Hanna, interpretată de nominalizata la Oscar, Saoirse Ronan, (mica actriţă din Atonement, un alt film regizat de Joe Wright) are 16 ani. Ea e inteligentă, curioasă şi o bună fiică, total devotată tatălui ei. În mod ciudat, ea are puterea, curajul, orientarea şi rezistenţa unui soldat; toate aceste trăsături provin din educaţia dată de tatăl ei Erik (Eric Bana), un fost agent CIA, rămas văduv, în ţinuturile sălbatice din nordul Finlandei. Erik a învăţat-o pe Hanna să vâneze, a antrenat-o în cele mai dure tehnici de auto-apărare şi a şcolit-o punându-i la dispoziţie doar o enciclopedie şi o carte de poveşti. Filmul rulează în cinematografe de vineri, 17 iunie.
Hanna duce o viaţă complet diferită de a oricărui alt adolescent; educaţia şi pregătirea ei conduc către un singur scop, acela de a o transforma în asasinul perfect. Dar odată ieşită în lume, e clar că educaţia ei a fost incompletă, iar Erik îşi dă seama cu îngrijorare că fiica lui nu mai poate fi oprită.
Punctul de cotitură în adolescenţa Hannei este unul foarte dur; ea e separată de Erik şi trebuie să plece în misiunea pentru care fusese pregătită. Înainte ca ea să se întâlnească cu tatăl ei, conform planului, la Berlin, Hanna este capturată de agenţii trimişi de Marissa Wiegler, Cate Blanchett, un vechi agent operativ, care ascunde anumite secrete ce o leagă de Hanna şi Erik.
Ţinută ostatecă într-o locaţie subterană din deşertul marocan, Hanna reuşeşte să-şi învingă răpitorii şi să evadeze. Evadarea ei curajoasă o aruncă într-un peisaj complet necunoscut şi într-o lume pe care va trebui să o cunoască rapid pentru a-şi croi drumul spre Europa. Marissa trimite o echipă de agenţi s-o recupereze pe Hanna, implicându-se personal în urmărire. Pe măsură ce Hanna avansează spre ultima ei ţintă din Europa, ea află lucruri noi despre propria sa existenţă şi este frământată de întrebări privind calitatea ei umană.
La începutul filmului, singura persoană pe care o cunoaşte Hanna este Erik, tatăl ei. Actorul Eric Bana relatează, “Când l-am citit, scenariul nu-mi amintea de nimic. Atunci mi-am zis, ‘N-am mai văzut filmul ăsta.’ Mi-a plăcut că filmul are o adolescentă în rolul central; ce oportunitate extraordinară pentru Saoirse la vârsta aceasta. De asemenea, m-a fascinat abordarea pe care o dădea Joe povestirii, aşa că am sărit în barcă imediat.“Hanna trebuie să se maturizeze şi să-şi asume responsabilităţi, întrucât părintele îşi retrage susţinerea. Erik are calităţile paterne tradiţionale; el este protector şi profesor în acelaşi timp. El a pregătit-o dintotdeauna pe Hanna să reziste, fizic şi mental, unor bătălii a căror miză era supravieţuirea, aşa încât uneori se comportă cu ea ca un sergent din armată. Şi totuşi, după ce părintele îşi protejează cu străşnicie copilul de relele lumii, atunci când el se va confrunta cu realităţile aspre şi şocante ale lumii, copilul va fi în pericol.”Ameninţarea la adresa Hannei este întrupată de laureata cu Oscar, Cate Blanchett; ea constituie cel de-al treilea personaj principal al filmului, Marissa Wiegler, un agent CIA rece ca oţelul, care a lucrat pe vremuri împreună cu Erik. Ea lucrează acum la Langley, iar viaţa lui Wiegler “se bazează pe minciuni şi pe ascunderea secretelor, iar ea se dedică complet acestei meserii,” remarcă actriţa. Ea detaliază: “Marissa a lucrat ca agent acoperit în Germania, în anii 1990, prinzând gustul operaţiunilor sub acoperire. Operaţiunea în cadrul căreia lucra împreună cu Erik a eşuat, iar dosarul a fost închis. De aceea ea nutreşte resentimente faţă de agenţie care i-a retezat şansele de a duce la bun-sfârşit misiunea; în plus, ea se detestă pe sine. Când Erik şi Hanna revin la suprafaţă, Marissa se întoarce pe teren pentru a-i distruge. La început o caută pe Hanna din motive profesionale, dar pe parcurs urmărirea aceasta devine patologică pentru Matissa”.
