Barbra Streisand

Barbra Joan Streisand (născută Barbara) (24 aprilie 1942) este o cântăreață și actriță de teatru și film, câștigătoare a două premii Oscar. A activat și ca producătoare de film, regizor, compozitor și activist politic. A câștigat două premii Oscar pentru „Cea mai bună actriță” și „Cel mai bun cântec original”, precum și multiple premii Emmy, Grammy și Globuri de Aur.

Este de mentionat si activitatea sa politica de orientare liberala. Apreciata indeosebi...

Barbra Joan Streisand (născută Barbara) (24 aprilie 1942) este o cântăreață și actriță de teatru și film, câștigătoare a două premii Oscar. A activat și ca producătoare de film, regizor, compozitor și activist politic. A câștigat două premii Oscar pentru „Cea mai bună actriță” și „Cel mai bun cântec original”, precum și multiple premii Emmy, Grammy și Globuri de Aur.

Este de mentionat si activitatea sa politica de orientare liberala. Apreciata indeosebi pentru vocea sa deosebita este considerate una din cele mai mari cantarete din istoria moderna a spectacolului. A urmat cursurile Colegiului Beis Yakov si Erasmus Hall High School din Brooklyn. Streisand a terminat in 1959 a 4-a cursurile Erasmus Hall High School.

Intre 1959 si 1961 ia parte la o serie de productii teatrale independente ca Another Evening With Harry Stoones. Desi si-a dorit dintodeauna sa fie actrita, succesul l-a cunoscut in postura de cantareata, de cum s-a prezentat la concursul pentru tinere talente organizat de The Lion. Asa a inceput periplul sau prin cluburile de noapte new york-eze cum erau Bon Soiry si Blue Angel, intercalate cu numeroase aparitii la televiziune.

A debutat pe Broadway in data de 20.03.1962 in musicall-ul I Can Get It For You Wholesale, in rolul secretarei Miss Marmelstein. Interpretarea sa a obtinut critici foarte favorabile si Barbra a obtinut prima sa nominalizare la un premiu Tony ca actrita intr-un rol secundar. Nu a castigat, dar a fost favorita lui New York Drama Critics. Apoi ca Fanny Brice in Funny Girl (1964), de Jules Styne, care a fost un succes imediat. A fost din nou nominalizata pentru un Tony, de data asta ca actrita intr-un rol principal.

Prima aparitie speciala la televiziune a fost la CBS in My Name is Barbra, care i-a confirmat succesul la scara nationala, dandu-i posibilitatea sa fie recunoscuta ca actrita si cantareata si aducandu-i in acelasi timp si recunoasterea criticii. Acest program s-a transformat intr-un succes atat pentru biografía Barbrei cat si pentru istoria televiziunii, de altfel a castigat 5 premii Emmy. Dupa acesta au urmat si altele ca The Belle of Fourteen Street, A Happening in Central Park, Barbra Streisand and Other Musical Instruments, One Voice, The Concert, Timeless, etc) toate cu acelasi succes.

Cu mai mult de 50 de discuri de aur si 30 de platina este a doua cantareata de success din toate timpurile inaintea formatiei The Beatles. De altfel e singura femeie din primii 4 artisti ca vanzari de discuri din toate timpurile si singura care nu a facut parte din revolutia rock'n'roll-ului care a dominat industria muzicala pe parcursul a 4 decenii.

O voce puternica, un registru amplu de 3 octave si un timbru foarte personal au ajutat-o sa parcurga cu usurinta toate genurile: pop, rock, balade sau muzica pentru spectacole de music-hall. In acest ultim domeniu a obtinut o autoritate indiscutabila, doua albume fiind dedicate muzicii spectacolelor de pe Broadway si obtinand nr 1 in vanzari. De asemeni a facut si un album cu muzica clasica, Classical Barbra, care a fost nominalizat la premiile Grammy in sectiunea muzicii clasice.

Chiar daca nu a fost asa de prolifica in domeniul compozitiei, totusi si aici a avut un aport insemnat. Printre cele mai cunoscute piese: Evergreen (castigator al unui Oscar pentru cel mai bun cantec si Numarul 1 in topurile americane), I Finally Found Someone (Nominalizat la Oscar pentru cel mai bun cantec), By The Way, Lost Inside of You, tema melodica pentru banda sonora de la Nuts.

In ciuda relativei sale inactivitati continua sa fie cantareata cea mai vanduta pe parcursul a 4 decenii, perioada cea mai lunga neatinsa de nici un alt artist din acest grup. Colaborarile cu alti artisti au dus la obtinerea unor succese de top : No More Tears / Enough is Enough', cu Donna Summer, You Don't Bring Me Flowers, cu Neil Diamond, Guilty, cu Barry Gibb si mai recent Tell Him, cu Celine Dion. Alte colaborari importante includ duouri cu Judy Garland, Ray Charles, Frank Sinatra, Johnny Mathis, Kim Carnes, Bryan Adams.

Imparte de altfel recordul in Guinnes, alaturi de Elton John, de aparitii in lista succeselor: Adult Contemporary de Billboard (USA ) cu 62 single pe parcursul carierei.

