Articole Megamind

(2010)

Megamind

Super-bebeluși în spațiu

Destinul este foarte capricios. Să zicem că ești un bebeluș de pe planeta Krypton și, chiar înainte ca planeta să se facă praf și pulbere, tatăl tău te pune într-un modul spațial și îți pune cap-compas către o planetă albastră numită Pământ. Aterizezi în casa unor oameni cumsecade, unde crești gata pregătit să înfrunți răul sub toate formele lui, cea ce e floare la ureche pentru tine, căci puterile tale kryptoniene te fac să ai cele mai tari super-puteri de pe planeta oamenilor.

Dar dacă aterizezi printre oameni care nu-s chiar așa de buni la suflet? Ce se alege de tine?
Ok, acum știi: ești unul dintre cei doi copii aruncați în spațiu, amândoi plasați pe orbită de tăticii lor, amândoi trimiși înspre Pământ. Și, exact ca în poveștile pe care le știm și care ne plac, totul depinde de locul unde aterizezi. Unul într-un conac cu părinți iubitori (ura!), iar celălalt într-o închisoare pentru criminali geniali (of!). Super-puterile cultivate într-o casă de oameni cumsecade devin arme pentru “a face bine”. Aceleași super-puteri șlefuite într-o pușcărie sunt orientate spre cu totul alte scopuri.
Bun venit în povestea a doi bebeluși care cresc și devin rivali pe viață: Megamind, geniul infractor, și Metro Man, fermecătorul erou care există pentru a face numai bine.

În lumea supereroilor, super-ticăloșii au rar șansa să joace rolul principal – de obicei, acest tip de roluri e rezervat eroilor cutezători și arătoși care îi înfruntă pe cei răi.
În comedia 3D “Megamind”, supereroul tradițional este pus în umbră de genialul diabolic, care, în fine, ocupă locul principal în acțiune.

Regizorul Tom McGrath, cel care a realizat “Madagascar”, mărturisește deschis că preferă de departe eroii negativi celor pozitivi, și asta încă din copilărie, când era fascinat de Darth Vader sau de Captain Hook. De ce? Pentru că eroii răutăcioși sunt mult mai amuzanți decât cei pozitivi. Au costume mai haioase, gadgeturi și replici mult mai tari.
McGrath a fost abordat să preia acest proiect de către compania de producție a lui Ben Stiller și Stuart Cornfeld – Red Hour Films, pentru DreamWorks Animation. McGrath a sesizat imediat potențialul poveștii și a acceptat să fie cooptat în realizarea filmului.

Scenariul scris de Alan Schoolcraft și Brent Simons a dezvoltat ideea celor de la DreamWorks, care își doreau un supererou negativ, dar care să fie plăcut și amuzant, și au modificat povestea astfel încât să fie spusă din punctul de vedere al acestui personaj.
Inițial conceput ca un film live-action, echipa a devenit pe parcurs convinsă că “Megamind” ar arăta mult mai bine dacă ar fi creat integral prin animație.

Realizatorii au mai avut o grijă înainte de a începe proiectul: ca povestea acestui supererou negativ să nu devină batjocoritoare, ci au vrut ca personajul să aibă personalitate, iar filmul să nu fie o simplă parodie ca multe altele înaintea lui. Cu toții erau fani ai filmelor cu supereroi, așa că Megamind a luat calea unei povești care avea să-i ia prin surprindere chiar și pe cei care sunt foarte familiarizați cu filmele de gen sau cu benzile desenate.

Așadar, decizia de a se apela la animația 3D nu a făcut decât să ofere filmului un mare avantaj, căci astfel au putut fi create efecte speciale uimitoare, precum și scene de acțiune în care personajele să fie în prim plan.