Filme care nasc psihoze

La începutul săptămânii, o ştire despre un reenactment al Jocurilor Foamei într-o tabără din Florida soldat cu reacţii calificate drept „inimaginabile” de către un specialist în problemele copiilor, psihologul Susan Toler, ne atrăgea atenţia, o dată în plus, asupra influenţei pe care o pot avea filmele asupra psihicului uman.

„Dacă va trebui să mor, atunci vreau să fiu ucis de o săgeată”, a spus celor de la The Daily Mail unul dintre copii. „Nu mă tăia cu sabia, prefer să se tragă în mine”, a continuat el. Reacţia imediată a organizatorilor taberei, a psihologlui şi a presei s-a făcut şi pe fondul altor cazuri inspirate din filme, din păcate soldate cu victime. James Holmes a deschis focul asupra unei mulţimi la o proiecţie nocturnă a ultimului film Batman, The Dark Knight Rises, ce s-a soldat cu doisprezece morţi. Ulterior, s-a dovedit că asasinul din Colorado suferă de o psihoză manifestată prin iluzii de grandoare şi de putere, conform unui psiholog din Los Angeles, criminalul mascându-se precum Joker-ul. Un alt asasin psihopat, care s-a declarat singur „obsedat de Joker-ul lui Batman”, a atacat un om cu un topor în ianuarie 2013, în Durham. Dale Pipe, de 20 de ani, a reacţionat „Why so serious?” după ce şi-a înjunghiat victima de 16 ori...

Un alt caz apropiat temporal este Avatar, al lui James Cameron. Filmul a devenit o experienţă mult prea reală pentru numeroşi spectatori, care au trăit momente depresive şi gânduri suicidale după ce au văzut în film frumuseţile planetei Pandora. În articolul intitulat „Audiences experience 'Avatar' blues, Jo Piazza relata pentru CNN că pe un forum al fanilor Avatar există un topic numit „Moduri de a face faţă depresiei de a nu putea vedea, în realitate, planeta Pandora”. În respectivul topic au scris mai mult de 1000 de persoane care simt o astfel de depresie. Alţi fani şi-au exprimat sentimente de dezgust faţă de rasa umană şi faţă de lumea în care trăim...

Primul caz de psihoză în masă generată de o operă de ficţiune ar putea fi cazul The War of the Worlds. Emisiunea de teatru radiofonic The Mercury Theatre On the Air difuzează în 1938 episodul Războiul lumilor, narat și regizată de Orson Welles, după romanul omonim al lui H.G. Wells. Emisiunea a făcut ca oameni din toată zona de nord-est a Statelor Unite şi din Canada să-şi părăsească în grabă casele. Unii dintre ascultători au ajuns să audă numai o parte a emisiunii în care se prezenta povestea unei invazii extraterestre de pe Marte şi, în conjunctura generată de frica celui de-Al Doilea Război Mondial, au crezut că emisiunea e un buletin de ştiri cât se poate de real. Ziarele au scris mai târziu despre panica ce a urmat, iar Hitler a citat cazul ca un semn al decadenţei societăţii occidentale, argument pentru teoria lui asupra superiorităţii rasei ariene.

Unul dintre filmele ce au avut o influenţă covârşitoare asupra spectatorilor a fost filmul mut The Birth of a Nation, al lui D.W. Griffith, ce a avut premiera în 1915. Povestea filmului a urmărit evenimentele legate de Războiul Civil American, de asasinarea lui Abraham Lincoln şi de formarea Ku Klux Klan-ului. Acolo unde a fost proiectat (inclusiv Boston şi Philadelphia) au avut loc violenţe, şi cel puţin un bărbat a omorât un tânăr de culoare după ce a văzut filmul. După informaţiile unui jurnalist, The Birth of a Nation a fost esenţial pentru reconstituirea Ku Klux Klan-ului în anii 1920, devenind un instrument de recrutare de-a lungul anilor pentru Ku Klux Klan.

Triumph of the Will/Triumph des Willens (Triumful voinţei) este unul dintre primele exemple de cinematografie în slujba unor obiective malefice. Mai mult decât un simplu documentar asupra congresului nazist din Nurenberg din 1934, Triumph of the Will este un film de propagandă conceput cu grijă pentru a-l elogia pe Adolf Hitler. Filmul începe cu scena în care dictatorul soseşte în oraş în mijlocul aplauzelor şi al adulaţiilor fanaticilor, apoi ilustrează diverse discursuri ale altor lideri nazişti, parada soldaţilor SS şi mai multe secvenţe care arată felurite exemple în care poporul german îşi manifestă bucuria vizavi de regimul nazist. Nefiind promovat în afara Germaniei, filmul a trezit reacţii diferite din partea istoricilor, considerându-se totuşi că Triumph of the Will a contribuit la construirea unui cult al personalităţii în jurul lui Hitler, ca şi la iluzia faptului că opţiunea pentru nazism ar fi unanimă în rândul poporului german. Tehnica filmului este pe atât de reuşită pe cât e mesajul de sinistru, iar regizoarea, Leni Riefenstahl, e considerată una dintre cele mai bune femei-regizor ale secolului XX.

Revenind la secolul XXI, dincolo de exemplele citate la începutul articolului, mai adăugăm, cu ocazia lansării horror-ului The Conjuring, că filmele horror adesea ating fricile fundamentale ale oamenilor, putând duce la psihoze individuale. De exemplu, frica de a fi devorat (Jaws, The Texas Chainsaw Massacre), frica de a fi vânat (The Island of Doctor Moreau sau Halloween), frica de a pierde controlul (The Shining, The Exorcist), toate fiind fobii plasate adânc în psihologia umană.