Articole Concussion

Aceasta este o poveste despre cei care trag semnalul de alarmă, care grăiesc adevărul, care se luptă cu sistemul ca niște adevărați David împotriva lui Goliat,” afirmă Peter Landesman, scenaristul și regizorul noului film Trauma, care reprezintă traiectoria lui Bennet Omalu, un doctor care a făcut o descoperire medicală epocală. “Ideea că acest om este cel care spune adevărul despre noi, despre ceva ce iubim mult, este poetică și uimitoare. El nu vrea decât să devină cetățean american, să spună adevărul și să fie lăsat în pace.”

“Peter are o abilitate unică pe platou,” spune Will Smith, care joacă rolul doctorului Omalu. “Peter este ca un reporter de investigații. El obișnuiește să prezinte cele mai mici detalii ale unei situații sau ale unei persoane – el dezvoltă povestirea atât pe orizontală cât și în profunzime, mai mult decât ai vedea în orice alt film. Totuși, el nu scapă din vedere nici aspectele picturale, pe care le transpune în imagini, dând dovada unui talent rar.”

“În centrul acestei povestiri se află un om care spune adevărul despre un sport cu care el nu are nicio legătură, dar despre care trebuie să furnizeze informații neplăcute și nedorite. El o face în ciuda faptului că oamenii pe care-i informează sunt cei în mijlocul cărora ar vrea să fie acceptat,” adaugă Smith. Deși Dr. Omalu, un imigrant din Nigeria, își dorește cu ardoare să devină cetățean american, descoperirea pe care o face va conduce la discreditarea numelui său în mijlocul comunității americane în care trăiește.

“În timpul acestei povești, eu nu mă gândesc la fotbal – mă concentrez asupra lui Bennet și asupra durerii și triumfului acestui emigrant, care a venit în America, a suferit o mulțime de nedreptăți, dar în final a reușit să dovedească adevărul,” adaugă Smith. “Privesc acest film ca pe un capitol încheiat din viața lui Bennet. El s-a născut în timpul unui raid aerian, în Nigeria. Mama sa a fost lovită de un șrapnel chiar în timpul nașterii sale. Să pornești în viață sub asemenea auspicii pentru a ajunge apoi subiect de film la Hollywood – aș spune că aceasta e povestea devenirii unui erou.”

Pentru scenaristul și regizorul Peter Landesman, filmul reprezintă mai mult decât o poveste despre fotbal. “Fotbalul profesionist este mai mult decât un sport. Mai mult decât o afacere. Este o instituție culturală și națională. Miza e foarte mare atât la nivel cultural, cât și social și economic. Și ca în orice afacere de o asemenea anvergură, există oameni puternici și investiții costisitoare, care au tot interesul să mențină mingea în teren, indiferent de riscuri sau pierderi.

Când Dr. Omalu a făcut descoperirea care amenința nu numai afacerea, ci însăși esența jocului – loviturile, violența – aceste interese au explodat. Dar Dr. Omalu nu era interesat decât de adevăr, de memoria celor ce si-au dat viața, fiind hotărât să facă publice descoperirile și concluziile. Sper că filmul reușește să facă același lucru. Miza lui nu putea fi mai mare.”

După descoperirea traumelor cerebrale cornice la sportivi, Dr. Omalu și-a publicat constatările și concluziile. El s-a așteptat ca după aceasta să urmeze o dezbatere serioasă asupra modului în care fotbalul ar putea deveni un joc mai sigur și mai puțin periculos. În loc de aceasta, el și familia lui au devenit țintele unei campanii de discreditare din partea celor ce aveau cele mai mari interese în această afacere. “Acum, după 12 ani, nu-mi vine să cred cât am fost de curajos în lucrarea mea științifică,” recunoaște el. “Timp de 12 ani, am suferit și am fost lovit sub centură. Într-adevăr, lucrarea era idealistă, dar nu conținea nimic din ceea ce alți cercetători independenți nu au confirmat mai târziu.”

“N-am vrut să fiu eu în centrul lucrării, ci fotbaliștii,” afirmă Dr. Omalu. Cred că cei care au împins lucrurile înainte și au făcut posibilă reușita acestei lucrări sunt jucătorii Mike Webster, Terry Long, Andre Waters, Junior Seau, a căror amintire a rămas vie. Este o istorie despre dragoste și lumină, despre salvarea vieții unora sau îmbunătățirea vieții altora.”

