Articole The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford

"Jesse James era un om mai mare decat ne puteam imagina. Mergeam catre el, dorind sa ne apropiem, dorind sa devenim ca el...si daca ne indepartam, simteam ca ne lipsea ceva." (Robert Ford)

Cand scenaristul/regizorul Andrew Dominik a citit romanul lui Ron Hansen Asasinarea lui Jesse James de catre lasul Robert Ford, si-a pus aceleasi intrebari ca si Hansen cand a cercetat cele mai neexplorate cotloane ale vietii lui Jesse James in incercarea de a descoperi indaratul imaginii publice viata privata a acestui personaj.

"Nu stiam nimic mai mult despre Jesse James si Robert Ford decat stia un om obisnuit, dar m-am simtit atras de aceasta poveste, care continea oameni si emotii reale, puternice", spune el. "Cine erau ei? Cum se simteau? Cum interactionau unii cu altii? Faptul ca ei devenisera doua figuri legendare ale istorie americane aducea un oarecare dramatism, dar asta era deja in plan secundar."

"Acesta era un portret al lui Robert Ford pe care nu-l cunosteam", recunoaste regizorul. " iti dai seama cam ce a putut insemna pentru el acea fapta - sa-l omori pe om in casa lui, cu nevasta si copiii alaturi, sa astepti zile intregi impreuna cu un frate paralizat de frica si apoi sa dai piept cu reactia uriasa a publicului. Iti dai seama de nervozitatea, frustrarea si ambitia care-l stapaneau si te gandesti "probabil ca asta simtea". Exact asta m-a miscat pe mine cand am citit cartea si exact asta vroiam sa redau pe ecran."

Lui Brad Pitt, care in afara rolului principal si-a mai asumat si scenografia, i s-a parut cel mai important sa disece "anatomia acestor mituri: al lui Jesse James, ca erou si al lui Robert Ford, ca las."

"Filmul ofera o imagine intima a acestor oameni si a lumii care-i inconjura, care il umanizeaza pe legendarul bandit si-i expune vulnerabilitatea", spune scenograful Jules Daly. "Foarte putini oameni cunosc cu adevarat povestea lui Robert Ford. Din perspectiva lui, era povestea ardorii unui tanar care-si dorea sa devina la fel cu cel pe care-l idolatriza, dar nu reusea."

Desi se bazeaza pe o cercetare cuprinzatoare a eroilor, istoriei si timpurilor pe care le-au trait, relatia dintre Jesse James si Robert Ford care se contureaza in film, este mai mult speculativa, intentionand mai degraba sa stimuleze imaginatia decat sa impuna un punct de vedere.

Scenograful Ridley Scott afirma: "Universul lui Robert Ford nu poate fi decat imaginat. Tot asa ne putem imagina cumplita dilema de la sfarsitul vietii sale, gandurile care-l framantau si, probabil, regretele. Filmul ridica niste intrebari la care nu se poate raspunde decat individual, de catre fiecare spectator. Andrew nu prezinta decat alternativele."

Scenograful Dede Gardner adauga: "Povestea e autentica in ceea ce priveste comportamentul uman, adoratia si resentimentele. Ceea ce se petrece intre acesti doi oameni s-ar putea aplica la numeroase alte intamplari din trecut. Relatia dintre Jesse James si Robert Ford se refera la consecinte si vorbeste despre implinirea dorintelor, despre faptul ca adoratia unei persoane fata de alta trebuie gandita in contextul vietii lor si a nevoilor lor personale. Adoratia eroilor nu poate exista in eprubeta. Cei doi oameni sunt supusi unor influente externe, chiar inainte de a se intalni."

Este mai mult o drama psihologica decat un western", spune Pitt. "Filmul reda anatomia unui asasinat si consecintele acestuia". Perspectiva vazuta prin ochii personajelor este cea care face diferenta, fata de alte dramatizari ale povestii vestitului bandit si a asasinului sau, prea putin cunoscut. Desi filmul incepe cu o secventa de actiune, o ambuscada nocturna pentru jefuirea unui tren, actiune tipica pentru banda lui James din zilele bune, adevarata drama se desfasoara dupa lovitura, cand Jesse este torturat de demoni, cand preocuparea lui cea mai importanta este sa-si acopere urmele sau in relatiile lui cu membrii indisciplinati ai bandei, care ar trebui sa astepte cuminti semnalul pentru noua lovitura.

