Articole Basic Instinct 2

„Prima data cand am citit scenariul la Basic Instinct 2, eram de fapt in Rwanda, in toiul filmarilor pentru Shooting Dogs”, spune regizorul filmului, Michael Caton-Jones, „care era despre genocid si se arata foarte dificil de realizat. Eu stateam la Kigali, atunci cand a aparut scenariul. Nu avea coperti, asa ca nu stiam ce este de fapt. Agentul meu doar mi-a spus: ,‚Trebuie doar sa-l citesti si apoi sa ma cauti repede.’ Eu m-am gandit ca era un thriller, nu stiam ca este Basic Instinct 2. Credeam ca ceva din acest scenariu era destul de bun si nu putea fi prea departe de ceea ce filmam in Africa la momentul acela. Asa ca m-am gandit ca mi-ar prinde bine o schimbare.”

Caton-Jones a fost atras si de aspectele noir ale scenariului si de faptul ca personajul Catherine Tramell este singurul fir care leaga filmul de primul Basic Instinct. „Vroiam sa fac ceva care sa fie foarte diferit de primul film”, spune el. „Scopul meu era sa fac un film unic. Facand acest lucru, trebuia sa stabilesc un echilibru intre cele doua extreme – sa le ofer oamenilor ceea ce au avut prima data si sa fac ceva complet diferit, care sa nu aiba nici o legatura cu primul film. Era un soi de echilibristica pe care trebuia sa o fac, dar cred ca a iesit pana la urma.”

Caton-Jones admira foarte mult primul film. „Este bine regizat, asta e clar, dar este ceea ce se facea la vremea aceea. Se petrecea la inceputul anilor ’90, iar coafurile si tot ce e acolo apartin acelei perioade. Acum totul a fost transmutat peste ani, intr-o forma care nu era la acea vreme. La origini, in centru era Michael Douglas, dar dupa aceea filmul a facut-o star pe Sharon Stone. Asa ca noi trebuia sa ne ocupam de perceptii care s-au schimbat intr-o anumita masura peste ani de zile. Nu era de interes nici pentru mine, nici pentru altcineva sa facem acelasi film de doua ori. Era o nota retro noir in filmul original. Actiunea se petrecea in San Francisco. Era ceva de film Hitchcock, chiar si in ceea ce priveste muzica. M-am gandit ca de vreme ce era acolo o influenta de film noir, puteam face si eu ceva similar, in stil european, dar cu un ton usor schimbat.”

Modul in care a conceput filmul solicita ca filmul cel nou sa fie un fel de hibrid, conform lui Caton-Jones. „Atunci cand faci un film in Europa, el tinde sa fie specific culturii acelui loc. Atunci cand il faci in Statele Unite, este diferit. Atlanta ar putea sa fie tot una cu Boston sau o multime de alte locuri. Ceea ce ma interesa pe mine era sa iau scenariul, la origini legat de New York, sa il aduc la Londra si sa tratez acest oras ca pe oricare altul. Vroiam sa scap de autobuzele londoneze si sa combin cinematografia americana cu cea europeana.”

„Un regizor american nu neaparat intelege relatiile culturale dintre diverse lucruri in Londra”, continua Caton-Jones. „Orasul nu inseamna soldatii din garda regala si nici Turnul Londrei. S-a schimbat din punct de vedere arhitectural in ultimii 10-15 ani, iar accentul si importanta stilului asupra locuitorilor lui s-a modificat de asemenea. De vreme ce eu am trait in Statele Unite, m-am asigurat ca voi avea ajutorul europenilor, al echipei si distributiei mele britanice. Pentru ca este intr-adevar evident faptul ca Londra a devenit un adevarat oras european in ultimii ani.”

La fel de mult s-a ocupat el si de distribuirea actorilor in rolurile principale din Basic Instinct 2. „Atunci cand stabilesti distributia, cel mai important factor este sa gasesti cei mai buni actori pentru fiecare rol.” Caton-Jones observa ca: „nu conteaza daca ei sunt celebri. Daca ei au calitatile pe care le cauti si pot sa aduca ceva in film, atunci ii angajezi. David Thewlis este fantastic, este unul dintre cei mai interesanti si mai onesti actori pe care i-a produs Marea Britanie in ultimii ani. Am lucrat exceptional cu el. Nu numai ca este talentat, dar este si incredibil de amuzant. El a luat ceea ce putea sa fie rolul unui politist si i-a dat viata. El a dat personajului sau o istorie, o anumita postura psihica, o retincenta in a-i da crezare lui Catherine, o anumita neincredere. Se intampla multe acolo, iar el a creat ceva fascinant si cat se poate de onest. David era capabil sa faca dreptate, ca politist, dar si sa fie necinstit. Putea sa fie incantator si istet, dar si sa nu-ti inspire incredere – tipic uman. Este prea simplist sa spui ca este un politist bun sau rau. Fiinta umana inseamna multe lucruri diferite si nu trebuie niciodata sa-ti fie teama sa incerci sa arati aceasta complexitate.”

Acea complexitate i-a inlesnit lui Caton-Jones misiunea de a tine publicul in tensiune, incercand sa-si dea seama cine spune adevarul si cine minte. Scopul nu este sa-i oferi publicului raspunsuri, ci sa-i oferi multe intrebari astfel incat publicul sa se lase prins de film si sa incerce sa-si dea seama ce se intampla, cine ce face si de ce. Poti sa faci acest lucru doar daca actorul este total dedicat filmului. Si asa cum se intampla cu Thewlis, tot asa si David Morrissey are o mare onestitate emotionala. Este un tip foarte inteligent, astfel incat poti sa discuti cu el despre o scena si sa-i spui ce cauti. Pentru ca avem cam acelasi fundament – suntem baieti din randurile clasei muncitoare si suntem cam de aceeasi varsta – ne-am inteles foarte bine doar cu cateva cuvinte sau nuante.

