Articole Jumanji: The Next Level

SCENOGRAFIA

“Înainte de a începe scenariul, ne gândeam, ‘Cum o să arate peisajele? Care să fie animalele şi când să începem filmările ?’ Struţul şi dunele au fost primele noastre idei în legătură cu filmul. Am ştiut de la început că secvenţele vor arăta cel mai bine dacă sunt filmate în locaţii reale,” mărturiseşte Kasdan.

În timp ce primul film avea loc cu precădere în junglă, de data aceasta regizorul Jake Kasdan dorea să exploreze mai multe zone ale lumii Jumanji, aşa că a făcut echipă cu scenograful veteran Bill Brzeski, care era autorul unor filme ca Aquaman, Iron Man 3, The Fate of the Furious, Furious 7, sau seria The Hangover.

Kasdan şi Brzeski s-au întâlnit devreme ca să discute despre aspectul cinematografic al filmului. “Am avut o şedinţă grozavă la început. El e un mare povestitor. Scenografia era importantă, dar succesul filmului se baza în primul rând pe povestire, pentru că oamenilor le plac poveştile,” explică Brzeski. “El vroia ca eu să-i susţin povestirea cu cât mai multe decoruri naturale. Deşi filmul conţine multe efecte vizuale, ele nu constituie esenţa seriei Jumanji. Trebuie să te afli în aceste locaţii pentru a simţi realitatea personajelor, astfel încât filmul să nu arate ca un joc video. Jumanji este un loc foarte special. El a fost creat pentru a-i ajuta pe oameni să-şi rezolve problemele.”

Brzeski şi echipa sa au fost însărcinaţi să creeze nu numai spaţiul familiar în care trăia familia lui Spencer, ci şi tot cartierul aflat în prag de Crăciun, interioarele de la Brantford, New Hampshire, cât şi deşertul arid, acea Oasis - piaţa din deşert, podurile de frânghii suspendate deasupra ravenei, sau fortăreaţa lui Jurgen The Brutal din munţii acoperiţi cu gheaţă.

În acest scop, echipa s-a deplasat la Atlanta, unde a folosit prin rotaţie cinci platouri. Timp de câteva luni înainte de filmări şi timp de două luni în cursul filmărilor, echipa lui Brzeski şi-a construit decoruri, apoi le-a dărâmat şi a construit altele noi.

Subsolul casei lui Spencer este unul dintre cele mai mici decoruri construite pentru film, dar e foarte important pentru povestire. “Subsolul casei era important datorită lucrurilor pe care le conţinea şi datorită felului în care acestea înrâureau povestirea,” susţine Brzeski. Alături de departamentul de artă el a creat un subsol autentic, cu lucruri vechi, vase şi un banc de lucru dotat cu toate sculele posibile, unde Spencer încearcă să repare consola jocului Jumanji, pe care a recuperat-o după ce Fridge o spărsese cu o bilă de bowling la sfârşitul filmului anterior.

Pentru decorurile reale, Brzeski şi echipa au folosit locuri din cartierele Atlantei, unde se găsesc zone cu diferite stiluri arhitecturale care pot ţine locul unor străzi aglomerate din New York, zona centrală din New England town, cu restaurantul său local, pentru care ei au creat atât faţada cât şi interiorul. În ciuda faptului că era februarie, ei au creat atmosfera de sărbătoare îmbrăcând stâlpii în ghirlande de luminiţe colorate, ridicând un brad de Crăciun şi acoperind totul cu hârtie biodegradabilă care imita zăpada.

EFECTELE VIZUALE

Fanii lui Jumanji se vor bucura de regalul vizual pe care-l aşteaptă de la acest film datorită coordonatorului de efecte vizuale Mark Breakspear şi echipei sale, care au realizat cete de struţi agresivi, care urmăresc avatarurile printre dunele deşertului. “La început un singur struţ se apropie de ei, iar Dwayne Johnson remarcă, ‘e doar un struţ!’ Dar apoi, la orizont apar alte mii de struţi care se îndreaptă spre ei. Ei fug la maşinuţele de deşert şi demarează cât pot de repede, ca să scape de urmăritori. Struţii au ciocuri uriaşe, care pot sparge şi caroserii de metal, iar aceştia... chiar încearcă să-i omoare,” susţine Breakspear. “Eu m-am aflat în privilegiata funcţie din care puteam să le cer realizatorilor cele mai fantastice şi scandaloase lucruri, iar ei – aceste echipe geniale din toată lumea - trebuia să găsească modul de realizare şi materialele din care să le construiască. Iar pentru acest film pot spune că am beneficiat de cele mai talentate grupuri de lucru din toată lumea, care au realizat animalele pentru filmările acestui Jumanji,” afirmă regizorul Jake Kasdan. Echipa de efecte vizuale era o echipă internaţională, cu 5.000 de artişti care lucrau fără pauză la realizarea acestor animale în atelierele VFX din multiple locaţii de pe mapamond, inclusiv: Los Angeles, New Zealand, Montreal, Vancouver şi Melbourne. Aceste echipe trebuia să creeze şi numeroase alte animale cum ar fi hipopotami, şerpi anaconda, cai, cămile, maimuţe sau hiene.