Dupa jaf, Jesse se cearta cu fratele sau Frank, care sustinea ca a sosit timpul sa renunte la viata de banditi si sa duca o existenta mai sigura. Intre timp, pretul pus pe capul lui Jesse ajunsese atat de mare incat nici unul dintre membrii bandei nu ar fi putut spera sa stranga vreodata atatia bani, indiferent cate lovituri dadeau. Asta ii impiedica sa-l tradeze sau sa-l omoare daca vroiau sa fie protejati de riscuri si sa primeasca o parte consistenta din prada. Loialitate? Teama? Probabil cate un pic din fiecare.

"Unul dintre lucrurile care-mi plac cel mai mult la aceasta poveste este faptul ca personajele se lupta mai mult cu ele insele decat cu cei din jur."observa Dominik. "Fiecare dintre ele isi construieste propria realitate astfel incat sa se potriveasca cu dorintele sau temerile sale. De fapt, intre personaje nu exista o legatura reala."

Jesse James a devenit cunoscut intr-o epoca in care construirea unei imagini prin intermediul mass-media era abia la inceput. Ziaristii si autorii de romane ieftine produceau pentru un public avid de vesti si distractie, astfel ca Jesse James a fost un erou creat la comanda. Relatarile despre talhariile sale erau adesea ingrosate, iar atunci cand nici asta nu era suficient, erau inventate astfel incat accentul sa cada pe curajul si charisma sa. Aceasta era atmosfera in care a crescut Robert Ford si care i-a inflacarat visurile grandioase.

"Era vorba de faima si celebritate in adevaratul sens al cuvantului", spune Scott. "Dar in vremurile acelea, atentia de care se bucura personajul era oarecum naiva, chiar daca ea era acordata unui bandit notoriu pentru talhariile sale. Imaginea lui a fost romantata, el era mai mult un erou si un rebel, decat un criminal si un talhar."

Autorul Ron Hansen spunea: "in unele privinte, el reprezenta individualismul american, pentru ca facea lucruri la care oamenii se gandeau, dar din conventionalism, nu le puteau face. Pe de o parte ei trebuia sa-l arate dezaprobator cu degetul, iar pe de alta, se bucurau pentru ca el exista si putea sa-i reprezinte. El isi datora partial imaginea si lui John Newman Edwards, publicist si editor al ziarului Kansas City. Ori de cate ori Jesse dadea o lovitura, Edwards ii infrumuseta fapta facandu-l sa para curajos, un fel de haiduc care dadea lovituri de moarte dusmanilor care ii exploatau pe oamenii obisnuiti din Missouri, cand de fapt, el era cel care-i impovara cel mai mult. Prin urmare, criminalul din realitate devenise un erou de aventura, fapt care a condus la adulatia ce a urmat."

Prin contrast, rolul lui Ford a fost diminuat de trecerea timpului si de catre ziarele vremii, existenta sa fiind redusa la urmarirea unui singur scop, exact ca in epitaful de pe piatra de mormant a lui Jesse: "in memoria mult iubitului meu fiu, ucis de un tradator si un las, pe care nu merita sa-l mentionez aici."

Ironia este ca personalitatea reala a lui Jesse James nu avea nevoie de infrumusetare pentru a fascina: era un imprevizibil, avea legaturi complexe, cu motivatii interioare, fata de cei apropiati, putinii carora le facea confidente. De aceea, Robert Ford era o persoana pretabila unui astfel de studiu, pentru ca relatia dintre cei doi intai a inflorit si mai apoi s-a deteriorat.

"Pe masura ce ma afundam, mi-am dat seama ca nimeni n-a povestit cum l-a omorat in realitate Ford pe Jesse James. Iar aceasta pare a fi o drama foarte complicata," spune Hansen.

Dupa ce i-a fost prezentat de Charley Ford si dupa ce Robert a participat la prima sa lovitura de succes alaturi de banda lui James, Jesse i-a cerut sa-i mute familia intr-o noua locatie, ceea ce obisnuia sa faca dupa fiecare lovitura de mare anvergura. Dupa ce si-a terminat misiunea, Ford a ramas pentru o vreme oaspete in casa lui James, bucurandu-se de increderea idolului sau si, probabil, incepand sa-l cunoasca mai bine sub adevarata sa fata.

