Erik Nietzsche n-are nicio treaba. E unul dintre acei neadaptati care nu se potrivesc in niciun context. Inca din copilarie a avut probleme cu "directia", iar maturitatea vine, vai, neinsotita de solutii. Preferintele lui Erik baleiaza tot registrul artistic, trecand de la pictura la actorie si sfarsind cu regia de film. Poate ca tipul n-are cine stie ce aptitudini, dar un lucru sigur are: noroc.
Erik isi depune aplicatia la facultatea de regie si descopera cu stupoare ca a fost acceptat sa urmeze cursurile acestei facultati (bineinteles, dintr-o "eroare" birocratica ce implica o neconventionala partida de sex). Insa lucrul important este impulsul care i se ofera, momentul declansarii unei serii de evenimente extrem de amuzante legate de activitatea academica a tanarului Erik.
Nu avem parte numai de aventurile lui, ci si de cele ale noilor lui colegi si profesori, la fel de trasniti ca si protagonistul nostru. Cu totii ne propun o altfel de experienta academica, cu totul exagerata si punctata de episoade de un umor aproape ireal.
Filmul regizat de Jacob Thuesen dupa un scenariu al celebrului Lars von Trier nu se abtine de la incalcarea conventiilor. Cu putin efort, te poti gandi chiar ca multe episoade sunt autobiografice, dar cei doi si-au propus realizarea unei comedii negre si exact asta ne pun pe tava. Personajele sunt care mai de care mai grotesc conturate, dar, totodata, pastreaza o doza rezonabila de verosimil. Ele sunt supuse insa unor experiente greu de imaginat sau de conceput in realitate, asa ca trebuie sa depunem un mic efort pentru a ne incadra perfect in realitatea acestor experiente. Ritmul peliculei este alert, fara sa fie intortocheat, iar rezultatul final isi atinge perfect scopul.
Ceea nu poti sa nu te intrebi la sfarsit este ce fel de film va realiza pana la urma Eric Nietszche? Si, daca stai sa te gandesti la ce experiente are, niste titluri precum Breaking the Waves/Abisul sufletului sau Dancer in the Dark/Dansand cu noaptea nu par sa faca nota discordanta in serie.
Am bifat: MERITA VAZUT.
