Articole Kill Bill: Vol. 1

KILL BILL este atât un omagiu cât si o revenire a genului de filme pe care Quentin Tarantino le-a vãzut si iubit: westerne spaghetii, filme chinezesti de arte martiale, filme japoneze cu samurai, precum si anime. Pe scurt, Tarantino descrie filmul ca un malaxor în care se combinã toate filmele pe care le-a absorbit în ultimii 35 de ani. Filmul este împãrtit în capitole, fiecare cu look-ul caracteristic si pulsul unui gen specific si apoi întretesut cu referinte din cultura pop si alte genuri.

Când o scenã de asasinare dintr-un film yakuza este prezentatã în imagini de anime japoneze, asemãnãtoare cu un western italian, ceea ce rezultã este un sentiment al energiei tematice si emotionale care conferã tuturor acestor forme puterea lor durabilã. Tarantino evocã nu doar suprafata tipãtoare, atractivã a filmelor de acest tip, ci si spiritul rebel al acestora.

Ca urmare, personajele arhetipale din Vol. 1, au un surprinzãtor sub-curent de convingere emotivã care se intensificã în confruntãrile finale din Vol. 2.

Zilele petrecute in South Bay.

Oricât de ciudat ar suna, unele din originile lui Kill Bill sunt geografice. Tarantino si-a petrecut copilãria în South Bay, regiunea din sudul Los Angeles-ului, în Comitatul Orange care include si Manhattan Beach. Filmul sãu anterior, Jackie Brown (1997), este filmat în vecinãtate si prezintã numeroasele frumuseti ale zonei.
South Bay era o zonã care încã avea cinematografe cu proiectoare cu manivelã, unde rulau filme, prezentând filme de blaxpoitation si kung fu, mult dupã ce nu se mai distribuiau în zonele mai nordice ale orasului.

„Eram un copil mic când explozia kung fu a lovit la începutul anilor 70”. Tarantino îsi aminteste, de locul unde a învãtat, Old School Martial Arts Cinema. „Timp de aproape doi ani au rulat toate aceste filme kung fu tot timpul. Chiar si dupã ce nebunia cu kung fu dispãruse oriunde altundeva, a subzistat la sfârsitul anilor 70 si la începutul anilor 80, în zone ca South Bay, în cinematografe cu proiectoare cu manivelã si teatre de ghetou. Cred ca e unul dintre cele mai mãrete genuri de filme de cinema din câte au existat.”

La televizor, Tarantino urmãrea The Green Hornet, în care juca un tânãr Bruce Lee ca ajutor mascat al personajului principal, si mai târziu a urmãrit faptele maestrului kung fu euroasiatic, David Carradine, în serialul de pe postul ABC-TV Kung Fu. Câtiva ani mai târziu si-a extins interesul în genurile de actiune asiatice, urmãrind un post local UHF în limba japonezã, pentru a urmãri actiunile subtitrate ale lui Hattori Hanzo, ninja-detectivul lui Sonny Chiba, din serialul importat Shadow Warriors. Când noul val de filme de actiune din Hong Kong a lovit pe la mijlocul anilor 1980, Tarantino, pe atunci un vânzãtor de casete video în Manhattan Beach, era unul dintre adeptii cei mai timpurii si mai înfocati.

Fanii cunoscãtori ai lui Tarantino au observat influenta acestor filme de lupte în munca scenaristului/regizorului încã de la început: filmele ultra-violente Streetfighter ale lui Sonny Chiba au influentat punerea în scenã a filmului True Romance, iar filmul de actiune din Hong Kong City of Fire a influentat debutul sãu regizoral furtunos cu Reservoir Dogs (1992). „Sonny Chiba a fost pentru mine în anii 70, alãturi de Charles Bronson si Clint Eastwood, una dintre cele mai mari vedete de actiune,” spune Tarantino.

„Sunt un mare fan al perioadei de filme de arte martiale fãcute in anii 70 de Fratii Shaw în Hong Kong,” zice el. „Dacã viata mea ar avea douã laturi, una dintre ele ar fi Fratii Shaw si cealaltã ar fi westerne italiene. De fapt, toate se influenteazã reciproc. În timpul anilor 70, filmele acestor douã genuri deseori foloseau intrigi, imagini si portiuni de film similare. Sunt profund înrudite.”