Nominalizaţi People's Choice Award 2012: Hotelul Marigold, acum la cinema

Până pe 31 octombrie 2012, cinefilii de pretudindeni pot vota filmul european favorit şi pot câştiga un loc la cea de-a 25-a ediţie a Premiilor Academiei Europene de Film, care se va ţine în Malta, pe 1 decembrie 2012. The Best Exotic Marigold Hotel, unul dintre cele 12 filme nominalizate de Academia Europeană de Film la People's Choice Award, poate fi urmărit la cinema de vineri, 7 septembrie. Dacă vă încântă, acordaţi-i un vot AICI.

Şapte pensionari în căutarea schimbării ajung pe treptele acestei locaţii nu tocmai gata, Hotelul Marigold. Începe astfel o aventură plină de comic incisiv şi romantism într-un tărâm de plăceri neaşteptate, adusă la viaţă de câţiva dintre cei mai apreciaţi şi desăvârşiţi actori de film din vremurile noastre - Bill Nighy, Judi Dench, Tom Wilkinson. Ajunşi în Jaipur sub un soare arzător, cu unica speranţă de a începe o viaţă în Hotelul Marigold, ce se presupune a fi răspunsul Indiei pentru cei mai eleganţi pensionari britanici - un loc unde îşi pot petrece anii de aur înconjuraţii de condiţii de lux, îi avem pe: Evelyn (Judi Dench), îndoliată şi strâmtorată financiar, judecătorul Graham (Tom Wilkinson) cel deziluzionat, cuplul certăreţ format de Douglas şi Jean (Bill Nighy şi Penelope Wilton), Norman (Ronald Pickup) şi Madge (Celia Imrie) - aflaţi veşnic în căutarea dragostei, şi Muriel (Maggie Smith), care vrea să-şi facă operaţia de şold şi să lase India în urmă cu prima ocazie. Toţi aceştia se află la mila tânărului proprietar al hotelului, Sonny Kapoor (Dev Patel), naiv de ambiţios, care a moştenit clădirea cândva sofisticată de la tatăl său, cu speranţa că o va transforma într-un hotel elitist de lux. Până acum s-ar putea să nu aibă de oferit decât haos, dar pentru ceea ce-i lipseşte în resurse, compensează în entuziasm.

Cu toate acestea, noii locatari sunt înspăimântaţi să descopere că "modernizările" nu au avut loc, şi accesul la apă, electricitate şi telefonie e îndoielnic în cel mai bun caz. Sunt la fel de puşi în dificultate de o Indie plină de contraste, în acelaşi timp intoxicantă şi înspăimântătoare, tradiţională şi modernă, frumoasă şi stranie. La început, aceşti şapte nou-veniţi par nesiguri de ce le poate aduce viitorul. Dar, pe măsură ce încep să se lege noi prietenii, au parte de descoperiri surprinzătoare şi încep să se rupă de trecut.

La Hotelul Marigold, administraţia se ocupă de locatari cu un simţ fermecător de aplomb şi panică. În ciuda cuvintelor lăudăroase din broşura exagerată a hotelului, se dovedeşte că în spatele acestei operaţiuni se află un singur on, Sonny Kapoor, un tânăr dezarmant de ambiţios care se este, cu toată acestea, depăşit de situaţie. Nevoia unui actor cu amestecul perfect de carismă credibilă şi talent comic a dus la alegerea lui Dev Patel, al cărui rol într-un succes internaţional ca Slumdog Millionaire l-a adus în atenţia lumii.

"Dev are un talent impresionant," spune regizorul John Madden. "Are un comic natural - un soi de personaj Jacques Tati, cu o prezenţă fizică incredibilă şi instincte fantastice." Judi Dench adaugă: "E născut să fie actor de comedie şi are încrederea cuiva care face asta de mult, mult timp. Ne-a fermecat pe toţi." Patel a fost cucerit de contradicţiile personajului său. "Pe scurt, Sonny e cea mai dezorganizată persoană pe care ai întâlnit-o vreodată şi, în acelaşi timp, e foarte doritor să mulţumească lumea," îl descrie el. A manipulat broşura pentru Hotelul Marigold pentru a face locul să pară idilic, iar acum trebuie să-şi convină clienţii că hotelul poate deveni ceea ce le-a promis. În acelaşi timp, încearcă să-şi convingă mama foarte tradiţionalistă că poate fi un om de succes. Pentru a complica lucrurile şi mai mult, e îndrăgostit de o fată cu care mama lui de modă veche nu este de acord".

Pentru Sonny, "există un ataşament emoţionat puternic faţă de hotel, fiindcă este legat de de tatăl său, chiar şi-a dorit cu disperare să aibă succes, dar care, cu toate acestea, a eşuat, aşa cum a făcut cu toate lucrurile din viaţa sa," explică Patel. "Aşa vine Sonny cu ideea de a crea un loc pentru oameni în vârstă care să fie frumos şi idilic, chiar dacă nu există încă în realitate". Patel a avut şi o legătură personală cu povestea. "Mama mea chiar a lucrat ca îngrijitoare pentru cei în vârstă", punctează el, "şi m-a atras cât de vii par aceste personaje, prin sarcasmul şi înţelepciunea lor. M-am îndrăgostit de scenariu fiindcă fiecare personaj străluceşte în felul său unic şi crezi în fiecare din ele".

