Articole Life of Pi

(2012)

Viața lui Pi

Cum să devii Pi

Legăturile emoționale intense prezentate în VIAȚA LUI PI au necesitat interpretări excepționale din partea actorilor, în special din partea începătorului care a jucat rolul personajului principal. După o lungă serie de preselecții organizate în întreaga Indie, la care au participat peste 3.000 de tineri, Lee, responsabila cu distribuția, Avy Kaufman, și echipa ei, l-au ales pe Suraj Sharma, în vârstă de 17 ani, pentru rolul lui Pi Patel. Suraj este student. În momentul respectiv, locuia cu părinții lui în Delhi, India. (Ca o ironie, părinții lui Suraj sunt matematicieni, iar primul rol cinematografic al fiului lor avea să fie cel al unui personaj pe nume Pi - o constantă matematică și un număr transcendental.)

Suraj nici măcar nu intenționase să dea o probă pentru acest rol; inițial, fratele lui urma să se prezinte la preselecție. În cursul a șase luni, Suraj a trecut de patru etape de selecție. A fost o experiență de-a dreptul amețitoare pentru el, fiindcă, până în momentul respectiv, Suraj dusese viața unui adolescent normal. "Am avut mari emoții, mai ales în timpul etapei finale de selecție", își amintește el. "Chiar tremuram. Am vorbit vreo cinci minute cu Ang, care are o calitate unică: îi face pe toți cei din jurul lui să se calmeze. Ang m-a calmat și am repetat scena. Nu am fost foarte mulțumit de interpretarea mea, fiindcă tot mai aveam puține emoții. Ang a vorbit cu mine zece minute, apoi am încercat din nou scena. Nu știu ce s-a întâmplat, dar a fost cea mai bună interpretare a mea de pe parcursul procesului de selecție. Toți cei de față păreau foarte mulțumiți." În timpul etapei finale de selecție, Suraj a citit un monolog emoționant din scenariu, iar expresivitatea, căldura și talentul său înnăscut i-au cucerit pe Lee și pe reprezentanții studioului.

"Am căutat un tânăr care să aibă inocența necesară pentru a ne atrage atenția, profunzimea necesară pentru a ne frânge inima și calitățile fizice necesare pentru a-l întruchipa pe Pi în călătoria lui", spune Lee. "În timpul preselecției, Suraj a răspândit în jurul său un val de emoție, transmisă în mare parte cu ajutorul ochilor. Abilitatea sa naturală de a crede și de a rămâne în lumea fictivă e o adevărată comoară.

"Dăruirea lui Suraj față de poveste ne-a făcut să credem că, indiferent cu ce dificultăți ne vom confrunta, filmul va fi un succes", adaugă regizorul. "Când l-am văzut pe Suraj, am văzut filmul."

Pentru a marca intrarea fiului ei în noua lume a actoriei și a cinematografiei (la fel cum Pi devine protagonistul unei aventuri la care nu ar fi putut nici măcar să viseze), mama lui Suraj a oficiat o mică ceremonie, în cadrul căreia l-a numit pe Lee guru al fiului ei. Cu modestia-i caracteristică, Lee s-a gândit, inițial, că nu este vrednic să își asume o responsabilitate atât de mare. Dar, conform spuselor sale, "ceremonia mi-a mers la suflet", așa că regizorul a acceptat să se străduiască să fie demn de această onoare.

Până la sfârșitul producției, Suraj a fost cel care a devenit liderul spiritual pe platoul de filmare. Lee e uimit de inocența și de eforturile lui Suraj. El precizează: "Cu toții suntem experimentați și poate puțin blazați. Suraj ne-a reamintit tuturor de ce vrem să facem filme. Fiecare zi a fost un miracol."

Printre multele experiențe noi de care a avut parte adolescentul în cursul realizării filmului VIAȚA LUI PI s-a numărat și sarcina copleșitoare, dar necesară, de a învăța să înoate. Având în vedere că Pi petrece cea mai mare parte a filmului pe și în apă, antrenamentele acvatice au fost esențiale. Sub privirea scrutătoare a lui Lee și prin îndrumarea, munca susținută și disciplina impusă de cascadorul-șef, Charlie Croughwell și de fiul său, cascadorul Cameron Croughwell, Suraj a devenit un înotător de excepție și a învățat să își facă singur cascadoriile, cu o forță și o hotărâre ieșite din comun.