In septembrie 2000, Streisand a anuntat ca se retrage din concerte dand ultimele 4 spectacole: 2 in Los Angeles si 2 in New York). Ultima sa interpretare de People a fost retransmisa pe Internet vía America Online.

In februarie 2006, Barbra a terminat cantecul Smile de Tony Bennett in studioul de inregistrari pe care artista il are in casa sa din Malibu. Cantecul face parte din albumul pentru a 80a aniversare a lui Bennett.

In 2006 Streisand abandoneaza planul de retragere din concerte cu intentia de a aduna fonduri pentru cauzele sustinute de fundatia Streisand. Turneul a inceput in Wachovia Center din Philadelphia in 4 octombrie si s-a terminat in Staples Center din Los Angeles pe 20 noiembrie. Concertul il includea si pe Il Divo ca invitat special. Turneul a obtinut un succes imens la critica si a batut toate recordurile de incasari prevazute. Mai tarziu acest turneu s-a extins si in Elvetia, Austria, Germania, Franta, Irlanda si Anglia intre iunie si iulie 2007 (acompaniata de aceasta data de cantareti de pe Broadway), cu acelasi success de critica si public.

Primul sau film a fost adaptarea succesului de pe Broadway "Funny Girl" (1968), pentru care a castigat un Oscar pentru cea mai buna actrita, impartind aceasta onoare cu Katharine Hepburn pentru "Lion In Winter”, prima oara cand se producea aceasta egalitate la acesta categorie de premii.

Urmatoarele filme au fost de asemeni musicale "Hello, Dolly!" (1969), plecand de la scenariul lui Jerry Herman si regizat de Gene Kelly, si “On A Clear Day You Can See Forever“ in 1970, de Alan Jay Lerner si Burton Lane si regizat de Vincente Minnelli. Al patrulea sau film “The Owl and The Pussycat“ 1970 a fost primul sau rol "contemporan" si nu musical. Acest film este bazat pe un succes teatral omonim de pe Broadway si a fost regizat de Herbert Ross, cu care a semnat un contract pentru continuarea lui "Funny Girl", numita "Funny Lady", alaturi de James Caan, in 1975.

In 1972 a jucat alaturi de Ryan O'Neal in comedia lui Peter Bogdanovich "What's Up, Doc?“. In 1973 a jucat in drama romantica “ The Way We Were “ alaturi de Robert Redford in regia lui Sydney Pollack. Filmul a avut un mare succes la critica si i-a adus o noua nominalizare la Oscar.

In 1969 a infiintat alaturi de Paul Newman, Steve McQueen si Sidney Poitier casa de productie First Artists, in care produce in 1972 primul sau film "Up the Sandbox", regizat de Irvin Kershner. Incepand din 1972, isi infiinteaza propria casa de productie Barwood Films, unde va produce: "A Star Is Born" (pentru care va primi un Oscar pentru compozitia Evergreen de asemeni ales ca “Cel mai bun cantec original “ fiind prima femeie care a obtinut acest premiu), "The Main Event" sau "Nuts". In 1983 a produs, scris scenariul, regizat si jucat in "Yentl", experienta ce va fi mai tarziu repetata in "The Prince of Tides”, 1991 si in "The Mirror Has Two Faces“, 1996.

Steven Spielberg a calificat "Yentl" ca o opera a unui maestru "unul din debuturile cele mai dinamice de la regia filmului "Citizen Kane" al lui Welles" si multi alti critici au laudat filmul, dar Academia a ignorat-o pe regizoare. Peste ani s-a produs iarasi o mare controversa cand "The Prince of Tides" a obtinut 6 nominalizari la diverse categorii, inclusiv la cel mai bun film, cu toate acestea Streisand nefiind nominalizata ca cel mai bun regizor. Dupa unele pareri era greu sa schimbi temperamentul dur si intransigent al membrilor Academiei referitor la regizorii femei.

In 2004, Streisand a reaparut in distributia comediei "Meet the Fockers", cu Dustin Hoffman, Ben Stiller si Robert De Niro intre altii. Filmul a avut un mare succes comercial.

De-a lungul anilor, Barbra a dus o puternica campanie in strangerea de fonduri pentru cauze ca: lupta impotriva SIDA, educatia si protectia minoritatilor. Ideile sale referitoare la pozitia pe care trebuie sa o aiba actorii in procesul politic s-a ilustrat cel mai bine prin discursul tinut la Universidad Harvard "Artistul ca cetatean", reprodus in intregime de New York Times si de Washington Post. De asemenea a fost recompensata cu un Doctor Honoris Causa, in Arta si umanitate de catre Universitatea Brandeis. In februarie 2001 i-a fost conferit premiul Institutului American de cinematografie pentru munca sa ca regizoare, actrita, scenarista si compozitoare AFI Life Achievement Award. A obtinut de asemeni Medalia Nationala pentru Arte conferita de guvernul USA si este decorata cu Legiunea de Onoare de catre Guvernul Francez in 2007.

Actrița a fost recompensată cu o stea pentru activitatea sa din filme, situată în partea de nord, aria 6900, pe Bulevardul Walk of Fame din Hollywood.