Farmecul Hotelului Marigold

Farmecul Hotelului Marigold începe cu locaţia lui - în mijlocul Rajasthanului, unul din cele mai romantice state ale Indiei, un loc caleidoscopic care abundă în temple bogat împodobite, regate străvechi şi sariuri colorate, toate acestea în preajma oraşelor care se modernizează într-un ritm ameţitor. Împrejurimile pe care le găsesc personajele la sosirea lor sunt pe atât de luxuriante pe cât şi le poate imagina cineva - dar la fel de copleşitoare şi de neînţeles pentru britanicii înveteraţi, ducând la un şoc cultural instantaneu. În scenariu, Ol Parker şi regizorul John Madden au exploatat la maximum tensiunile naturale care apar când muţi oameni tipicari într-un loc care necesită un fel de a fi complet diferit. Dar adevăratele surprize urmau abia acum să vină, pe măsură ce actorii şi echipa începeau să trăiască propriul lor drum spre India, care a avut un impact profund asupra fiecăruia din ei.

Judi Dench a fost la fel de mişcată de oamenii pe care i-a întâlnit şi a iubit surprizele fiecărei zile petrecute în India. "Nu ţi se întâmplă de multe ori în viaţă să te întorci în bârlogul tău după o zi de muncă şi să vezi elefanţi trecând prin apropiere", meditează ea. Pentru Celia Imrie, care a călătorit prin India acum 20 de ani, a fost o retrezire. "Nu a existat nimic să nu-mi placă în fiecare zi petrecută aici," spune ea. "E un loc fermecător din toate punctele de vedere, o ţară bogată şi săracă în acelaşi timp, cu atât de multă energie, entuziasm şi bucurie pretutindeni." regizorul John Madden a colaborat cu directorul de imagine Ben Davis, cu care tocmai a terminat de filmat The Debt, pentru a încerca să redea toată acea energie şi umanitate pe ecran.

Nu au vrut să filmeze o Indie de carte poştală, ci să dea spectatorilor un sens mai realist a ceea ce ar putea simţi şi vedea aceşti nou-veniţi. "Există imagini din India pe care le asociem cu ghidurile turistice. Le poţi găsi, desigur, dar ceea ce am vrut eu şi Ben să redăm a fost textura vieţii în India exact aşa cum o simţi," explică el. "Te impresionează atât de multe când ajungi aici pentru prima dată. Totul se prăbuşte, totul e o ruină, zgomot şi haos, dar există o veselie care ajunge la tine, o deschidere şi o simpatie profundă. Din punct de vedere vizual, este compleşitor: culori şi materiale extraordinare peste tot şi un incredibil simţ al vieţii".

Una din primele misiuni în India a fost găsirea celor mai bune, mai exotice împrejurimi pentru Hotelul Marigold. "Hotelul este un personaj în sine şi a fost probabil cel mai greu de găsit", spune regizorul John Madden. Știau că voiau să plaseze oraşul la marginea Jaipur-ului - cunoscut ca "Oraşul roz" - odinioară casa conducătorilor Raj, dar acum o metropolă frenetică al cărui trafic în creştere e o combinaţie de maşini, cămile, elefanţi, biciclete şi camioane curgând pe străzile lui înguste. "Am explorat diferite zone din India şi am ales până la urmă Jaipur deoarece cultura, culorile şi atmosfera sunt atât de copleşitoare şi mustesc de energie, mai ales în comparaţie cu cenuşia iarna englezească pe care au lăsat-o în urmă personajele noastre", explică Graham Broadbent.

În ceea ce priveşte hotelul, realizatorii au ales într-un final Ravla Khempur, un palat regal transformat în hotel ecvestru care este anexat sătucului Khempur, la marginea districtului pitoresc Udaipur. "Palatul a fost construit în jurul unei curţi, cu verande mari de unde haremul şefului de trib putea să observe lumea, cu numeroase nivele diferite şi puncte de supraveghere şi cu un caracter puţin nebun... În mod crucial, clădirea avea o anume magie a ei, un farmec de netăgăduit." explică regizorul John Madden. "Avea acea proprietate specială care putea atrage către sine personajele. Avea acele minunate interioare întunecate, cu străfulgerări de lumină saturată şi viaţa care fremăta dincolo de zidurile sale".

