Cele mai tari parodii!

Este logic să ne amuze atunci când se face haz de alţii, mai ales când hazul este inteligent! Vineri se lansează pe ecrane Măria Ta/Your Highness, o revizitare în cheie comică a basmelor cinematografice cu prinţi, prinţese şi vrăjitori malefici, iar această premieră ne dă ocazia să explorăm câteva dintre cele mai bune parodii ale tuturor timpurilor.

Parodia există de mii de ani, însuşi Aristotel, în Poetica lui, pomenind de Hegemon din Thasos, unul din inventatorii acesteia. Hegemon obişnuia să schimbe ordinea cuvintelor din poeme celebre, reuşind să transforme sublimul în ridicol.

Nici parodia cinematografică nu este prea tânără: primul film al genului îi aparţine popularului Stan Laurel (alături de Oliver Hardy, a format celebrul cuplu comic mai cunoscut în România sub denumirea "Stan şi Bran"), care în 1922 parodia în Mud and Sand filmul Blood and Sand, cu Rudolph Valentino, probabil cel mai cunoscut star al epocii filmului mut. Stan Laurel şi-a mai încercat talentul parodic şi în Dr. Pyckle and Mr. Pryde (trimitere evidentă la Dr. Jekyll and Mr. Hyde, filmul apărut în 1920 cu John Barrymore în rolul principal).

În anii '40 a venit rândul lui Charlie Chaplin. Dictatorul/The Great Dictator aruncă săgeţi parodice în nazismul german, comentând satiric filmele de propagandă atât de iubite de Hitler. A fost unul din primele semnale de alarmă americane cu privire la pericolul tot mai mare al puterii naziste, precedat de scurtmetrajul You Nazty Spy! al trio-ului comic The Three Stooges.

Dar să vedem cum şi-a făcut loc parodia în ultima jumătate de secol...

Mel Brooks
Probabil că cel mai cunoscut regizor al genului este Mel Brooks. Regizorul de 84 de ani nu numai că a semnat câteva dintre cele mai cunoscute comedii ale tuturor timpurilor, dar câteva dintre cele mai importante dintre acestea au fost parodii.

Blazing Saddles a apărut în 1974 şi reprezintă unul dintre cele mai importante succese financiare din cariera regizorului şi scenaristului Mel Brooks. Nominalizat la trei premii Oscar, a fost inclus de Institutul American de Film pe lista celor mai bune comedii ale ultimilor 100 de ani, pe un onorant loc şase. Parodia se "ia" de lungă suită de westernuri atât de apreciate în epocă, printre cele mai vizate aflându-se High Noon, cu Gary Cooper pe afiş. Personajul principal feminin, Lili von Shtupp o vizează direct pe Marlene Dietrich şi rolul ei Frenchie din Destry Rides Again, în timp ce cântecul "I'm Tired" parodiază "Falling in Love Again (Can't Help It)", scris de Friedrich Hollaender pentru filmul de referinţă al lui Dietrich, Îngerul albastru.

Tot în 1974, Brooks parodiază genul horror cu Young Frankenstein, o altă comedie celebră, inclusă de Institutul American de Film în topul său, dar de această dată "de-abia" pe locul 13. Cu Gene Wilder în rolul principal, parodia se amuză pe seama unei lungi serii de filme cu celebrul personaj al lui Mary Shelley produse între anii '30 şi '50.

Dar să lăsăm horrorul şi să ne ocupăm de SF: Spaceballs apare în 1987 şi parodiază producţiile SF ale epocii, în special trilogia Star Wars, dar şi serialul Star Trek sau filmele Alien. Poate că n-a fost foarte bine primit de critică, dar a devenit un mega-succes financiar o dată cu lansarea pe casetă video, fiind unul dintre cele mai populare filme ale genului din toate timpurile.

Anii '80-'90
Sfârşitul secolului va fi dominat de un trio de scenarişti şi comici format din Jim Abrahams, David Zucker şi fratele său Jerry Zucker. Fără a intra în istoria lor, să le amintim doar câteva dintre cele mai cunoscute filme: Airplane! a apărut în 1980 şi a dat startul unei serii de comedii pline de momente absurde.

Din maşina de scris a celor trei (cunoscuţi şi sub numele de ZAZ) a mai ieşit în 1988 şi detectivul Frank Drebin, interpretat de Leslie Nielsen şi protagonist în cele trei filme The Naked Gun/Un poliţist cu explozie întârziată. Imensa popularitate a primului film va duce la apariţia a două continuări, în 1991 şi 1994.

Jim Abrahams este răspunzător şi pentru cele două Hot Shots!/Formidabilul, care parodiază producţii precum Top Gun, dar şi Rocky sau Superman, şi ni-l prezintă pe Charlie Sheen în probabil cel mai popular rol al său până la serialul Two and a Half Men.

Ultimul deceniu
A fost dominat de seria Scary Movie, ale cărei patru părţi extrem de populare parodiază horror-urile cu adolescenţi urmăriţi de ucigaşi în serie, atât de gustate în anii '80 şi '90. Pe lângă că a strâns aproape un miliard de dolari din proiecţiile în lumea întreagă, seria a transformat-o pe Anna Faris într-una din cele mai apreciate actriţe de comedie din ultimul deceniu. De un an încoace se tot aud zvonuri că ar trebui să apară un Scary Movie 5, dar deocamdată acestea nu sunt confirmate.

După ce vaca de muls Scary Movie n-a mai fost interesantă, anumiţi oameni din echipa cunoscutei serii au venit cu o serie de rateuri precum Not Another Teen Movie, Date Movie, Epic Movie, Meet the Spartans sau Disaster Movie, filme fără succes care anunţă un viitor sumbru al parodiei.

Cea mai recentă încercare în domeniu este Vampire Suck, o săgeată ţintită către Twilight şi extrem de popularele filme cu vampiri şi vârcolaci.

Care ţi se pare cea mai bună parodie a tuturor timpurilor?