E bine de stiut ca drumul pana la Sibiu mi s-a parut lung cat o zi de post. Poate nu mi-ar fi venit in minte exact expresia asta, desueta acum, daca nu as fi trecut prin cel putin trei halte ale caror nume incepea cu “miercurea”. Astfel, dupa ce treci de “Miercurea Bai”, “Miercurea Noua” si “Miercurea Sibiului”, dai de “Sibiel” si “Cristian Sibiu”...; abia apoi ajungi la Sibiu, “Capitala europeana 2007”. Daca treci cu vederea ca gara este in renovari si biletul de intoarcere il poti lua doar de la un ghiseu improvizat intr-o baraca de lemn, atunci ai necesara dispozitie pentru ce urmeaza.
Ajunsa in Sibiu la orele 14, eram deja cazata, cu acreditarea in buzunar si in sala B de cinematograf (la timp pentru a viziona unul dintre documentarele romanesti pe care n-as fi vrut sa le ratez: “Electro”), la 15.30. A urmat apoi: “Bar de zi and Other Stories” in regia Corinei Radu, “Te aven baxtale!” (Gheorghe Sfaiter), prin urmare trei documentare romanesti, unul dupa altul. Stiu ca maine dimineata voi pleca spre Bucuresti, si cele sapte ore petrecute deja la Sibiu ma fac sa regret ca trebuie sa plec atat de devreme de la festival. Regret si ca n-o sa am timp sa-i cunosc pe toti documentaristii romani care sunt cu filme in festival, prezenti in acest moment la Sibiu.
Dar despre filme acum: Electro, in regia lui Matei Alexandru Mocanu, la vizionarea caruia a fost prezent si regizorul, e despre fenomenul “Electro” din Romania: un subiect interesant, interviurile fiind luate DJ-ilor , fanilor si organizatorilor de evenimente Electro. Filmat preponderent in club Embryo si in MNAC ( Muzeul National de Arta Contemporana), cadru in ton cu tema documentarului si intr-un stil vizual cu elemente psihedelice, numeroasele interviuri alterneaza cu fragmente din concerte, inregistrari sau live – acts. Zece puncte pentru cadrele inspirate : Gojira filmat prin fereastra ovala a clubului Embryo, succesiunea etajelor din liftul in urcare, lift panoramic, pe fondul afirmatiei care leaga fenomenul Electro de muzica contemporana: “ Cei care s-au format in comunism nu pot gusta muzica electro".
Al doilea film pe care l-am vazut, “Bar de zi and other stories” e un documentar ce traseaza istoria de zi cu zi a unor oameni obisnuiti din Sibiu. Un documentar plin de savoare, desi povestile acestor oameni sunt cat se poate de banale; ba, mai mult, unele vieti aduse in fata camerei nu au nici macar o intamplare care ar merita povestita. Un muncitor care timp de 25 de ani a facut perii, a visat mereu sa fie marinar, un fante imbatranit isi rememoreaza aventurile din tinerete, avandu-l deasupra patului, intr-un afis scorojit, pe Elvis Presley, o femeie- prima soferita de camion Carpati se gandeste la ce-i va aduce viata de dincolo etc. Exista un echilibru frumos intre obiectivitate si umanismul perspectivei oferite de regizoare.
"Te aven Baxtale!" (Gheorghe Sfaiter), documentar realizat intr-o nota voit neglijenta, despre Dusan si Istrate Stanescu, doi rromi care-si amintesc atrocitatile carora le-au supravietuit in lagarele de concentrare (in cel de-al doilea razboi mondial).Gheorghiu – Dej si Ceausescu, himere ale trecutului care combina binele cu raul, se amesteca cu povesti despre aurul tiganesc si povesti ale hoinarilor. Miticul bulibasa Dobrea e in centrul povestilor despre tiganii deportati in timpul razboiului, iar mai apoi sedentarizati. In intunericul unei camere, o batrana ghicitoare pare iesita din imaginea caldararilor de altadata.
