Articole Felicia, înainte de toate

Răzvan Rădulescu

Titlul este, într-un fel, înșelător. Timpul este, de fapt, personajul principal în "Felicia, înainte de toate". Secret, discret sau constant și, cu siguranță, evaziv. Timpul servește ca o rama ascunsă pentru toate deciziile noastre majore, diseacă amintirile, ne întunecă înțelegerea și ne alimentează într-un mod cumplit furia.

Am fost de multe ori martor la scene în care oameni apropiați între ei încercau să treacă de distanța pe care a pus-o timpul între ei (spațiul chiar nu contează), iar greutățile cauzate de lucrul ăsta m-au impresionat foarte tare. Toți discutau despre alegeri vechi și consecințe ireversibile, de parcă ar fi existat vreo posibilitate să le schimbe cumva.

Și făceau lucrurile astea cu o violență care punea în pericol însăși dragostea pe care o căutau. Am făcut și eu asta, la rândul meu, de multe ori. În "Felicia" am încercat să manipulăm timpul prin orice mijloc posibil, pentru a arăta modurile în care ne zidim sentimentele. Nu există pic de răceală în această abordare, există doar cantitatea cuvenită de înfiorare și de stupoare.

Melissa de Raaf

Părinții și copiii lor adulți se atrag și se resping unii pe ceilalți ca niște magneți: chiar dacă nu pot găsi maximum de iubire și fericire în relațiile lor, întotdeauna vor tânji după acest lucru. Ne-am întrebat: cum de un gest care ar fi trebuit să fie unul tandru , n-a fost perceput așa? Există un simț cronic al eșecului în modul cum codurile comunicării sunt diferite pentru fiecare din părțile implicate. Sunt fascinată de această luptă pentru afecțiune, acționată de un conflict interior și de melancolie – este o notă de eroism.

Ozana Oancea

Felicia se duce la cumpărături la Utrecht. Cu câteva zile înainte de a începe filmările, Melissa și cu mine ne-am îmbarcat într-o călătorie de o săptămână cu itinerariul București – Berlin (oprire de ordin tehnic) – Utrecht – Berlin (oprire de ordin tehnic) – București. Fiecare din noi își ducea copilul de mânuță (sau în brațe, uneori), prin avioane, trenuri, autobuze și am cumpărat toate obiectele Feliciei – valiza ei galbenă, pardesiul ei multicolor, cizmele ei maro, fusta, haina, pijamaua ei albastră, lentilele de contact, cerealele, revistele, totul.

Am terminat totul obosite și încărcate, plimbându-ne pe străzile pustii ale Soestului (orașelul în care trăiește Felicia), căutând biblioteca publică – acolo unde lucra Felicia. Am găsit-o, într-un sfârșit. Goală. Liniștită. Un loc bun, până la urmă…

Ileana Cernat

Am fost foarte încântată după ce am citit scenariul. Dialogul era puternic, plin de nuanțe și încărcat de conflicte. Eram încântată chiar înainte de a afla că voi juca rolul complicat al mamei Feliciei. După casting, am aflat cine erau autorii scenariului: Răzvan Rădulescu și Melissa de Raaf, scenariștii și în același timp regizorii filmului, cu care mi-a plăcut foarte mult să lucrez.

De fapt, mi-a plăcut foarte mult lucrul cu toată echipa, în fiecare zi. Pot spune că unul din visurile mele s-a îndeplinit. Un vis ce s-a întins pe două luni de vară. Scena finală, copleșitor de dramatică, în care are loc coliziunea pasivă dintre cele două lumi, a fost un moment magic pe platou. M-am rugat la Dumnezeu pentru un miracol și am primit două: rolul unei mame obișnuite, dar complicate (în film) și cel de bunică mai puțin obișuită (în viața reală).

Dana Bunescu

Am intrat în echipa filmului “Felicia, înainte de toate” pentru că vroiam să îl cunosc pe Răzvan, despre care știam multe deja. Experiența s-a ridicat la așteptările mele, iar Melissa a fost o surpriză plăcută. Mi-a plăcut foarte mult să lucrez cu ambii regizori și cred ca sunt o echipă incredibilă, care a făcut un film minunat.

Titi Fleancu

Pentru mine a fost o experiență provocatoare și deosebită: filmarea a început cu o locație de interior, apoi am traversat Bucureștiul de la un capăt la celălalt pe o platformă, iar la sfârșit am petrecut trei săptămâni într-un aeroport perfect funcțional, unde vocile a doi actori trebuiau să acopere zumzetul de zi cu zi a mii de turiști adevărați.

Malina Ionescu

Mi-e foarte drag “Felicia, înainte de toate”. Mi-a plăcut scenariul de la bun început, iar munca se transformă în plăcere când lucrezi cu doi regizori cu o viziune foarte clară a ceea ce își doresc de la film. Înainte și în timpul filmării îmi era tot timpul puțin teamă că voi face ceva greșit, care ar putea strica puțin atmosfera generală a filmului.

Cristina Iliescu

Timp de o lună întregă am încercat să o ajutăm pe Felicia să plece de la părinții săi și să se întoarcă acasă, în Olanda, dar Răzvan și Melissa o păcăleau că nu mai există zboruri disponibile, așa că în final a rămas cu noi.

Carmen & Sorin Dima

Lucrul cu cei doi regizori a fost ușor și armonios. Au știut cum să își împartă viziunea asupra set-ului și a recuzitei până la cel mai mic detaliu. Accentul pe care l-au pus tot timpul pe scenografie ne-a provocat să găsim cele mai bune soluții pentru a crea atmosfera pe care o căutau.

Alex Leo Șerban

Filmul Melissei de Raaf și al lui Răzvan Rădulescu e o explorare amănunțită și clinică a familiei. O chinuitoare și frustrantă călătorie a unei zile către noapte, în timpul căreia răbufnesc resentimente ascunse pentru mult timp. Viziunea lui Rădulescu este precisă până la milimetru: fascicule minuscule de laser luminează umbrele unor gesturi infinitezimale. “Felicia, înainte de toate” inventează – în cinematografia românească – arta micro-intimității, cu un mare efect revoluționar.

Mihai Chirilov

…un debut regizoral încântător de la “scenaristul Noului Val”, Răzvan Rădulescu, un film scris și regizat împreună cu Melissa de Raaf. Un scenariu foarte tăios, o regie delicată și un joc actoricesc aproape dureros de natural – toate acestea servind unei povești emoționante despre toxicitatea necesară a relațiilor de familie, de care nu te poți ascunde. (AperiTIFF, publicația oficială a Festivalului Internațional de film Transilvania)

Dan Făinaru

În debutul său în lungmetraj (alături de Melissa de Raaf), scenaristul Răzvan Rădulescu (“Moartea domnului Lăzărescu”) arată o ureche fină pentru dialoguri, un dar pentru dezvoltarea scenelor dramatice și un talent în capturarea și conducerea spre casă a unora din cele mai delicate probleme din momentul de față ale compatrioților săi. (Screen International)

Alissa Simon

Un exces de dialog, care include prea multe conversații telefonice uni-direcționale care epuizează interesul spectatorului pe durata dramei de familie încete, “Felicia, înainte de toate”. Chiar dacă ilustrează eficient relația încărcată dintre copiii adulți și părinții lor care îmbătrânesc într-o lume în continuă schimbare, filmul zăbovește prea mult înainte ca eroina eponimă să își reprogrameze zborul pierdut. (Variety)