Pentru a reflecta transformarea fizică a lui Pi, Suraj a trebuit să ia în greutate, apoi să dea jos câteva kilograme de mușchi, și nu numai, în timp real, fără nicio întrerupere. (Tom Hanks a slăbit dramatic pentru filmul "Naufragiatul", dar performanța sa a fost facilitată de o pauză de câteva luni în producția filmului.) Printr-un program strict, care a inclus un regim alimentar și exerciții fizice, Croughwell-tatăl și Croughwell-fiul l-au transformat pe Suraj dintr-un tânăr firav, de 68 kg, într-unul musculos, de 75 kg. Apoi, pe parcursul filmărilor, i-au redus dramatic greutatea, până la 59 kg, pentru a reflecta greutățile cu care se confruntă Pi.

Pentru a înfățișa mai bine experiențele care îl transformă pe Pi, Suraj a luat lecții de supraviețuire pe ocean. Steve Callahan a fost consultantul filmului pe probleme de supraviețuire și mediu marin. Producătorul David Womark explică: "Steve a scris o carte, În derivă, despre experiența sa de supraviețuire pe mare, timp de 77 de zile în care a plutit în derivă. El și Ang au creat un program în cursul căruia Suraj a învățat să pescuiască, să construiască o pânză pentru propulsie și să adune apă proaspătă, deci toate aceste elemente pe care le vedeți în film sunt provocări pe care și le-a asumat și pe care apoi le-a integrat în interpretarea sa.

Suraj a petrecut o mare parte a producției în cel mai mare bazin cu valuri proiectat și construit vreodată pentru realizarea unui film. Aflat în Taichung, Taiwan, în incinta unui fost aeroport, bazinul avea o lungime de 70 m, o lățime de 30 m și o adâncime de 4 m, cu o capacitate de 6,5 milioane de litri de apă, și le-a permis cineaștilor să genereze o gamă largă de texturi acvatice. Pentru scufundarea navei Tsimtsum și pentru o scenă care înfățișează o uriașă "furtună divină", apa din bazin a fost înlocuită de apă generată pe computer.

"Am ajuns să mă simt ca acasă în bazin", spune Suraj, care, prin intermediul experiențelor trăite acolo, a învățat multe despre mare. "După cum veți vedea în film, și oceanul are stările lui de spirit", explică el. "Uneori e ca un monstru, alteori e ca o oglindă. E atât un ucigaș, cât și un salvator. Oceanul e un lucru frumos."

Însoțitorul lui Pi în odiseea lui oceanică, Richard Parker, este, în mare parte, un produs al tehnicilor avansate de generare a imaginilor pe computer, coordonate de șeful echipei de efecte speciale, Bill Westenhofer ("Cronicile din Narnia: leul, vrăjitoarea și dulapul"). Magia digitală duce mai departe tehnicile revoluționare folosite pentru generarea pe computer a personajelor din "Planeta maimuțelor: Invazia", creând un animal conștient, care pare la fel de real ca cei patru tigri bengalezi care au folosit ca modele pentru aspectul fizic și pentru comportamentul animalului. Echipa care a realizat efectele speciale s-a străduit să păstreze nuanțele subtile ale reacțiilor animalului și să nu îi dea acestuia un aspect antropomorf.

Westenhofer consideră că sutele de ore de filmări cu tigri realizate de cineaști au oferit repere de o valoare inestimabilă pentru realizarea graficii generate pe computer. (Animalele au interpretat și anumite secvențe din film.) Dresorul Thierry Le Portier (“Gladiator”) a găsit trei dintre cele patru animale în Franța și unul în Canada. Tigrii se numesc King, Min, Themus și Jonas. King a fost ales deoarece corespundea imaginii mentale pe care Ang și-o construise despre Richard Parker; ca urmare, acest tigru a devenit principalul model pentru aspectul fizic al personajului.

Povestea Despre producție
jinglebells