Ora 22.30. Daca nu as fi super fan Tony Leung, probabil ca as ezita sa intru la Lust, Caution al lui Ang Lee, un film de peste doua ore si jumatate, pe care as vrea sa-l urmaresc cu fiecare neuron alert si nu picotind dupa o zi extrem de plina. Dar este ultima sansa de a vedea filmul inainte de conferinta de presa, prin urmare fac coada la Palalido. Un italian ma intreaba ce stiu despre film si-i zic de ultima stire aparuta pe Cinemagia: scenele incendiare de sex au facut ca filmul sa nu poata fi vizionat de tineri sub 17 ani neinsotiti de un adult.
Nici nu mai tin minte cand am vazut ultima oara sex atat de salbatic pe pelicula. Intr-adevar, ceea ce fac Tony Leung si Wei Tang in pat este foarte, foarte, foarte aproape de porno. Se vede aproape tot si alunecam putin si in sado-maso. Wei Tang arata absolut superb (la cum se misca imi aminteste de frumoasa Maggie Cheung, actrita mea chineza favorita, alaturi de Gong Li), iar Tony Leung, daca se poate spune asa, se misca foarte bine. Iar lupta din pat este foarte bine dublata de lupta din afara patului.
Pentru ca Domnul Yee este un politician uns cu toate alifiile, care colaboreaza pe fata cu inamicul japonez, intr-un Shanghai al anilor '40, afectat de al doilea Razboi Mondial. In vremuri de inflacarari eroice, un grup de studenti pune in scena la facultate o piesa mustind de patriotism, care impresioneaza publicul si-l ridica in picioare sa scandeze lozinci pro-China. Constienti ca pot face mai mult, tinerii organizeaza o celula de rezistenta al carei principal scop este asasinarea domnului Yee, cu Wang Jiazhi (frumoasa Wei Tang) pe post de momeala. Fata ajunge in casa domnului Yee, se imprieteneste cu sotia lui si ulterior il seduce pe puternicul oficial, acum ocupant al unei functii si mai importante in guvernul chinez. Dar Jiazhi are astfel acces si la o alta latura a personalitatii lui Yee, genial interpretat de Tony Leung, iar scopurile ei pana atunci teoretice incep sa se clatine sub povara realitatii si-a apropierii crescande de Yee. Ang Lee ghideaza foarte bine aceasta evolutie de la teoretic (celula de rezistenta versus politicianul corupt) la practic (hotarata Jiazhi versus tacutul domn Yee, in pat, in masina, pe strada, schimband rezervate priviri), compunand o replica la recentul Zwartboek (Lista neagra, prezentat de olandezul Paul Verhoeven anul trecut tot la Venetia), cu un fascinant parfum exotic. Numai ca Ang Lee alege calea pe care o cunoaste cel mai bine: nu pe cea a spectaculosului, ci pe cea a finei psihologii, a umanului bine ascuns in hatisul format de dorinta si planul minutios, de sentimente si datorie, de apropierea fizica si teoretica departare a agendelor politice.
Thriller erotic (ce film si-a mai meritat acest titlu de la Basic Instinct incoace?), Lust, Caution isi gradeaza inspirat erotismul, ajungand la insuportabil si socant. Cu momente de fantastic erotism tacut in In the Mood for Love, Leung este perfect pentru mult mai extravertitul Yee (cel putin din punct de vedere sexual) si cu siguranta o sa fie avut in vizor pentru o Coppa Volpi. Ang Lee reuseste focuri de artificii (da, acele focuri de artificii) din priviri si scurte atingeri, de-abia tarziu in cele 153 de minute ale filmului ajungandu-se la sexul explicit, total, lipsit de bariere vestimentare sau psihologice.
Cu siguranta motiv de scandal in ochii publicului mai pudibond, Lust, Caution trebuie privit cu ochii deschisi, mai deschisi decat obicei, pentru a vedea dincolo de epiderme si penetrari, in inimile bantuite de dorinta si de inhibitoare precautii ale protagonistilor. Neaparat de vazut.
