Peter Schneider a lucrat 18 de ani pentru Disney (ca producător şi preşedinte al Walt Disney Animation), şi a avut o contribuţie majoră în relansarea companiei, ajutând-o să traverseze o perioadă dificilă (1984 - 1994), pe care o descrie, alături de regizorul Don Hahn, în documentarul Waking Sleeping Beauty. Pentru că filmul prezentat în acest week-end la sala ARCUB a răspuns la multe din întrebările pe care le aveam despre cum s-au petrecut lucrurile atunci, l-am întrebat pe Schnider despre prezentul şi viitorul filmului de animaţie.
Cinemagia: Ce diferenţe sunt între atribuţiile unui conducător al unui studio de animaţie în comparaţie cu cele ale unui producător de film, care sunt provocările unui astfel de post?
Peter Schneider: Cred că în studioul de animaţie este vorba despre un grup de oameni luaţi ca un întreg, un colectiv ce poate varia, în zilele noastre, de la o mie la două mii de oameni, astfel încât trebuie să găseşti o cale pentru a-i motiva, a-i inspira şi pentru a-i menţine binedispuşi când lucrează la un proiect. Cred că este important să creezi un mediu sigur, în care angajaţii să simtă că este în regulă dacă fac şi greşeli. Pentru un artist este important să ştie că poate greşi pentru a putea reuşi. Diferenţa în live-action este că aduni o sumă de oameni pentru o scurtă perioadă de timp, care apoi pleacă pentru a lucra la alte producţii, în cu totul altă echipă, poate. În ceea ce priveşte animaţia, în perioada în care am fost eu acolo, Disney avea 100 dintre cei mai talentaţi artişti din toată lumea şi asta era ceva unic, care trebuia păstrat.
Cinemagia: Care credeţi că vor fi schimbările ce vor interveni în filmul de animaţie în viitorul apropiat?
Peter Schneider: Dacă urmăriţi istoria filmului de animaţie de la Walt Disney încoace, veţi observa că inovaţiile tehnice au venit în completarea aspiraţiilor unor artişti care vroiau să realizeze lucruri pe care nu le puteau face cu mijloacele de până atunci, aşa încât eu privesc fiecare noutate tehnică ca pe un nou creion. Fiecare unealtă nouă dată artistului îl ajută şi-l face să vadă lumea cu alţi ochi. Dacă ne gândim unde era filmul de animaţie în 1994, când doar o producţie de acest gen era nominalizată pentru Oscar, cu situaţia de acum, când mult mai multe filme de animaţie primesc nominalizări, plus toate filmele live-action care folosesc animaţia în realizarea lor, veţi vedea că cele două procedee se amestecă din ce în ce mai mult pentru a vă oferi o experienţă noua, de neuitat.
Cinemagia: Cum aţi descrie grafica generată de calculator, o necesitate pentru Disney, sau ceva de care studioul se poate lipsi, mai ales având în vedere că alte studiouri pot crea animaţii la fel de bune, dar cu costuri mai mici?
Peter Schneider: Nu, cred că astăzi toată lumea face animaţie la fel de bine, Dreamworks cu Megamind, Disney cu Tangled… Ceea ce încearcă toată lumea să facă, este să schimbe percepţia oamenilor vizavi de poveste, aşa încât grafica generată de calculator poate fi privită exact ca un creion. În plus, unele tehnologii sunt bune, altele mai puţin – însă acum animaţia este doar un mediu grozav pentru a spune o poveste.
Cinemagia: Dar unde plasaţi Disney în această competiţie?
Peter Schneider: Niciunde, pentru că nu mă gândesc la competiţie. Artiştii trebuie doar să facă filme bune. Uneori reuşesc asta, alteori nu. Aşa este totul în viaţă.
Cinemagia: Ce părere aveţi despre apariţia animaţiei 3D, care aproape că a înlocuit animaţia clasică?
Peter Schneider: Animaţia 3D este o tehnologie a viitorului şi este binevenită... Iar referitor la tehnici şi stil, uite - de exemplu Tim Burton face acum un film stop-motion cu Don Hahn, în Londra, Frankenweenie, deci… toate stilurile folosite în animaţie sunt importante, dar nu sunt totul, ceea ce contează este cum e spusă povestea, ce îţi transmite. 3D-ul este de viitor, dar nu este tot ce vom vedea în viitor.
Cinemagia: De ce au trecut şi studiourile Disney de la animaţia 2D la cea 3D?
Peter Schneider: Oh, nu am nici cea mai vagă idee. Din cauza lipsei de specialişti poate, sau pentru că desenul cu mâna nu mai era la fel de special ca cel 3D, nu ştiu, eu cred că totul ţine de modul în care spui povestea, îmi pasă mai puţin de tehnici.
Cinemagia: Personaje ca Donald şi Mickey sunt cunoscute în toată lumea. Cum se asociază personajele din filmele recente mitului Disney?
Peter Schneider: Nu avem cum să ştim cum se vor integra personajele noi în lumea Disney, sau dacă vor fi la fel de memorabile. Dar cu siguranţă Buzz şi Woody fac parte acum din cultura noastră la fel de mult ca Belle şi Ariel – ceva mai puţin Shrek, al celor de la Dreamworks - e şi el prezent, dar nu la fel de mult pentru că nu transmite suficientă emoţie şi cred că asta e unul din motivele pentru care te ataşezi de un personaj, sentimentele care, datorită respectivelor personaje, ajung la tine, ca spectator. Lion King, Toy Story, Little Mermaid, Pocahontas, toate sunt îndrăgite datorită emoţiilor pe care povestea ţi le transmite. Mulan, un film pe care îl iubesc şi care este unul din preferatele mele, se înscrie în aceeaşi categorie.
Părerea ta
Spune-ţi părerea