Cinemagia a făcut primele predicţii legate de filmele cu şanse la Oscar în 2012, într-un articol dedicat principalelor categorii ale celebrelor premii. Cu această ocazie, am deschis o serie de analize ale producţiilor cu şanse la statuetă în 2012. Hugo, în regia lui Martin Scorsese, ar putea să fie nominalizat la mai multe categorii pe 24 ianuarie.
O călătorie incitantă într-o lume fabuloasă, Hugo e inspirat din bestseller-ul plin de imaginaţie al lui Brian Selznick, "The Invention of Hugo Cabret", despre uimitoarele aventuri ale unui băieţel isteţ, aflat în căutarea soluţiei unui secret pe care tatăl său i l-a lăsat moştenire. Acest secret îi va schimba viaţa nu numai lui Hugo, ci şi tuturor celor din jurul său, arătându-i locul pe care îl poate numi acasă.
Un film de aventuri spumos în 3D, plasat pe străzile colorate ale Parisului anilor '30, Hugo e ca o scrisoare de dragoste adresată cinematografului, un omagiu imperfecţiunilor filmului pe peliculă chiar în momentul când acesta iese din atenţia publicului. Hugo e un film despre filme, despre cum e să te pierzi în mulţime - şi să te regăseşti pe tine însuţi - în întunericul unei săli de cinematograf. La prima vedere, Hugo este doar o poveste pentru copii, adaptată de John Logan (The Aviator) după cartea de benzi desenate a lui Brian Selznick din 2007, care foloseşte ultimele tehnologii a graficii computer generated pentru a recrea Parisul anilor '30. E desigur un Paris idealizat, mai atrăgător poate decât originalul istoric.
Butterfield, un tânăr londonez de paisprezece ani, e actorul în rolul lui Hugo, şi are exact figura expresivă şi inteligenţa de care are nevoie micul orfan Hugo, cel care locuieşte într-o staţie de metrou, trăind din întreţinerea ceasurilor. Ocupaţia lui nu e întâmplătoare: în timpul liber, Hugo se ocupă de un mecanism pe care tatăl său, ceasornicar (Jude Law), îl inventase înainte să moară - o jucărie mecanică reprezentând un om care ţine un stilou. Hugo crede că jucăria îi va transmite un mesaj din partea tatălui său de dincolo de mormânt, fiind ajutat şi de Isabelle, o fată băieţoasă (Chloe Grace Moretz). Misterul omuleţului mecanic nu conduce însă la tatăl lui Hugo, ci la misterul filmelor, mai precis la faimosul regizor Georges Melies, jucat superb de către Ben Kingsley. Acest episod este unul veridic: după ce, din magician, Melies devine unul din faimoşii pionieri ai cinematografului, în cele din urmă îşi pierde statutul, iar peliculele celor 500 de filme ale sale ajung să fie distruse, pentru ca autorul lor să ajungă uitat, reparând jucării într-o staţie de metrou a Parisului. Aici să nu uităm un element interesant: Scorsese însuşi l-a "redescoperit" pe regizorul Michael Powell, trecut de şaptezeci de ani şi aproape uitat, al cărui dar era de a păstra şi de a conserva filme.
Scorsese face un tur rapid prin istoria cinematografului (ceea ce îi va enerva şi plictisi pe cei mai mici): Hugo şi Isabelle îl urmăresc pe Harold Lloyd, iar într-un flashback, Melies vede faimoasa scenă de la o proiecţie a fraţilor Lumiere în care trenul pare să intre în sală,, peste public: scena este de altfel o pledoarie la adresa 3D-ului: filmele întotdeauna trebuie să dea iluzia adâncimii. Şi nu puţine sunt reuşitele 3D-ului în film: de la uriaşele ceasuri ale staţiei de metrou până la feţele radioase ale actorilor care aduc emoţii şi surprize pe ecran.
Hugo va avea premiera în România pe 13 aprilie 2012.
Părerea ta
Spune-ţi părereain fine..Hugo cred ca va fi o productie ff reusita ..