Sarcina de a decora hotelul cu toată ambiţia şi naivitatea lui Soony Kapoor i-a revenit scenografului Alan MacDonald, care a lucrat cu Stephen Frears la The Queen şi Cheri. MacDonald spune că Sonny a fost inspiraţia lui în toate privinţele. "Odată ce l-ai înţeles pe Sonny, poţi să vezi excentricitatea şi ciudăţenia hotelului. El aspiră să aibă un hotel-boutique, dar nu e genul lui." râde scenograful. "E o nepotrivire culturală în carne şi oase, acceptă trecutul şi îmbrăţişează viitorul, şi exact aşa a decorat şi hotelul. Multă mobilă interesantă inspirată de India colonială, textile locale nepotrivite, laolaltă cu nimicuri moderne de plastic, toate învechite şi bătute de vreme." În jurul hotelului, MacDonald a recreat o piaţă agitată, în stilul Jaipur. "În afara clădirii reale era doar o pistă de pământ, aşa că mai întâi am turnat un drum, apoi am construit de la zero o piaţă indiană plină de viaţă," explică el. Cercetările mele în Jaipur mi-au arătat că totul e amestecat în India - arhitectura, culorile, texturile, aşa că am pus laolaltă un colaj viu pe straturi. Am construit faţade de magazine, apoi ne-am dus în oraş şi am mutat vânzătorii şi marfa în Khempur, adăugând biciclete, cămile, capre şi vaci. Există un sentiment de haos şi ordine în acelaşi timp".

Au avut loc filmări şi în centrul oraşului Jaipur, în jurul Palatului oraşului, piaţa Marigold, în autobuzele aglomerate şi în înaltul call-centre, de unde poate fi văzută mare parte din oraş. La periferie, locaţiile au inclus Fortul Kanota, care a ţinut locul clubului Viceroy, unde Madge şi Norman speră să cunoască noi parteneri. Când tinerii iubiţi Sonny şi Sunaina se întâlnesc, acesta o duce la Fântâna cu trepe, un bazin de apă înconjurat de zece etaje de trepte palide, care creează un labirint vizual unde nimeni nu urcă sau coboară pe acelaşi drum de fiecare dată.

Filmarea, pe ritmuri indiene

Filmarea a căpătat repede ritmuri indiene, graţie unor festivaluri şi sărbători importante care au avut loc în timpul producţiei. Înainte să înceapă filmările, un om sfânt local a efectuat o puja, o binecuvântare a actorilor, echipei şi echipamentului de filmare. Doar cu ajutorul diplomaţiei subtile au putut actorii să evite să joace primele scene cu semne bindi roşii pe frunte fără să jignească tradiţiile locale. Regizorul şi actorii au fost invitaţi de Maharaja din Udaipur, Înălţimea sa Regală Arvind Singh Mewar, să participe la bogatele sale festivităţi Diwali, care au inclus o primire cu cimpoaie şi un joc de artificii care a luminat lacul din împrejurimi şi întregul oraş. Au acceptat şi invitaţia la o nuntă regală, bogată în elefanţi şi staruri rock care se amestecau cu înalta societate din India pe terenul hotelului Rambagh Palace Dar atât echipa cât şi actorii au găsit inspiraţie nesfârşită pe străzile din Jaipur.

"Adevărul e că nu poţi să nu fi afectat de India, iar asta a fost la fel de adevărat pentru personajele din film ca şi pentru actorii înşişi, care au acceptat experienţa cu braţele deschise," spune regizorul John Madden. "Vezi cum oamenii exprimă evlavie, spiritualiate şi optimism în faţa unor nivele de austeritate care ar fi considerate ca privaţiuni după standardele occidentale. E un mediu foarte dificil şi nu ar trebui sentimentalizat. Nu e intenţia filmului de a spune adevăruri convenabile despre acel loc, sperăm că va stârni curiozitatea faţă de o ţară fascinantă. Nu doar electricitatea vizuală a Indiei l-a fascinat pe regizorul John Madden, ci şi sunetele ei, care au fost incluse în coloana sonoră creată de nominalizatul la Premiile Oscar Thomas Newman, pentru care proiectul a devenit un proces de descoperire la rândul lui.

"A fost ceva diferit pentru mine, n-am mai lucrat niciodată la un film care are loc în India," observă el. "Dar mă interesează cromatica sunetelor şi a fost o provocare pe care am vrut să o accept şi să o îndeplinesc cu respect. Mă interesează foarte tare instrumentele indiene tradiţionale, dar sunt oameni care îşi petrec toată viaţa studiind muzica tradiţională indiană, ar fi fost o prostie să mă prefac că aveam vreun fel de cunoştinţe. Aşa că am vrut în schimb să o abordez dintr-o perspectivă mai naivă, ca cineva care se delectează cu fraze şi culori muzicale indiene, dar în contextul filmului. Accentul cădea pe un soi de bucurie creatoare, evocând sentimentele filmului în acorduri şi muzică." Sentimentele personajelor au început să se împletească cu cele ale echipei şi actorilor, pe măsură ce a crescut prietenia dintre ei, precum şi admiraţia şi iubirea pentru India.

Pentru scenaristul Ol Parker, care a călătorit în India cu echipa de producţie, a fost plin de satisfacţii să vadă cum impactul Indiei reflecta ce se întâmpla în poveste. "Cel mai frumos lucru pentru mine a fost să aud oameni zicând că e o călătorie care-ţi schimbă viaţa." concluzionează el, "Fiindcă asta e întreaga idee din spatele filmului - că nu e niciodată prea târziu să-ţi schimbi viaţa şi să găseşti ceva nou."