Articole Sin City

Nimic nu este insa atat de simplu. Rodriguez se astepta ca Miller sa fie sceptic...si chiar era. Miller: „ Eram curios, dar foarte protector, pentru ca Sin City este copilul meu si casa mea. Este locul unde ma refugiam cand nu aveam altceva de facut. Mereu revin in Sin City.”

Foarte hotarat, Rodriguez a decis sa-l abordeze intr-o alta maniera. A decis sa-i demonstreze lui Miller ca poate transforma benzile lui desenate in film, fara sa le distruga. Sau sa le distruga frumusetea universului in alb si negru.

Rodriguez: „Stiam ca-mi va fi greu sa-l conving pe Frank, pentru ca stiam cat de greu ar fi fost sa ma convinga pe mine cineva sa ia un scenariu de-al meu, sa-mi ia „copilul”. Trebuia sa-i demonstrez ca aceasta idee va functiona.”

Pe riscul si pe cheltuiala sa, Rodriguez a tras cateva cadre de proba pentru a-i arata lui Miller la ce se gandea. Cei doi s-au intalnit intr-un bar din Manhattan, unde Rodriguez si-a deschis lap-top-ul si i-a dezvaluit lumea din Sin City sub forma unui filmulet.
Rodriguez: „Frank a fost impresionat. A spus: ,,Oh, este impresionant, plin de mister” iar eu i-am raspuns: „Frank, este de fapt cartea ta.”

Dupa ce a reusit sa-i atraga atentia lui Miller, Rodriguez a decis sa mai faca ceva pentru a-l convinge pe artist ca lumea benzilor sale desenate este in siguranta. I-a trimis lui Miller scenariul pe care tocmai il scrisese.
Rodriguez: ”Scenariul nu este scris de mine. Nu am facut decat sa tehnoredactez ceea ce am vazut in revistele lui Frank, ca mai apoi sa le editez. Am transcris trei dintre benzile desenate ale lui Frank intr-un singur scenariu: „The Hard Goodgye”, „The Big Fat Kill” si „ That Yellow Bastard”. Stiam ca mai avusese experiente neplacute. Asa ca am inversat procesul pentru el, deoarece de obicei artistul este cel care isi asuma riscurile atunci cand cineva face un film dupa cartea lui si am simtit ca ar trebui sa-mi asum eu toate riscurile.”

Rodriguez continua: „Asa ca i-am spus: „Hai sa nu batem inca palma. Ce-ar fi sa filmam cateva cadre de inceput intr-o sambata, cu echipa mea si cu cativa actori care-mi sunt prieteni (Josh Hartnett si Marley Shelton), firma cu care colaborez va adauga efectele, iar eu o sa aranjez replicile. Intr-o saptamana, vei putea vedea inceputul si o sa decizi daca facem filmul, daca vrei sa continuam. Mi-am gandit ca, daca lui Frank ii place ce vede, vom putea termina filmul, daca nu, se va alege cu un filmulet pe care sa-l arate prietenilor.

Au filmat partea introductiva in numai zece ore. Un clip, dar care a facut toti banii.

Hartnett: „Robert mi-a spus ca are nevoie de ajutor pentru a-l convinge pe Frank Miller ca poate transpune benzile lui desenate pe ecran si m-am oferit sa-l ajut. Amandoi am inteles ca era un fel de misiune si, daca va reusi, vom avea un film. Nu mai citisem cartile, dar cand m-am uitat pe ele si mi-am dat seama ce minunata era lumea din Sin City, am stiut ca era exact genul de lume salbatica pe care Robert o putea reface. Totul este atat de intens. Toate personajele masculine sunt banditi, foarte suspicioase, femeile sunt dure. Este ca o poveste veche cu umor negru, adusa la o noua extrema. Nu se mai vazuse pe ecran nimic asemanator.”

Cand secventele au fost terminate, Miller a ramas uluit. Si cucerit: „Am realizat ca, din punct de vedere creativ, Robert este o locomotiva. Si mai mult, a demonstrat ca este neobisnuit de sincer cu lumea lui. Si cel mai important, am vazut ca prinsese sensul, ca intelesese mesajul materialului.”