Vacanta lui Mr. Bean

Nu sunt un fan al fasolei, iar noul film al lui Mr. Bean nu mi-a revolutionat preferintele culinare. Mai ales ca "Vacanta lui Mr. Bean" seamana mai degraba cu un celebru desert japonez, si anume fasolea fermentata. Purtand numele destul de amuzant pentru noi de "nato" (de cand ne chinuim sa intram acolo?), desertul e considerat unul dintre cele mai controversate: ori il iubesti, ori il urasti. Revenirea domnului Fasole (Rowan Atkinson) se inscrie si ea foarte bine in seria de "stimuli" cu reactii alb-negru.

La zece ani dupa lungmetrajul denumit simplu "Bean", domnul cu nume de leguminoasa revine la fel de dezastruos, ba chiar cataclismic, reusind sa dea peste cap vietile tuturor celor cu care intra in contact. Si cum domnul Bean are veleitati de explorator, nu se putea sa rateze a doua ocazie de a face ceva ravagii in afara Marii Britanii (distrusa in serialul de televiziune care l-a facut celebru pe amuzantul personaj).

Astfel domnul Bean, dupa ce castiga o excursie la Cannes la o tombola organizata pentru enoriasii parohiei al carei vajnic membru este, isi ia cocheta camera video castigata cu aceeasi ocazie si porneste spre Riviera franceza, exact in timpul celui mai faimos festival de film din lume. Cum o camera video trebuie folosita din plin si cum cel mai atragator subiect pe o raza de kilometri este insusi domnul Bean, halucinantul personaj roaga un necunoscut sa-l filmeze in timp ce urca in tren. E de ajuns ca trenul sa plece fara necunoscut, care este un celebru regizor rus (Karel Roden), membru al juriului festivalului de la Cannes, dar cu fiul acestuia, Stepan (Max Baldry). Deci inca o familie pusa in pericol.

Un film evident inspirat de giumbuslucurile lui Charlie Chaplin, Buster Keaton si, ca tot suntem pe taram francez, Jacques Tati, "Vacanta lui Mr. Bean" este o comedie de situatie bazata intens pe aptitudinile fizice ale lui Atkinson, care reuseste performanta de a pronunta doar trei cuvinte frantuzesti in film ("oui", "non" si, hm, "gracias"), plus inca vreo zece in engleza. Ceea ce nu este neaparat bine, pentru ca verva comica a lui Atkinson nu reuseste sa umple scaparile scenariului (prea multe scene in care domnul Bean e singur in cadru) sau momentele neverosimile. Asa ca "Vacanta…" aduce mai degraba cu un cozonac facut de o gospodina nepriceputa, din care singurul lucru cu adevarat bun la gust sunt stafidele. Dar nu poti face un cozonac numai din stafide...

Dar sa nu disperam: filmul regizat de Steve Bandelack, aflat la al doilea lungmetraj, contine si cateva stafide consistente si zemoase, exact in spiritul unuia dintre cele mai celebre personaje ale televiziunii britanice. Astfel, domnul Bean canta Puccini (excelent!), se travesteste in… doamna Bean (clar unul dintre cele mai reusite travestiuri din ultimii ani, la acelasi nivel cu Cher-ul lui Jim Carrey, din "Distractie cu Dick si Jane", de altfel singurul moment reusit din acel dezastru), mananca langustine sub ochii lui Jean Rochefort si-n general face exact ce nu te-ai astepta sa faca si chiar mai mult de-atat. Rezultatul final? Peripetiile dezastrului ambulant, inregistrate cu imensa daruire si nedescoperit talent pe camera video, sunt proiectate in cadrul festivalului de film de la Cannes, spre disperarea unui regizor egomaniac (Willem Defoe).

"French Bean", dupa cum era numit filmul in perioada de productie, este in acelasi timp o ocazie pentru britanici sa le-o plateasca francezilor pentru, ei bine, orice rau le-au facut acestia, de-a lungul secolelor de vecinatate, supusilor Majestatii Sale. Intersectii, gari, echipaje de politie, echipe de filmare, toate simt dureroasa prezenta a fatidicului personaj, intr-o serie de efecte catastrofice care au fost cat pe ce sa-i refuze filmului ratingul de "numai cu acordul parintilor". Parca scenaristul a stat tot timpul cu vestitul dicton al lui Edward Lorenz, "bataia de aripi a unui fluture in Brazilia provoaca o furtuna in Texas", pentru ca fiecare deget miscat si suflat de nas ale domnului Bean are consecintele unui taifun. Singura diferenta este ca el se afla in Franta, iar dezastrul are loc tot in Franta. Dar si noi ne aflam in sala de cinema, iar efectul asupra noastra, desi nu este un dezastru, nu e nici nemaipomenit. Avertisment valabil pentru cei cu o varsta ce depaseste zece ani...