Odată cu filmul Hanna, Wright vroia să exploreze un nou aspect ; să-i treacă pe actori printr-un program riguros de pregătire. Acest program de pregătire oferea o oportunitate ideală de a-i acomoda pe eroii principali cu rolurile de tată şi fiică. Bana îşi aminteşte, “Saoirse şi cu mine ne-am antrenat împreună, iar ea pot spune că este bine pregătită şi are o bună coordonare a mişcărilor. Este chiar mai bună decât mulţi dintre bărbaţii cu care am jucat de-a lungul anilor. Adesea e mai greu să lupţi cu un actor decât cu un cascador, dar Saoirse a fost pe deplin anagajată în această pregătire. Secvenţele noastre de luptă erau unice, pentru că era vorba despre un tată care-şi învaţă fiica şi nu despre doi oameni oarecare care se luptă şi unul dintre ei câştigă.“S-a dovedit că alonja ei era foarte mare, aproape cât a mea. Trebuia să fiu foarte atent în timpul luptei pentru că pumnii noştri veneau în viteză şi cu forţă. Trebuia să fiu foarte atent să n-o lovesc – sau să nu fiu altoit de un pumn de-al ei. Am lucrat cu mai mulţi tipi şi pot spune că Saoirse este mai dură decât mulţi dintre ei”.
Bana avea experienţă din celelalte filme de luptă pe care le-a jucat, dar pentru Hanna coordonatorul de cascadorii şi coregraful de luptă Jeff Imada (care a fost coordonatorul de cascadorii şi pentru filmele The Bourne Ultimatum şi The Bourne Supremacy) trebuia “să-l înveţe pe Eric unele figuri care se potriveau mai bine personajului actual – şi al Hannei, pentru că aici tatăl este cel care-şi antrenează fiica.”Datorită faptului că Hanna se antrena de când era mică, Imada a început să lucreze cu Ronan cu mult timp înaintea începeriii producţiei, în timp ce ea prezenta filmul în care jucase, The Lovely Bones, la Los Angeles. El relatează, “Am supus-o la nişte teste ca să văd cum se mişcă şi ca să apreciez timpul de care aveam nevoie ca s-o pregătesc, astfel încât să fie convingătoare, ca o adolescentă care era pregătită încă din copilărie de către tatăl ei, care fusese la rândul său pregătit de către o agenţie guvernamentală.”
Wright vroia ca luptele să pară cât se poate de realiste. Datorită mediului în care Hanna fusese crescută, Imada a introdus în stilul ei de luptă elemente mai fruste. Imada comentează, “Saoirse are o constituţie subţire, deci putea fi agilă, se putea mişca cu repeziciune şi prin surprindere. Am introdus în pregătirea ei lovituri din artele marţiale, exerciţii aerobice, elemente de box şi lupte corp la corp. De asemenea am îmbunătăţit dieta
ei pentru a o ajuta să facă muşchi. Am lucrat şi cu arme de diferite tipuri, folosind beţele ca o prelungire a braţelor.”
Ideea era “ să o modelăm în aşa fel încât atunci când urma să ajungă la secvenţele de luptă, să fie în stare să folosească toate cele învăţate, să convingă publicul şi să nu obosească uşor!” Una dintre artele marţiale pe care o îndrăgea Ronan cel mai mult era “wing chun”, stil de luptă pe care l-am folosit cel mai mult pentru că Hanna urma să se lupte cu oameni mai mari decât ea şi trebuia să le folosească puterea, întorcându-le-o împotriva lor. Dar Jeff a adăugat aici şi ceva din stilul propriu de luptă al Hannei.” Bana remarcă, “Joe ne-a spus clar de la bun început că nu-i place să vadă tăieturi de montaj în secvenţele de luptă – nici mie – şi că nu avea de gând să rupă secvenţele acestea. Aşa că, secvenţele de luptă se turnau cursiv şi trebuia să fie curate, aşa cum erau ele plănuite de Jeff şi Joe.”
Având de partea lor dotările financiare necesare şi sprijinul logistic al North Finland Film Commission, Wright şi echipa de scenografie au identificat pentru Hanna şi Erik o locaţie unde frumuseţea peisajului îţi tăia răsuflarea, lângă Kuusamo, chiar la graniţa sudică a Laponiei. “Era un loc semnificativ, chiar magic,” spune Greenwood. “Ne aflam la 25 de mile la sud de Cercul Polar şi la 25 de mile de Rusia. Erau acolo nişte copaci, parcă erau sculptaţi.”
Desigur, temperatura scădea adesea sub 33 de grade în timpul filmărilor din Finlanda. “Prefer vremea din Irlanda, cel puţin cea când nu plouă,” suspină Ronan. Alături de noi sufereau de frig şi animalele pe care le-am folosit la filmări, de la pui de lup şi până la vulpi sau reni.Coregrafia de luptă concepută de Imada trebuia să ţină cont şi de dificultăţile terenului. Bana relatează, “În unele secvenţe mă băteam cu Saoirse cu beţele, dar când te loveşte băţul de bambus peste încheieturi, la temperaturi de sub 0 grade, atunci simţi durerea cu mult mai puternică… “ Finlanda şi celelalte locaţii unde am filmat au adăugat foarte mult filmului, sporind calităţile povestirii.”
