Mai sunt cateva ore pana vom afla daca fratii Dardenne vor castiga al treilea Palme d'Or din cariera lor. Pana atunci, cei doi regizori au transmis admiratia lor pentru protagonistele filmului "4,3,2", in regia lui Cristian Mungiu, si au raspuns catorva intrebari corespondentului Cinemagia la Cannes.
Sunteti din nou la Cannes cu un film ce ar putea lua Palme d’Or… Mai e o provocare pentru dvs., dupa ce ati primit deja de doua ori distinctia maxima la Cannes?
Am prezentat "Le silence de Lorna" lui Thierry Frémaux [delegatul general al festivalului], si l-a vazut cu doua luni inainte sa inceapa selectia; i-a placut, apoi l-au acceptat; de fiecare data e o noua experienta pentru noi Cannes-ul; si cu fiecare nou film adus in competitie, avem ocazia sa vorbim altor oameni. Ne bucuram sa revenim, e aceeasi provocare de fiecare data.
Filmul care a obtinut Palme d'Or anul trecut a distribuit doua actrite romance, tema fiind, de asemenea, legata de asprimea vietii intr-un anumit context social si politic. Avand la indemana, practic, doua actrite foarte bune, pe care le-ati vazut intr-un film cu Palme d`Or, cum de nu este imigranta Lorna romanca, ci albaneza?
Nu ar fi fost posibil, pentru ca Romania face parte din UE, iar Lorna nu ar fi putut avea povestea casatoriei aranjate, povestea actelor, a "vanzarii" cetateniei. Nu e acelasi lucru…
Va intoarceti in Le silence de Lorna cu cateva teme consacrate in filmele dvs: cea a copilului si a mamei. Apoi vedem ca acest copil este o fictiune, prezent doar in imaginatia femeii. De ce aceasta abordare?
E ceea ce se numeste elipsa; moartea lui Clody [jucat de Jeremie Renier] nu am aratat-o in film; am creat doar absenta personajului, pe care am simtit nevoia sa o umplem la un moment dat; deci ne-am gandit la intoarecerea lui sub forma unui copil; am facut o asociere intre cele doua lucruri: am creat vidul si asteptarea de revenire a lui Clody. Pentru ca mereu ne-am gandit sa nu aratam moartea, ci personajul sa fie mereu asteptat de catre spectator - de aici a rezultat ideea copilului imaginar.
In toate filmele dvs este vorba, in principal, despre o femeie, este exploatat universul feminin; de ce aceasta alegere?
Iata ca e nevoie de doi barbati pentru a intelege sufletul unei femeii [radem la aceasta remarca]. In Le silence de Lorna am vrut sa facem un film tot despre o femeie, pentru ca femeia are o legatura mai stransa cu schimbarea. Daca pana acum era voba de o adolescenta, o tanara, acum e vorba despre un adult. Femeile au fost intotdeauna un instrument al schimbarii: cea fizica, data de asteptarea unui copil. Iar transformarea fizica a unui om joaca un rol si asupra psihicului, a schimbarii morale; nu cred ca am fi putut imagina o poveste cu un personaj masculin. In Le Fils barbatul nu asteapta copilul, dar mama se schimba dupa ce il are. Femeia e cea care iese intr-o familie si se duce in alta, are mai multe legaturi, poate intra in relatie cu mai multe culturi.
Cum s-a nascut ideea acestui film?
Am auzit o poveste spusa de o femeie, ce privea un barbat; un barbat caruia niste albanezi i-au propus un mariaj pentru care l-ar fi platit cu 5000 de euro; odata capatata cetatenia belgiana prin casatorie, fata ar fi divortat, urmand sa mai vireze 10.000 de euro sotului. Sora barbatului i-a zis sa nu faca asta; stia ca omul era dependent de droguri si ca de-obicei nu e vorba de un divort, ci de o supradoza. Pe noi ne-a interesat povestea acelei femei albaneze, care urma sa se casatoreasca in acest fel.
Aveti vreo solutie pentru cei din estul europei, ca tot vorbiti de imigranti in filmele dvs?
In Belgia e o problema, ca in toate tarile vest-europene cat priveste imigrantii, e adevarat; Europa nu le poate pune o bariera; iar mafia locala exploateaza acesti oameni. Nici Europa nu reuseste sa gaseasca solutii pentru aceste persoane, astfel incat sa aiba o viata onorabila la noi.
De ce acest titlu - Le silence/ Tacerea Lornei?
Pentru ca nimeni nu stie ca ea are puterea cuvantului ce poate salva o viata; am filmat in Liege, un oras mare, cu multi oameni, astfel incat tacerea Lornei, care are foarte putine interactiuni, sa fie si mai bine observata.
Nu folositi asa de mult planurile-secventa in acest film…
Avem cateva, dar ritmul filmului e un pic diferit fata de toate celelalte de pana acum; trebuia sa trecem de la o poveste la alta, cea a lui Sokol, apoi cea a lui Fabio, a lui Clody, apoi a Lornei; prin urmare, trebuia sa taiem; la montaj s-a intamplat asta, ca noi am facut planuri lungi la filmare.
Apa e un simbol in filmele dvs.? Ca un fel de botez care duce la mantuirea personajului? Pentru ca si in Rosetta si in L`Enfant revelatia are loc dupa o intamplare legata de apa.
Nu ne gandim neaparat la metafore; materia este prezenta in filmele noastre si atat.
In proiectele dvs. viitoare… v-ati gandit sa distribuiti actrite romance?
Sunt bune cele doua actrite in filmul lui Mungiu. De ce nu?!...
