Articole Sin City

(2005)

Sin City

SIN CITY: Cum a fost construit orasul

Ca toate orasele, Sin City a inceput cu un proiect initial: schitele lui Frank Miller si povestile lui. Rodriguez a cautat modalitatile de a desprinde imaginile din paginile revistelor de benzi desenate si de a le transpune pe ecran. Atitudinea de pionierat a lui Rodriguez, cu privire la potentialul unui film digital a schimbat complet abordarea filmelor facute dupa benzile desenate.
Cu efecte de culoare, costume, machiaj si o arta alb-negru, impreuna cu interpretarea actorilor, lumea pe care Miller o zugraveste in schitele sale nu s-a schimbat prea mult de cand a prins viata cinematografica.

In cele din urma, cartile lui Miller si cadrele din film sunt in perfecta armonie.
Din punctul de vedere al omului de cinema si al controlorului de efecte vizuale, Rodriguez a stiut ca trebuie sa mearga la limita filmului digital pentru a putea captura stralucirea ploioasa, nisipoasa, care desparte mediile din Sin City. Rodriguez: ”Secretul a fost sa capturam stralucirea benzilor desenate din punct de vedere vizual. A trebuit filmat in totalitate pe ecran verde deoarece efectele vizuale si cele luminoase din cartile lui Frank sunt fizic imposibil de redat.”

A fost un drum pentru care Rodriguez era pregatit, fiind initiatorul unor tehnici similare in aventurile familiei „Spy Kids”. Rodriguez a folosit cele mai moderne camere de inalta rezolutie (HD) ca sa filmeze actorii in costume si cu machiaje stilizate, jucand complet in fata unor ecrane verzi. Apoi, echipe bine organizate pot opera un decor generat pe calculator, extras direct din revistele de benzi desenate.
A fost o filmare indrazneata, riscanta si neconventionala care l-a entuziasmat pe Miller, desi era debutant in domeniu. Miller: „Ceea ce este interesant este ca procesul pe care mi l-a explicat Robert, folosind ecranul verde si toate celelalte procedee, seamana in mare cu desenatul. Este de fapt vorba de crearea unor elemente si de miscarea lor, ca pe hartie.”

Rodriguez, care a facut si el benzi desenate in tinerete, este de acord:
“Cu ecranul verde, este ca si cum ai desena intai subiectul, cu jocul actorului, si apoi creezi decorul, cu ajutorul computerului.
Acest proces nu era numai familiar, ci ne-a permis sa ne si concentram atentia in principal asupra actorilor, aducand personajele la viata. Cand nu trebuie sa pierzi timpul cu amplasarea actiunii, facandu-ti griji pentru locatii imaginare, jocul actorului nu-si pierde efectul si ramane foarte “proaspat”.