Articole Megamind

Personajul principal trebuia să fie, în primul rând, simpatic, pentru ca publicul să poată relaționa cu el. Pentru a-i da lui Megamind tonul potrivit, realizatorii au apelat la Will Ferrell. Distribuirea lui Will Ferrell a fost cel mai important pas, pentru că acesta are incredibilul talent de a interpreta un egoist bombastic, decis să meargă până în pânzele albe ca să domine lumea, dar o face astfel încât reușește să fie nu numai extraordinar de amuzant, dar și simpatic.

A reușit în film să ne arate partea lui vulnerabilă care se ascunde în spatele măștii de bufon. Ferrel spune: „ Megamind se străduiește să fie dur și rău, și chiar își dorește să fie luat în serios, însă, la final, își dă seama că nimeni nu se teme de el. Poate pentru că e albastru – și asa nu e o culoare prea înspăimântătoare.”
În schimb, Metro Man, supereroul care de la început a avut un trai privilegiat, pe lângă faptul că e arătos, mai are și superputeri pe care și le-a pus în slujba binelui. Este exact opusul lui Megamind.

Metro Man este o celebritate, așa că e o surpriză să descoperi că genialul supererou pe care toată lumea îl iubește s-ar putea să nu fie chiar așa de grozav. În comparație cu Megamind, Metro Man e precum căpitanul echipei de fotbal a școlii – un tip pe care toată lumea îl admiră necondiționat.

Pentru că nu toți eroii negativi sunt insensibili, Megamind începe să fie atras de Roxanne Ritchi, reporterița isteață, curajoasă și frumușică. Tina Fey a fost alegerea ideală pentru a-i da voce, în stilul său caracteristic – elegant, glumeț, isteț. Tina Fey spune despre personajul său: “Îmi place de ea. E dură, dar are suflet cald. Îmi place că nu se teme de nimic. Și, bineînțeles că îmi place atenția care i se dă – așa cum îi place și ei!”

Dar Megamind nu e singurul care a pus ochii pe Roxanne Ritchi. Hal Stewart, împiedicatul cameraman cu care lucrează Roxanne, suspină după ea de ani de zile. Pentru a-i da voce lui Hal, pe care Megamind îl transformă în Titan, noul supererou din Metro City, dar dă greș lamentabil, cea mai potrivită alegere s-a dovedit a fi un star în devenire – Jonah Hill. Iată ce spune acesta despre Hal/Titan: „Nu cred că Hal e un tip rău, ci doar se lasă pradă propriilor emoții. O vede zilnic pe Roxanne și interpretează greșit unele gesturi de-ale ei. Afecțiunea lui pentru ea e o dovadă de loialitate, până la urmă. Chiar dacă la final totul o ia razna.”

Un erou negativ trebuie să aibă și un slujitor loial. Acesta e Minion, care a primit de la început sarcina de a avea grijă de Megamind. Cu ajutorul lui David Cross, care i-a împrumutat vocea sa, Minion devine cel mai bun prieten pe care și l-ar dori cineva. Minion este asistentul personal ideal, capabil oricând să strângă mizeria făcută de șeful său super-ticălos.

CUM ARĂT?

Inițial, desenele îl întruchipau pe Megamind ca pe un extraterestru tipic, dar totul s-a schimbat pe măsură ce producția avansa. Timothy J. Lamb, art director, spune că Megamind s-a transformat dintr-un extraterestru pus numai pe rele într-un personaj îndrăgostit de Roxanne și amuzant. Așa că și mediul în care evoluează trebuia să-i fie pe măsură. Lamb explică: „Totul în jurul lui Megamind este haos. Așa arată și bârlogul lui, dar și electrocentrala abandonată, unde se refugiază el.”

Minion arăta inițial ca o gorilă fără cap, iar în timp s-a decis să i se creeze un trup de robot, care să semene cu o gorilă, dar sa aiba un peștișor în acvariu în loc de cap. Crearea lui Minion i-a solicitat foarte mult pe artiști, pentru că e un personaj cu foarte multe detalii complicate. James, scenograf, spune despre Minion: „Am creat un personaj pe cât de înfricoșător, pe atât de nostim. E robot, dar răspunde unor comenzi de control diferite, așa că am fost nevoiți ca, înainte de a-l supune procesului de animație pe calculator, să creăm un model animat care avea o carcasă cu brațe extensibile.

Metro Man a fost inițial văzut ca un personaj care avea o atitudine de vânzător de mașini la mâna a doua, lingușitor și servil, însă realizatorii și-au dat seama că nu era prea atrăgător, așa că au preferat calea cea mai onestă, și s-au concentrat pe dificultatea momentului în care își dă seama cine vrea să fie cu adevărat. A rezultat un personaj de care te atașezi ușor, dar, bineînțeles că nu au fost uitați nici mușchii de rigoare. Pentru Roxanne Ritchi a fost esențial să i se captureze farmecul, frumusețea și feminitatea. I s-au creat trăsături pe măsură, dar și o tunsoare scurtă care a pus ceva probleme animatorilor, pentru a-i păstra intactă feminitatea.

