Imensa popularitate de care se bucură George Clooney în Italia (are o vilă pe malul lacului Como, ceea ce a făcut preţurile de pe piaţa imobiliară din zonă să explodeze, şi a împărţit ceva vreme patul cu starleta locală Elisabetta Canalis) a făcut ca actorul şi regizorul să fie aşteptat ca un cal breaz în lagună. Numai că filmul său, Idele lui Martie, nu prea a reuşit să ne impresioneze, deşi este excelent lucrat şi interpretat.
Italienii (cam anti-americani) s-au grăbit să ia în braţe drama politică scrisă (în colaborare cu Grant Heslov) şi regizată de George Clooney, poate şi pentru că aceasta trage drept la ţintă în înalta politică din Statele Unite: spune povestea jocurilor la putere şi a şantajelor din timpul unei campanii ce ar trebui să decidă candidaţii la alegerile prezidenţiale.
Starul filmului este fără îndoială Ryan Gosling, în rolul tânărului, dar ambiţiosului Stephen Myers, secretarul de presă al campaniei care ar trebui să-l transforme pe guvernatorul Mike Morris (George Clooney) într-un candidat la preşedinţia Statelor Unite. Împreună cu Paul Zara (Philip Seymour Hoffman), liderul campaniei, Stephen se ocupă de relaţia cu presa, discursuri, dar şi de protecţia candidatului în care crede până în pânzele albe. Doar că ambiţia şi jocurile murdare din lumea politicii îl vor arunca pe Stephen într-o partidă cu reguli în continuă schimbare. Şi n-ai nici cea mai mică idee cine va pica victimă maşinaţiunilor...
Realizat profesionist, alert, cu replici puternice şi cu o regie foarte abilă, filmul câştigă mult şi datorită interpretărilor, dar la sfârşit rămâi cu un mare "aşa, şi?". Ştim cu toţii că politica nu e nici bal de domnişoare şi nici picnic, iar dacă Clooney & co. se gândesc că ne-au zis ceva nou cu Idele lui martie se cam înşeală. De la afişul realizat la marele fix (extrem de grăitor pentru marea bandă rulantă de marionete care este politica) şi până la coloana sonoră, totul este foarte bine gândit în Idele lui martie, dar drama reuşeşte cumva să impresioneze şi să devină relevantă în context. Clooney vrea să arate cu degetul, dar o face la modul general, confortabil pentru propria poziţie şi inofensiv pentru viermănoasa lume a celor puţini şi puternici care îi reprezintă pe cei mulţi şi (aparent) slabi.
Din cele câteva filme văzute până acum din competiţie, Gosling are o şansă la premiul de interpretare, mai ales având în vedere că în ultimii ani Veneţia s-a întrecut să premieze actori americani (poate şi pentru a ţine aproape marile studiouri de la Hollywood, conştiente că un premiu la Veneţia dă mult mai bine decât unul la Toronto, principalul concurent al festivalului din lagună). În funcţie de cât de anti-american este juriul de anul acesta (condus de Darren Aronofsky), Clooney s-ar putea alege cu un premiu de regie. Criticii italieni, cel puţini, contorizaţi de publicaţia Variety s-au grăbit să dea calificative bune lui The Ides of March, filmul fiind întrecut (la o zecime de punct) doar de Carnage al lui Roman Polanski, pe care Cinemagia, ajunsă mai târziu în lagună, l-a ratat, din păcate. Carnage este favorit (deocamdată) pentru un trofeu de interpretare acordat la comun lui Kate Winslet, Jodie Foster, Christoph Waltz şi John C. Reilly.
Poţi vedea în galeria acestui articol o versiune mai mare a unei fotografii cu George Clooney, întâmpinat cu beatitudine de o mulţime de "mamma" italiene...
Copyright© 2000-2024 Cinemagia® 
The Ides of March: aşa, şi?
Părerea ta
Spune-ţi părerea