Ceea ce pot sa spui sigur despre "Intamplarea" este ca, pana la sfarsit, nu esti clarificat asupra a ceea ce s-a intamplat, adica ce a provocat toate sinuciderile in masa - despre care, sunt sigura, ati aflat deja. Inventive, nu neg, care te iau prin surprindere - iarasi nu neg (cea mai tare este sinuciderea paznicului de la zoo, care intra in spatiul cu lei, si-i ademaneste sa-i manance o mana, apoi alta, o placere sa privesti...; pe locul doi mi-a placut ploaia cu muncitori, care se arunca de pe cladire, de la ultimul etaj; obiectiv filmat, asa, aveai impresia ca vezi un documentar despre procesiuni de-ale unei secte ce promoveaza uciderea in masa).
Bineinteles ca mai multe ipoteze s-au enuntat pentru aceste reactii: atac terorist cu o otrava… n-au crezut nici ei, adica ele, personajele, apoi - vedem - variantele s-au epuizat repede - au inteles ca este vorba despre ceva emis de plante; o toxina se pare - care afecteaza sistemul neuronal si provoaca o reactie opusa auto-conservarii: sinuciderea... Dar de ce inainte ca aceste plante razbunatoare sa emane toxina, se innora si batea vantul… n-am mai inteles, si daca personajele au inteles ca atunci cand bate vantul - e de rau: ca o sa le apuce autosinuciderea, de ce alergau pe campuri si nu se baricadau cu totii in cea mai apropiata cladire? Ah, si mai era un element: cu cat era un grup mai mare, cu atat plantele deveneau mai "nervoase" si se simteau mai tare amenintate, deci emanau mai multa toxina… Prin urmare, si plante ganditoare, si vant care sa incununeze "opera" plantelor, in tandem, ce mai… o nebunie (ma rog, n-am vrut sa fiu sarcastica, folosind acest cuvant).
Rational nu e nimic explicat, nimic dus la capat, doar niste ipoteze aruncate , fara sa se argumenteze, fara sa se construiasca nimic pornind de la aceste premise. Ideea de calamitate naturala de acest tip, cu plante care reactioneaza la actiunile distructive pentru planeta ale oamenilor, era o premisa super-buna pentru un thriller SF, ca la carte. Dar n-a fost sa fie. De la Lady in the Water incoace, Shyamalan o cam scalda in ape tulburi.
Nici "emotional" lucrurile n-au mers mai bine; cand n-ai un scenariu de SF "beton" in care sa-ti sustii ipoteza intr-un mod cat mai bine argumentat, astfel incat spectatorul sa ramana cu gura cascata, zicandu-si, "da, domnule, asta se poate intampla, apocalipsa este cat se poate de plauzibila", atunci, tu, ca scenarist sau regizor, te poti concentra pe latura emotionala, drama umana, partea psihologica. Dar nimic, nici pe aceasta latura, din partea lui Shamaylan. De ce? In centrul filmului avem un cuplu: Elliot si Alma Moore ( Mark Wahlberg si Zooey Deschanel) - de care, din pacate, nu prea ne pasa, chiar daca tot filmul ii urmarim evolutia. Nu este exact genul care emotioneaza. Nu au copii, el e un pic exasperat ca ea e prea retrasa, si de asemenea ea a luat masa cu un coleg care o bate la cap cu mesaje pe mobil. Wahlberg e incruntat, Deschanel priveste mai tot timpul gales, fie ca trebuie sa fie speriata-moarta, fie ca bea un pahar de apa. Nici unul din ei nu ajung la anxietatea lui Bruce Willis din Al saselea simt/ The Sixth Sense, care a dus intregul film aproape de o tristete supraomeneasca. Si, pe langa toate, isi mai dau seama si ca nu s-au prea iubit… Dar, vorba aceea, necazurile fac sa reevaluezi sentimentele, si – intr-un final -cei doi se gandesc totusi ca se iubesc. Ma rog…
M. Night Shyamalan nu se opreste, insa aici. Acum filmeaza "Avatar: The Last Airbender". Cum spune si regizorul: este un fantasy despre o lume cu patru categorii de oameni. Patru culturi: fiecare stapaneste un anumit element: apa, aerul, focul si pamantul. In fiecare sunt oameni care pot guverna aceste elemente, insa in fiecare generatie apare si un om care le poate stapani pe toate patru. El este cel care tine in echilibru cele patru popoare. Acest nou avatar apare cand cei care stapanesc focul subjuga celelalte semintii si comit genocid. Baietelul care este intruparea avatarului, iesit dintr-un ghetar, intelege ca prin asumarea responsabilitatilor sale va salva lumea si ii va reda echilibrul.
Nu stim daca M. Night Shyamalan isi mai poate salva reputatia de Noul Spielberg al Hollywoodului, cum a fost numit de catre publicatiile de gen, noi asa am dori, cert este ca - in ultima vreme - a dat filme din ce in ce mai slabe.