Cu siguranta ca Jesse a vazut in Ford unele calitati, pentru ca l-a mentinut in preajma. "Probabil ca Ford i-a stimulat niste ganduri care deja i se invarteau prin cap", spune Scott. "in acelasi timp, Jesse trebuie sa fi recunoscut veneratia eroului care emana din devotiunea lui Ford si totodata inadvertentele si ironia care merge mana in mana cu aceasta veneratie."

"Probabil ca Ford ii amintea lui Jesse de vremurile sale bune, sau chiar de ambitia proprie pe vremea cand avea varsta lui Ford", adauga Gardner.

Analizand pericolul potential pe care-l reprezenta prezenta lui Ford in casa lui Jesse, Hansen considera ca explicatia rezida in natura conflictuala a banditului. "El era un om care spargea banci si ataca trenuri, asa ca era obisnuit cu situatiile in care viata ii era pusa in pericol. Avea nevoie de adrenalina asta. Ceea ce facea el cu Robert Ford era sa mearga pana la marginea prapastiei si sa se uite in jos."

"E posibil", spune Pitt, "ca Jesse sa fi vrut sa-l provoace pe Ford. E cel putin curios ca si-a scos centura si pistolul si apoi s-a intors cu spatele. Atitudinea lui a starnit multe dezbateri si speculatii de-a lungul timpului, dar ramane inca ambigua. Cu toate cercetarile pe care le-a facut, inclusiv Ron Hansen admite ca mai sunt intrebari la care nu exista raspuns."

In ceea ce priveste asteptarile lui Ford, care si-a petrecut adolescenta admirandu-l pe acest om, regizorul spune: "Robert este o persoana usor de ranit. E posibil ca el sa-si fi imaginat ca prezenta lui in apropierea lui Jesse James - sau chiar identificarea lui cu Jesse James - era de natura sa-l protejeze. Am citit cu totii despre astfel de cazuri. Un subiect isi imagineaza ca are o legatura speciala cu cineva si apoi descopera ca aceasta nu e adevarata, sau nu e suficienta. Adoratia se poate transforma astfel in ura. Cred ca sentimentele lui Ford penduleaza permanent intre aceste doua emotii."

"Transformarea lui Ford din adorator in criminal nu este atat de transanta cum o prezinta cuvintele, iar acest lucru este chiar unul dintre elementele esentiale ale filmului," afirma Gardner. "Bob nu se gandeste niciodata la motivele pentru care el este in cautarea prieteniei lui Jesse. Ceea ce realizeaza el nu este altceva decat faptul ca atunci cand se afla in preajma lui Jesse, totul este Jesse, iar Bob, ca personalitate, nu mai exista. Intr-un moment nesabuit, ii vine ideea de a deveni cel care-l invinge pe marele bandit. Deindata ce aceasta idee prinde contur, el nu-i mai face fata: este mai mult decat si-ar fi putut dori sau visa."

Pana la urma, mii de factori au contribuit la decizia lui Robert Ford de a-l ucide pe Jesse James, dintre care desigur, nu este lipsita de importanta dorinta de auto-aparare, sau de a obtine partea de bani ce i se cuvenea. Daly apreciaza ca la toate acestea s-ar putea adauga "teama, soarta, invidia, dezamagirea si oportunitatea de a deveni mare sau de a fi bagat in seama. In anumite privinte, legatura lor era ca un destin. Era ca si cand Jesse il alesese pe Ford, iar Ford il alesese pe Jesse".

Dar chiar dupa ce il impusca si mult dupa aceea, spune Daly, "atitudinea lui Ford nu se modifica. El ramane un admirator si nu inceteaza sa-l idolatrizeze pe Jesse."

"Pana la urma, cred ca e mai mult o situatie tragica, in care se varsa lacrimi pentru faptul ca unele rugi au fost ascultate si unele vise implinite", interpreteaza Dominik. "Robert Ford obtine ceea ce vrea, printre care si oarecare faima sau notorietate, dar descopera ca nu e asa cum si-a imaginat... probabil ca si Jesse James, care a dus o viata, care nu era asa cum o visase."