Lăsând la o parte problemele legate de coafură sau de mușchi, cum s-au simțit actorii când au ajuns față în față cu personajele ale căror voci le-au interpretat? Will Ferell își aduce aminte că i-a luat câteva minute să se obișnuiască cu vocea sincronizată cu animația, dar după aceea a uitat pur și simplu că era vocea lui. Tina Fey spune despre Roxanne: „Mi-a plăcut de ea încă de când era doar un desen. Când a devenit personaj cu voce, mi s-a părut uimitoare.”
Regizorul Tom McGrath posits conchide: „Personajele spun povești, care sunt mai mult decât niște vorbe rostite pur și simplu. Cheia succesului o formează o bună conturare a personajului și o poveste grozavă.”

Supervizorul de efecte special Damon Riesberg aduce laude echipei de animatori: „Avem un tip ciudat, cu un cap uriaș și albastru, dar toată gama de emoții pe care animatorii au reușit să o creeze m-a lăsat mut de uimire.”
Crearea unei lumi care este și extraordinară, dar și credibilă necesită artiști de prima mână. Tim Lamb a creat universul lui Megamind inspirându-se din picturi și dintr-o mare varietate de surse, creând o continuitate păstrată pe tot parcursul procesului – de la animarea personajelor, la modelare, crearea suprafețelor, și în final, la punerea luminilor.

METRO CITY

Cu toate că echipa de la DreamWorks Animation avea o experiență impresionantă în a crea universuri animate, sarcina de a crea Metro City a venit ca o provocare de bun augur, dar de mare anvergură. Animatorii au avut de creat un oraș foarte detaliat, căci superoii trebuia să zboare și să se lupte deasupra unei mari porțiuni din oraș, să coboare la nivelul de jos al clădirilor, dar să și urce în vârful acestora, după aceea. Scenograful David James
Spune ca a dorit ca imaginile sa fie pe cat de spectaculoase cu putinta. Pentru aceasta, au fost folosite filmari reale din locuri precum San Francisco, pentru ca echipa sa poata captura detaliile realiste ale decorurilor.

Dar ce-ar fi un oras fara locuitorii sai? Artistii specializati in efecte vizuale au folosit cateva trucuri, pentru ca locuitorii sa fie cat mai diversi. Multumita tehnicii avansate artistii au gasit o cale pentru a face ca fiecare locuitor sa fie unic, fara sa piarda enorm de mult timp: au folosit un program care a creat diferite tipologii pentru corpuri / inalt, slab, gras, batran, tanar, iar apoi au fost create figurile care au fost alocate fiecarui corp.

SUPEREROII SUNT ADUSI MAI APROAPE DE NOI

Cinefililor le plac filmele 3D de mult timp, dar doar de curand aceasta tehnica a devenit foarte curenta. Jeffrey Katzenberg, seful DreamWorks Animation si-a propus ca toate animatiile create de studio sa fie in 3D, asa ca s-a investit mult in dezvoltarea acestei tehnologii.

Responsabilul de previzualizari, Kent Seki, spune ca publicul din ziua de azi are alte asteptari, fiind mai sofisticat si mult mai obisnuit cu stilul de montaj rapid si cu imaginile cu profunzime decat cel de acum 10 sau 20 de ani. Supervizorul de efecte stereoscopice 3D, Phil „Captain 3D” McNally intareste si el aceasta idee, adaugand ca s-a ajuns ca filmul 2D sa fie mai putin interesant decat cel 3D si ca se tinde spre crearea experientei supreme la cinema – aceea de a oferi spectatorului senzatia ca patrunde cu adevarat intr-un vis fantastic.

Nu numai exploziile sau bataliile de anvergura sunt cele care ne pot oferi acest gen de experienta, ci si detaliile pe care, daca le poti vedea de aproape, ca printr-o lupa, iti ofera o experienta extraordinara. Filmarile digitale i-au transformat pe specialistii in 3D in niste copii lasati singuri intr-un magazin cu dulciuri. De aceea, a fost nevoie sa-s infranga pornirile de a exagera cu efectele. David Lipton, responsabilul cu efectele speciale spune ca au incercat sa nu mearga prea departe, astfel incat sa tina publicul captivat si de poveste, nu numai de efecte.
In timp ce animatia 2D este un instrument perfect pentru a ilustra personajele, cu personalitatea lor, tehnica 3D este un instrument extraordinar pentru a amplifica animatia, pentru ca publicul sa simta personajele si povestea ca pe o prezenta reala.

IN CAUTAREA MARETIEI

Producatoarea Denise Nolan Cascino spune: ”Consider ca unul din cele mai importante motive pentru care povestile cu supereroi sunt atat de populare este acela ca inca ne place sa ne imaginam ca exista o lume unde totul e posibil. Cum ar fi viata daca am avea de-adevaratelea superputeri? In Megamind totul e posibil, dar, de-a lungul aventurilor lui ne vom distra copios.”

Producatoarea Lara Breay spune ca Megamind este un film extraordinar de distractiv, dar este si o poveste de dragoste in care Will Ferrell, Brad Pitt, Tina Fey, Jonah Hill si David Cross au ocazia sa arunce o groaza de lucruri in aer. Sper ca am reusit sa aducem spectatorilor o poveste spectaculoasa si ca am reusit sa invingem toate obstacolele tehnice pe care le-am intampinat.”