Povestea doctorului Omalu a apărut într-un articol din revista GQ , semnat de Jeanne Marie Laskas. Acesta a stat la baza scenariului lui Landesman. “Articolul ei este cel mai bun din câte am citit pe această temă,” spune Dr. Omalu. “Ea m-a văzut ca pe un om. Până atunci tot ceea ce se spunea despre mine în mass media era negativ – eu eram un fel de extraterestru, care uneltea să distrugă modul de viață american. Acest articol a înclinat balanța în favoarea mea. Dintr-o dată oamenii au început să-și deschidă sufletul și mintea la cele spuse de mine.”

Will Smith l-a putut studia pe Dr. Omalu în activitățile sale zilnice. “Bennet este un anatomo-patolog și criminalist care face autopsii în fiecare zi, deci își petrece o mare parte din viață printre morți. Dar el este totodată și un om profund religios,” susține Smith. “El își apreciază munca sa de anatomo-patolog mai mult ca pe o modalitate de a elibera sufletele celor plecați dintre noi – ultimul prag dintre lumea reală și lumea de dincolo. Este un om spiritual, iar atunci când face o autopsie, aceasta devine pentru el o experiență spirituală. El posedă un al șaselea simț prin care află cum a murit un om. El studiază obiectele lor personale și urmele lăsate pe trupul lor pentru a-și da seama care e cauza morții acestor oameni. E extraordinar să te uiți la el în timp ce-și face meseria.”

Unul dintre pacienții la care se referă Dr. Omalu în lucrarea sa este Mike Webster, eroul fotbalului american, în al cărui creier doctorul a găsit primele dovezi de traume cerebrale cronice. În timpul autopsiei “l-am rugat pe Mike să mă îndrume,” povestește el. Deși creierul lui Webster părea la început normal, Dr. Omalu și-a dat seama că Webster avusese probleme neurologice grave și a luat hotărârea de a păstra creierul lui Webster pentru a-l studia ulterior – o decizie neobișnuită, care a condus ulterior la descoperirea CTE (traumelor cerebrale cornice). “Puteam să-l fi pus înapoi, ca pe toate organele pe care le studiem și apoi le punem acolo de unde le-am recoltat, dar cred că spiritul lui Mike m-a indrumat să procedez altfel.”

Filmul prezintă nu numai descoperirea doctorului Omalu, ci și campania care a urmat împotriva sa. Cel ce a transpus povestirea doctorului Omalu pe ecran este Peter Landesman, care a scris scenariul și a regizat filmul. Acum mai mulți ani, Landesman – un fost jurnalist de investigații – s-a întânit cu Dr. Omalu. Astfel că, atunci când Landesman a fost solicitat să scrie scenariul ,el a afirmat “Știu despre Bennet, l-am întâlnit, m-am gândit la el și i-am asimilat povestea vieții.”

“Îmi încep întotdeauna scenariile cu o călătorie destul de chinuitoare, în care cercetez și descopăr lucruri noi, tot așa cum fac și pentru un articol de ziar,” spune Landesman. “Abia atunci când ajung la miezul de adevăr pot spune că am găsit forma și arhitectura filmului. Pentru acest film a trebuit să mă apropii de adevăr mai mult ca oricând. Am studiat cu atenție ce vroia să dovedească acest film.

Acest film este atât despre Liga Națională de Fotbal cât și despre Bennet. Dar Bennet – călătoria sa, scopul său și povara pe care trebuie s-o ducă pe umeri – era cu adevărat unic. Am compus toate astea cu ceea ce reprezintă Will – pentru că am scris scenariul avându-l în minte pe Will Smith, cu vocea lui și cu prezența lui – iar aceasta m-a făcut să mă simt ca și când aș fi compus o piesă muzicală, nu un scenariu.”

Pentru filmările “Traumei”, Landesman a ales o locație din Pittsburgh și pe cei mai creativi meseriași din breaslă, cum ar fi: Salvatore Totino, care a lucrat la șapte dintre filmele lui Ron Howard; scenograful David Crank, laureat al premiului Emmy pentru filmul “John Adams,” Paul Thomas Anderson, director artistic al unor filme ca Lincoln, Water for Elephants, sau The Tree of Life; editorul William Goldenberg, nominalizat de cinci ori la Oscar și laureat al acestui premiu pentru realizarea sa din filmul Argo; designerul de costume Dayna Pink, care a mai făcut echipă cu Will Smith și pentru filmul Focus; compozitorul James Newton Howard, de opt ori nominalizat la Oscar.

“Trebuia făcută o alegere: acest film putea fi făcut ca un documentar științific, rece și exact, sau putea fi o cronică despre oamenii implicați în această povestire,” consideră Giannina Scott. “Iar aici cea mai importantă a fost decizia lui Peter urmată de transpunerea lui Sal în imagini. Este cel mai bun stil de film unde te poți identifica cu personajele.”