Articole You Don't Mess with the Zohan

(2008)

Nu te pune cu Zohan

Israelienii alaturi de arabi, asta da gluma

Un film in care un soldat israelian ajunge sa se alature unui terorist palestinian? Poate nu e o idee atat de nebuneasca pe cat pare, afirma regizorul Dennis Dugan. "Oamenii care se afla in conflict in Orientul Mijlociu sunt la fel cu oamenii care traiesc in cartierele New York-ului - numai ca, spre deosebire de Gaza, cei din Brooklyn nu se urasc. Convietuiesc destul de bine," afirma el. "Ei se considera oameni si nu factiuni rivale. Nu te pune cu Zohan este o comedie care releva aspecte de viata similare cu cele din West Side Story."

Uimitor este faptul, spune Smigel, ca povestea de pe ecran s-a regasit si pe platouri. "Unul dintre cele mai grozave lucruri de pe platou - si n-a fost o treaba intentionata - era faptul ca aveam de turnat scene in care apareau simultan palestinieni si israelieni, ceea ce insemna ca ei stateau impreuna mai mult timp," relateaza Smigel. "Toti luau pranzul impreuna. Au fost si dezbateri furtunoase, dar totul se desfasura intr-o atmosfera prietenoasa, sanatoasa; au dovedit ca erau deschisi la minte. Era fantastic sa-i vezi la un loc pe toti - unii dintre ei mi-au spus ca nu mai vorbisera niciodata atat de mult cu un israelian sau palestinian."

Un lucru esential pentru transpunerea lui Nu te pune cu Zohan pe ecran era sa angajam pentru rolurile secundare pe cei mai buni actori de comedie din Israel si din tarile arabe. "Aveam acolo o intreaga armata de oameni - nu doar pe comicii obisnuiti de la Happy Madison," spune Dugan. "Am batut drumurile din Israel, pana in Palestina, din New York si pana in Anaheim, prin tot Los Angeles-ul pentru a gasi originari din Orientul Mijlociu - israelieni si arabi deopotriva - care sa joace in filmul nostru. Cred ca am parcurs toate listele SAG si non-SAG pentru a-i gasi pe toti aspirantii la un rol de acest gen. Avand nu mai putin de 175 de actori in roluri secundare, a trebuit sa facem lucrul asta."

"Spre finalul filmarilor, am auzit pe unii dintre ei spunand ca, pana sa vina aici, fusesera invatati sa se urasca sau macar sa se suspecteze unii pe altii" adauga Smigel. "Ei chiar au spus ca aceste filmari le-au schimbat viata si optica. Chiar daca acest lucru este evident in film, a fost un soc pentru toti sa descopere cat de multe lucruri au in comun. N-avem pretentia ca vom schimba ceva cu acest film, noi n-am vrut decat sa fie nostim. Dar chiar si pentru mine, eu fiind evreu, a fost interesant sa ma aflu alaturi de arabi, tot atat de aproape ca si de israelieni."