“Echipa cu care lucrez e absolut specială. Artiştii sunt minunaţi, nişte adevăraţi magicieni digitali. “ Spectatorii care vor veni să vadă filmul vor să vadă ce e mai bun. Iar efectele vizuale merită cu siguranţă.”

EFECTELE SPECIALE

Alt specialist esenţial pentru extinderea şi diversificarea lumii Jumanji este coordonatorul de efecte speciale, laureatul premiului Oscar, J.D. Schwalm, ale cărui creaţii au populat filme cum ar fi First Man, Fast & Furious Presents: Hobbs & Shaw, şi mult aşteptatul Avatar 2.

Lucrând îndeaproape cu echipa de efecte vizuale, regizorul unităţii secunde şi coordonatorul de cascadorii, Wade Eastwood, Schwalm şi echipa sa au ajutat la însufleţirea lumii Jumanji pe platourile de filmare. Una dintre cele mai palpitante secvenţe ale filmului se petrece într-o zonă montană în care se află sute de poduri făcute din frânghii, care traversează o prăpastie şi printre care trebuie să navigheze avatarurile şi urmăritorii lor. Scenograful Bill Brzeski explică, "Aceasta este lumea jocurilor video. Noi ştiam că pentru această secvenţă de acţiune, în scenariu sunt prevăzute sute de poduri de frânghii care plutesc prin aer, deasupra unei prăpăstii, dar scenariul nu ne explica ce se întâmplă şi cum trebuie realizate atât scenografia cât şi filmările."

Schwalm şi echipa sa au lucrat cu meticulozitate fiecare cadru, imagine şi unghi de filmare pe platoul uriaş cu “blue screen” din Atlanta. Deşi era important pentru suspans ca podurile să pară fragile şi nesigure, ele au fost prevăzute cu armătură metalică pentru a nu-i pune pe actori în pericol. "Podurile trebuia să fie suficient de uşoare încât să se mişte aproape liber, dar suficient de grele încât să asigure siguranţa întregii distribuţii. În final s-au realizat mai multe segmente de pod: trei lungi de 10 m, două lungi de 7 m şi mai multe segmente verticale, de 7m şi 4 m. Toate podurile construite de noi erau interşanjabile,” explică Schwalm. “Era important ca noi să punem la dispoziţia lui Jake şi a lui Wade Eastwood, regizorul unităţii secunde şi a cascadoriilor, sculele şi echipamentele necesare pentru marile secvenţe de acţiune."

La începutul filmului, actorii intră în joc lansându-se din avionul lui Nigel, direct pe nişte dune de nisip. Schwalm şi echipa sa au găsit un avion rusesc care poate zbura la viteze mici şi la joasă altitudine, astfel încât actorii să nu se rănească în cădere. Totuşi avionul nu avea trapă de încărcare, aşa că au trebuit să-i facă una. “Noi am scanat întregul avion cu un scanner 3D, apoi l-am adus la Atlanta, unde i-am proiectat trapa şi toată hidraulica necesară,” relatează Schwalm. După ce au realizat trapa, trebuia creată imaginea de zbor într-o zonă cu turbulenţe: “Am pus avionul pe o platformă cu şase axe care se puteau mişca independent pentru a simula un zbor agitat pe vreme rea.”

Unul dintre cele mai mari construcţii executate de Schwalm şi echipa sa, a fost exteriorul sălii de bal al fortăreţei lui Jurgen. "Scenograful Bill Brzeski a vrut să dea sălii de bal un aspect fioros, care să aducă cu un palat viking. De asemenea, Bill a vrut o mulţime de torţe pe platou," explică Schwalm,

Echipa lui a construit coloane ignifuge gigantice, care aveau torţe de 3 m ce ardeau toată ziua. În sală exista şi un cămin unde ardeau buşteni mari, iar flăcările erau alimentate de o conductă de propan care venea dintr-un tanc de 1000 de galoane de propan. Preocupat fiind de protecţia actorilor şi a platoului, Schwalm a mai instalat şi un sistem de stingerea incendiilor cu sprinklere, pentru cazul în care ar fi fost nevoie. În plus, calitatea aerului era monitorizată pe tot parcursul zilei de filmare. Schwalm încheie spunând, "Ne-am ocupat de toate cu mare atenţie, iar asta s-a văzut până la urmă. Partea cea mai bună a acestor torţe a fost aceea că lumina pentru filmare a provenit din această sursă naturală de foc."