Povestea si stilul filmului Basic Instinct 2, asa cum le vede Caton-Jones, reprezinta o realitate intensificata. „Vroiam o imagine intensificata a realitatii, mai ales in privinta costumelor, desi comportamentul vroiam sa fie onest si uman.”, spune el. „Lumea pe care o populeaza ei este una usor infrumusetata si usor mai bogata decat lumea reala. Catherine este o femeie destul de bogata, cineva care intelege moda si am fost destul de fericit sa o las pe Sharon sa-si descopere personajul prin infatisare si vestimentatie. Pentru multi actori costumele sunt foarte importante in descoperirea personajului. Sunt 13 ani de cand Sharon a interpretat rolul Catherine Tramell, asa ca era important sa vedem cine este acum aceasta femeie si cum a ajuns aici.”

Elementele sexy ale filmului trebuiau folosite tot asa, spune Caton-Jones, pentru ca ceea ce e sexy la o persoana nu neaparat este sexy si la alta. „Cand incerci sa analizezi ceea ce este sexy constati ca nu este intotdeauna ceva evident. Nu este intotdeauna goliciunea. Poate fi o sugestie a goliciunii sau o ascundere voita a ei sau pur si simplu modul in care cineva priveste o persoana. Cele mai senzuale si mai erotice momente sunt cele legate de o mangaiere, o atingere sau o privire. In felul acesta, construiesti dorinta facand din ea un proces organic.”

Am simtit cu putere faptul ca sexul ar trebui tratat ca orice alta emotie din film. Daca nu avea un scop dramatic, nu avea ce sa caute acolo. Nu are nici un sens sa incarci filmul cu sex doar de dragul sexului. Altfel, ai putea foarte bine sa faci un film porno.”

Natura sexului in Basic Instinct 2 este in esenta o lupta pentru putere, spune regizorul in continuare. „Sunt forme diferite de sex: sexul din dragoste, sexul patimas, sexul pe fuga. Eu am simtit intr-adevar in acest caz ca sexul insemna puterea si cine controleaza pe cine. Sexul este o arma in acest film.”

Elementele sexuale si de thriller din film trebuie sa se intareasca reciproc, conform viziunii regizorului Caton-Jones. ”Este prea simplist sa spui ca este un film sexy sau un thriller. In realitate, este o combinatie. Acesta este unul dintre motivele pentru care am vrut sa fac acest film in Europa. Noi avem o atitudine mult mai relaxata in ceea ce priveste sexul. Eu am simtit ca o atitudine europeana fata de sex ar fi un pic mai interesanta in curentul filmelor de la Hollywood decat genul foarte pe sleau pe care il intalnim de obicei.”

Combinand diferite aspecte ale filmului, Caton-Jones a avut grija sa se asigure ca ele se completeaza reciproc si dau nastere unui intreg consistent. „Designul unui film are legatura cu modul in care te hotarasti ca va arata filmul, inainte de a incepe filmarile. Reusesti sa faci acest lucru prin referire la alte filme, tablouri si fotografii realizate cu designerul de costume, designerul de productie si cineastul. Asa creezi o paleta de culori si tonuri. De pilda, cu Norman Garwood, designerul nostru de productie, cautam ceva care sa reflecte Londra intr-o maniera stralucitoare, lustruita. Numele personajului lui Morrissey este Michael Glass (sticla) si sunt multe lucruri cu dublu inteles si cu reflectari in film. Locatiile reflecta conceptul de baza, schema de culoare, intunericul, starea de spirit si imaginea de film noir european. La fel, aveam nevoie sa-i imbracam pe oameni intr-o maniera care sa reflecte acest lucru. Nu veti vedea pe nimeni in film care sa poarte blugi.”

In alegerea locatiilor, Caton-Jones a planuit cum impreuna cu directorul de imagine sa filmeze o scena si apoi sa gaseasca locul ideal unde sa o realizeze. „De pilda, vedeam o fereastra si vizualizam personajele la acea fereastra si apelam la o anumita imagine. Apoi, daca urma sa folosim o anumita imagine, cautam sa vedem cum o vom lumina. E prea tarziu sa mai faci acest lucru atunci cand ajungi intr-o locatie si esti gata de filmari. Nu poti sa apari acolo si sa inventezi pe masura ce lucrezi. Pierzi timp si nu e bine pentru interpretare.”
Odata ce productia a fost incheiata, spune Caton-Jones, incepe adevarata sa munca. „Adevarul este ca filmele se fac intr-o camera de editare.

Editarea este o asemenea arta. Inseamna efectiv sa reglezi imaginea pentru a-ti spune povestea in timpul cel mai scurt. Am invatat de-a lungul anilor ca ceea ce arata bine in studio poate uneori sa sfarseasca pe podeaua camerei in care se taie filmul. Pur si simplu trebuie sa fii deschis in optiunile pe care le faci, sa ai mintea deschisa si sa-ti folosesti instinctul. Atunci cand esti intr-o camera obscura unde se taie filmul, te concentrezi asupra ecranului si esti de fapt mult mai atent la nuante si comportament decat la alte lucruri din decor. Poti sa te concentrezi si sa asimilezi informatia mult mai repede si sa prinzi totul dintr-o privire. Te trezesti ca muti lucrurile si scapi de tot ce este in exces.