a dispărut lăsându-i pe ceilalţi să creadă că a murit.”
Ceilalţi patru colegi ai lui McCall au continuat însă să lucreze împreună. Ce s-a întâmplat cu ei? Wenk continuă: “Consilierii noştri tehnici au făcut parte din SAS şi Navy Seals; ei au cam aceeaşi experienţă. Unul dintre ei mi-a spus, ‘Ei ne învaţă cum să ucidem, dar nu ne şi dezvaţă. Iar noi ce putem să facem? Ce scriem în CV-urile noastre? ‘Asasin?’’”

“Aceasta e un fel de frăţie,” spune Blumenthal. “Ei au văzut lucruri pe care alţi oameni nu le-ar putea suporta sub nicio formă. Din cauza asta, cei cinci agenţi puteau să-şi dea viaţa unul pentru celălalt.”

Pentru Washington era important să-l separe pe McCall de restul grupului. “Pentru Denzel era important ca personajul să nu fie un simplu pistolar care omoară oameni. El vroia să fie mai inteligent decât un agent operativ obişnuit,” susţine Blumenthal. “McCall este deasupra acestui nivel - grupul pe care l-a organizat şi coordonat Susan Plummer a fost un fel de elită a elitelor.”

Iar fiecare membru al grupului avea specialitatea lui. “Dacă poţi să faci unele lucruri pe care le fac alţii, nu înseamnă că ai aceleaşi abilităţi ca şi ei,” susţine Washington. “Poţi să fii antrenat în acelaşi fel ca şi boxerii, dar asta nu va însemna că toţi boxerii vor ajunge campioni mondiali.”

Grupul de operativi este compus din: York, interpretat de Pedro Pascal, care a fost remarcat în rolul din “Narcos”; Resnik, interpretat de Jonathan Scarfe (“Van Helsing”), Ari, interpretat de Kazy Tauginas, un mare actor în devenire, şi Kovac, interpretat de debutantul Garrett A. Golden.

“Interpretarea dată de Pedro a fost diferită de a celorlalţi datorită faptului că el a conferit personajului căldură şi sentimente de prietenie,” susţine Blumenthal.
“York - care e personajul meu - şi McCall au fost parteneri în trecut,” spune Pascal. “Ei fac parte dintr-un grup misterios, de elită, format din agenţi guvernamentali bine pregătiţi şi bine acoperiţi. Noi ne aflam împreună când a explodat maşina capcană, din care reieşea că eu am scăpat şi el a murit. York şi-a plâns camaradul timp de şapte ani, crezând că e mort. Legătura dintre ei este una de prietenie, de încredere şi parteneriat. Aş spune că este relaţia cea mai profundă pe care o are personajul meu.”

Pascal a fost onorat să joace alături de Washington într-un thriller extrem de palpitant.
“El este un asasin profesionist, care însă îşi foloseşte talentul şi pregătirea pentru a face bine.”
“E foarte dificil să găseşti pe cineva care să joace alături de Denzel Washington,” susţine Fuqua. “Trebuie să găseşti un actor care să nu se lase intimidat.”
Intimidarea poate veni sub mai multe forme. “În prima mea zi pe platou, nu l-am întâlnit pe Denzel, dar a doua zi dimineaţă el a venit la rulota mea şi s-a prezentat. Am putut să vorbim aproape o oră şi jumătate înainte de a începe filmările. Secvenţa pe care am filmat-o este secvenţa în care personajul meu îl întâlneşte pe McCall şi-şi dă seama că acesta nu a murit - Denzel a umplut acest moment cu o îmbrăţişare caldă, prietenească - nedându-şi seama de complexitatea gândurilor care-mi treceau mie prin cap, el fiind omul cel mai important din viaţa mea - care urma să ascundă toate secretele care ar fi fost date în vileag de expresia mea în momentul în care m-ar fi strigat pe nume.”

Recrearea unui uragan de gradul 5 Denzel Washington și regizorul Antoine Fuqua
jinglebells