Thriller pentru deştepţi!

Dacă ţi se pare că thrillerele şi joaca de-a misterul pe marile ecrane au fost cam dezamăgitoare în ultima vreme, ar trebui să aştepţi cu nerăbdare Tinker, Tailor, Solder, Spy, policier-ul inspirat de romanul lui John le Carré. Noi recunoaştem făţiş că am avut probleme în a urmări, la 9 dimineaţa, un extraordinar hăţiş de indicii în această poveste despre spionajul la vârf britanic de la mijlocul anilor '70, când aşa-zisul război al inteligenţelor cu americanii şi ruşii era în toi...

Cu Gary Oldman, Colin Firth, Toby Jones, Mark Strong, Tom Hardy şi John Hurt în rolurile principale, TTSS este primul film în limba engleză al lui Tomas Alfredson, regizorul suedez devenit celebru în 2008 cu surprinzătorul Let the Right One In (deja refăcut în SUA cu titlul scurtat: Let Me In). Alfredson reuşeşte să surprindă esenţa complicatului roman al lui Le Carré (s-ar putea să fie nevoie să bei o cafea înainte de proiecţie, altfel o să păţeşti ca noi: nu prea ne-a păsat să descoperim cine-i capul răutăţilor) în două ore de intrigi, indicii, răsturnări de situaţii şi interpretări excelente din partea distribuţiei.

Pe scurt, situaţia se prezintă astfel: George Smiley (Oldman) este dat afară din MI6 după ce o operaţiune a sa se soldează cu un eşec mult prea răsunător pentru orgoliile superiorilor. În ciuda plecării neonorante, Smiley este chemat înapoi în serviciile secrete britanice după ce devine evident că la cel mai înalt nivel al MI6 se ascunde o cârtiţă, un agent dublu vândut sovieticilor. Smiley trebuie să pună cap la cap toate informaţiile pentru a rezolva o criză fără precedent în istoria MI6, iar spectatorul are toate şansele să se piardă şi el printre iţele colorate ale încurcatului ghem al evenimentelor.

Poreclit la Veneţia "thrillerul pentru oameni inteligenţi", TTSS aproape sigur va fi uitat sâmbătă, o dată cu anunţarea palmaresului, dar asta nu înseamnă deloc că nu-şi va face loc într-o serie scurtă de thrillere foarte deştepte, non-hollywoodiene, în care în prim-plan se află nu împuşcăturile, sângele (deşi TTSS are şi momente în care mai că ţi-ai întoarce privirea) şi focurile de artificii, ci ritmul, jocul reţinut, decorurile reci, aseptice, şi coloana sonoră excelentă. Primul lucru pe care îl poţi spune despre film este că are clasă şi că nu face compromisuri în faţa spectatorului obosit: fiecare replică şi uneori chiar scenografia conţin indicii, dar chiar dacă urmăreşti totul cu cea mai mare atenţie, tot sunt şanse să ai parte de o surpriză la final.

Lansat în Marea Britanie imediat după festivalul de la Veneţia, TTSS va trebui să mai aştepte o premieră americană, din simplul motiv că thrillerul este considerat un concurent cu şanse la Oscarurile de la anul (prezentate de Eddie Murphy, conform unei ştiri foarte recente). În România filmul nu are deocamdată distribuitor, dar lucrurile s-ar putea schimba în cazul unui câştig răsunător la Veneţia (puţin probabil) sau în cazul unor nominalizări la Oscar.

Deşi nu joacă rolul principal, Colin Firth a avut parte de cea mai mare atenţie la Veneţia. E şi normal: este câştigătorul Oscarului de anul acesta pentru Discursul regelui, iar anul trecut a primit trofeul de interpretare în festival pentru A Single Man al lui Tom Ford. Italienii nu-şi uită câştigătorii şi, deşi rolul său este unul secundar în whodunit-ul lui Alfredson, Firth a fost ţinta majorităţii întrebărilor. Întrebat despre şansele la box office ale acestui thriller lent, actorul britanic a spus: "există tendinţa de a subestima publicul. Oamenii nu vor doar sânge şi acţiune, prin urmare sunt optimist că filmul va avea un număr enorm de spectatori". Nu o să aibă, dar să nu-i spunem deocamdată...