Din Finlanda echipa Hannei s-a deplasat în Germania, unde a filmat în studiourile Studio Babelsberg din Berlin, iar anumite locaţii din Berlin au reprezentat sediul CIA din Langley. Filmările au continuat în Germania – datorită subvenţiilor regionale obţinute prin intermediul Fondului cinematografic DFFF – cea mai importantă locaţie fiind Spree Park din Berlin, un fost parc de distracţii din estul oraşului. “Atunci când se sting luminile şi îi păleşte strălucirea, un astfel de parc arată sinistru,” afirmă Küchler. Actualul Spree, părăsit şi degradat, plin de structuri metalice ruginite, gunoaie, jocuri abandonate şi gherete pustii a fost o adevărată binecuvântare pentru Greenwood şi Spencer. În incinta parcului ei au construit casa unde Hanna îl întâlneşte pe Knepfler (interpretat de Martin Wuttke, care a deţinut rolul lui Hitler în Inglourious Basterds). Structura casei imită perfect cabana din pădure, dar figurinele de plastic şi decorul super-colorat sunt total diferite de locul de unde provenea Hanna.Isaacs este interpretat de Tom Hollander, pe care publicul îl va recunoaşte din numeroasele filme în care a jucat, inclusiv cele două filme regizate de Joe Wright.
Filmările au continuat apoi în Maroc, “unde termomentrul a indicat de două ori 122 de grade Farenheit,” afirmă Holleran. “De aceea, ca să ne protejăm de căldură, am învăţat să ne înfăşurăm capul în turbane.” Marocul era destinaţia finală pentru echipa de filmare şi posibil şi pentru Hanna însăşi; după ce Hanna reuşeşte să evadeze în mod spectaculos, ea se trezeşte în deşertul marocan, de unde este salvată de către o familie de englezi care se aflau în vacanţă şi treceau cu maşina printre dune. Hanna vroia să se deplaseze spre nord pentru a se întâlni cu tatăl ei la Berlin. Ronan observă, “Acum este pentru prima oară când Hanna începe să vadă lumea reală, aude muzică, vede un televizor şi multe altele.
“Mi-au plăcut filmările cu familia; îi denumesc astfel pentru că nu ştiu cum au reuşit Olivia Williams, Jason Flemyng, Jessica Barden şi Aldo Maland să se simtă atât de apropiaţi unul faţă de altul, ca într-o familie. Dacă secvenţele între membrii familiei sunt intense, secvenţele Hannei cu membrii familiei sunt mai mult comice.” Ronan interpretează multe dintre aceste secvenţe alături de actriţa adolescentă Barden, care abia a terminat de turnat Tamara Drewe. Lui Barden i-a plăcut la nebunie relaţia dintre Sophie şi Hanna. “Ele sunt ca două floricele inocente, care sunt fascinate una de cealaltă pentru că sunt complet diferite”. “Fiecare dintre noi cunoaşte câte o Sophie; ea este fata cea mai populară din şcoală, dar este obositor să fii ca ea, pentru că e obsedată de felul cum arată. Dar Sophie are acum parte de o vacanţă care o va maturiza şi care o va face să se reîntoarcă la şcoală o cu totul altă persoană.” Părinţii ei sunt Flemyng şi Williams, care au o chimie a lor pe ecran, pentru că, aşa cum spune Flemyng, “Am ucis-o pe Olivia, şi am divorţat de Olivia! Înţelegeţi, ea şi cu mine am jucat de atâtea ori împreună încât mariajul nostru a căpătat o alură distinctă; tot timpul ea se află într-o transformare sentimentală şi este uşor dezgustată de felul cum mă comport eu…”
Williams recunoaşte foarte bine “personajul lui Rachel; M-am mai întâlnit cu această femeie. În Hanna sunt mai multe femei puternice, iar cea interpretată de mine reprezintă maternitatea – o maternitate specifică secolului 21, în care femeile se comportă aşa cum au citit în manuale. Fiecare membru al familiei consideră că Hanna seamănă cu el sau cu ea, iar Rachel nu face excepţie – vrând să-şi pună amprenta pe Hanna, care este ca o carte nescrisă încă.
Flemyng : “Joe ne lăsa să improvizăm – să adăugăm de la noi câte ceva. I-am spus, ‘O să te bat la cap şi o să-ţi pun o mulţime de întrebări,’ iar Joe mi-a răspuns că e în regulă pentru că nu poate să sufere actorii fără pic de imaginaţie. Ca regizor, el are o relaţie specială cu actorii.”Bana îl laudă pe Wright pentru că este “foarte uman, atât ca persoană cât şi ca profesionist. El are capacitatea de a comunica exact ce conţine secvenţa şi cum o vede el în cap, dar eu simt că atunci când voi vedea filmul la final, tot voi avea surprize, ca şi publicul dealtfel. “Datorită lui Joe, scenariul prinde viaţă în feluri diferite şi neaşteptate,” remarcă Blanchett, care mai crede că publicul va fi încă o dată surprins de tânăra care o interpretează pe Hanna. Ea afirmă, “Saoirse este o actriţă extraordinară şi o prezenţă remarcabilă, sigură pe ea, dar naturală. Ea inter-relaţionează in funcţie de propriile experienţe de viaţă, punându-şi amprenta proprie. Este un spirit rar.
Părerea ta
Spune-ţi părerea