La concurenţă cu partenerul său constant, Andi Vasluianu, Dragoş s-a făcut cunoscut prin acelaşi Furia (2002, Radu Muntean), aproape simultan cu un alt rol principal, Vali din Marfa şi banii (2002, Cristi Puiu). Nu întâmplător, următorul rol important a fost tot în Hârtia va fi albastră (2007, Radu Muntean), care un an mai târziu l-a distribuit şi în personajul titular din Boogie - prilej de urmărire nuanţată al unei traiectorii înşelătoare, proprii trecerii de la prima tinereţe la vârsta mijlocie.
Interesantă a fost şi compoziţia din "După ea" (2007, Cristina Ionescu) unde, în pofida lacunelor scenaristice, concepţia regizorală aerisită şi limpede i-a dat şansa unei construcţii interpretative deschise, clare, neparazitate de elemente spectaculoase adiacente. N-a lipsit nici elementul de casting internaţional, ca în The Way Back (2009, Peter Weir), în paralel cu vârful carierei sale de până acum, Cristi din Poliţist, adjectiv (2009, Corneliu Poprumboiu) - un personaj dual, cu conotaţii voit amăgitoare, împins treptat spre o dilemă morală ireductibilă.
Modul său de a-şi combina mijloacele de expresie sobre, discrete, economice, şi construcţia interioară a personajelor atinge aici cote superlative, mai ales prin conflictul dintre aparenţele unei armonii casnice desăvârşite şi exasperare. Realist, modest şi sobru, atât în plan profesional cât şi în viaţa personală, Dragoş oferă garanţiile unei evoluţii la fel de solide, inclusiv pentru că nu-i sunt proprii artificiile facile, în favorea substanţei personajelor şi a subtilităţii stilistice.
Părerea ta
Spune-ţi părerea