Veneţia, în zece fotografii

de Ştefan Dobroiu in 3 Sep 2009
Veneţia, în zece fotografii

Dacă luni aproape că nu-ţi puteai face loc printre schele, materiale, muncitori şi roabe în preajma Palazzo del Cinema, se pare că noaptea a fost plină pentru sutele de muncitori al căror unic scop era ca marţi seara la 7 festivalul de la Veneţia să se deschidă cu fastul obişnuit. Gazda a fost nimeni alta decât una dintre cele mai celebre frumuseţi ale Italiei, Maria Grazia Cucinotta (foto).

Deloc atins de criza financiară ce bântuia în mai la Cannes, festivalul parcă a crescut: o sală nouă şi-a făcut apariţia în faţa Palatului, iar o zonă foarte întinsă din stânga acestuia (spre celebrul Hotel des Bains, unde şi-a filmat Visconti Moarte la Veneţia) este înconjurată cu panouri pe care tronează schiţe cu noul Palat ce va fi deschis în 2011. O investiţie de 100 de milioane de euro va ridica pe insula Lido din laguna veneţiană un edificiu ultra-modern, dotat cu ecrane imense, aparatură de ultimă oră şi spaţii confortabile pentru conferinţele de presă şi numeroasele evenimente adiacente.

Deşi se zvonea că numărul jurnaliştilor va fi mult mai mic anul acesta (festivalul accepta cereri de acreditare chiar la două săptămâni după termenul limită de trimitere a acestora), aglomeraţia din preajma Palatului contrazice zvonurile: mii de jurnalişti stau la coadă pentru a intra în săli, pentru a înşfăca o felie de pizza sau pentru a prinde un calculator liber în sala de presă a festivalului, decorată acum cu postere imense cu personaje din animaţiile Pixar.

Anul acesta trei par a fi tendinţele la Veneţia. Una e ecologică: toate pasarelele şi platformele din Satul Cinema-ului sunt realizate din plăci de aşchii de lemn presate. Contrastul dintre galben-maroniul acestora şi roşul panourilor cu Mostra, plus albul clădirilor dă foarte bine, aşa că organizatorii se pot felicita pentru idee. Nu la fel de multă satisfacţie provoacă hoardele de carabinieri care împânzesc cei câţiva kilometri pătraţi din jurul Palazzo del Cinema, atât de mulţi încât îţi lasă impresia că s-au trimis ameninţări cu bombă. Fără menajamente, îţi controlează la fiecare intrare şi ieşire rucsacul. O altă preocupare a organizatorilor? Aerul condiţionat. În sala Perla te simţi ca un cadavru intrat în frigiderul de la morgă şi mai că ne-am bucura de tratament dacă n-am ieşi din sală zgribuliţi, cu ochii lăcrimoşi şi nasul roşu.

În rest, totul este în regulă: selecţia de filme din 2009 promite mult mai mult decât cea din 2008 şi, dacă la capitolul vedete ediţia cu numărul 66 nu stă foarte bine, măcar filmele să compenseze marile absenţe din rândul actorilor de categorie A. După ce am văzut ieri dimineaţă Baaria, revenirea regizorului Giuseppe Tornatore la universul Siciliei natale, şi am ascultat zecile de reproşuri ale unui IT-ist din sala de presă a festivalului care nu înţelegea de ce nu mă pot conecta wireless (era o problema a lor, nu a mea), mă întorc acum din nou în frigider pentru a vedea unul dintre cele mai aşteptate filme ale festivalului: The Road, cu Viggo Mortensen şi Charlize Theron în rolurile principale.

Iată mai jos, în zece fotografii, ce poate vedea un jurnalist acreditat la Veneţia:

Înainte de a ajunge pe insula Lido, vezi afişe cu Mostra de cinema pe toate aleile din lagună.

Vaporetto 1 te poartă pe principalul canal al lagunei şi te lasă, după vreo trei sferturi de oră, în debarcaderul Santa Maria Elisabetta. De aici autobuze cochete fac legătura cu Palazzo del Cinema.

Una dintre activităţile care ocupă cel mai mult timp într-un festival de film? Statul la coadă! La Veneţia stai la coadă la orice, până şi ca să ţi se controleze rucsacul de către carabinieri. Pentru filmele importante, cozile pot strânge sute de persoane, uneori pe mai multe rânduri, ca "pe vremuri" la carne sau fructe exotice.

Aceeaşi coadă, văzută de lângă unul dintre leii înaripaţi, simbol al Veneţiei şi emblemă a festivalului de film. Trofeul suprem al festivalului, Leul de Aur, are exact aceeaşi formă.

Leii din ipsos sunt aşezaţi prin mai toate cotloanele din preajma Palazzo del Cinema. Când e nevoie sunt căraţi de colo-colo, vezi mai jos un leu înaripat ajutat de trei vlăjgani să urce nişte scări.

Anul acesta John Lasseter, unul din şefii de la Pixar, primeşte un Leu de Aur pentru întreaga carieră. Animatorii săi sunt invitaţi să ţină un master class, iar versiunile 3D ale primelor Toy Story vor fi proiectate pe cele mai mari ecrane din festival, acum dotate şi cu tehnologie 3D. Personaje din cele mai celebre animaţii Pixar împodobesc acum mai toate sălile din Palat: mai jos poţi vedea parterul clădirii, unde se află Sala Perla, gazda primei proiecţii pentru fiecare dintre filmele din competiţie.

Tot aici se află unul dintre cele câteva standuri de suveniruri. Pe lângă catalogul festivalului, poţi cumpăra carneţele, umbrele, genţi, pixuri cu logo-ul înaripat şi o mulţime de alte flecuşteţe, toate la preţuri exorbitante. Chiar, când ai dat ultima oară 20 de euro pe o umbrelă cât se poate de banală?

Lângă Palat se află covorul roşu. Aici marile vedete internaţionale sunt aduse din hotelul Excelsior (îl poţi vedea mai jos), aflat la doar 200 de metri, pentru a fi fotografiate şi a da autografe. În această seară invitatul de onoare este Viggo Mortensen, unul dintre favoriţii la Coppa Volpi, premiul de interpretare, pentru excelentul său rol din The Road. La ora 11 dimineaţa, după cum se vede, nicio vedetă nu zăboveşte pe covor, acesta fiind străbătut doar de carabinieri. Atunci când nu se ascund de soare...

De pe covorul roşu ajungi imediat la hotelul Excelsior. Una dintre cele mai mari clădiri de pe Lido, se întinde pe mai bine de 500 de metri, iar cele cinci stele ale sale trag după ele şi tarife pe măsură. Printre vedete şi jurnalişti se strecoară şi pensionarii veniţi pe Lido pentru plajă şi relaxare, neştiind că timp de două săptămâni insula este cel mai aglomerat şi zgomotos loc pe o rază de sute de kilometri.

Pe terasa hotelului îşi fac de treabă mai toţi reprezentanţii filmelor. Aici poţi cere ultimele informaţii despre proiecţiile de presă sau poţi programa interviuri cu vedetele, cele mai multe contra-cost. Pentru o vedetă de talia lui George Clooney, "onorariul" poate depăşi o mie de euro pentru zece minute de conversaţie.

Corespondenţă posibilă prin amabilitatea ICR Veneţia

Părerea ta

Spune-ţi părerea
Wonka pe 3 septembrie 2009 20:21
Super
byby pe 3 septembrie 2009 21:07
Foarte frumoase pozele....
Darkwerewolf pe 4 septembrie 2009 14:05
Daca am avea si noi un asemenea festival ? oau

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells