Inside Llewyn Davis, al fraţilor Coen, savuros

Joel şi Ethan Coen au prezentat în weekend la Cannes cel mai recent film al lor, Inside Llewyn Davis, cotat până acum cu cel mai mare punctaj de către juriul de critici chestionaţi de Screen International.

Filmul îi are în distribuţie pe Oscar Isaac, căruia am simţit nevoia să-i acord zece stele pe cinemagia.ro, imediat după încheierea proiecţiei, pe Carey Mulligan, Justin Timberlake şi John Goodman. Filmul se bazează vag pe memoriile lui Dave Van Ronk publicate postum (2005), The Mayor of MacDougal Street (titlu ce se referă la porecla artistului) şi spune povestea unui cantautor prezent pe scena muzicii folk din New York în anii ‘60.

Stilul ritmat şi energia secvenţelor muzicale amintesc de A Prairie Home Companion, al lui Robert Altman, iar şablonul după care e făcut ne duce cu gândul la Barton Fink. Parcursul lui Llewyn Davis dă senzaţia urmăririi unui road movie, cu mici aventuri (cele mai multe implică pisici), eşecuri, o călătorie, peripeţii minore, încurcături la tot pasul. Toate elementele îndrăgite la fraţii Coen: personaje bizare (actorul fetiş al fraţilor Coen, John Goodman, face un personaj memorabil), scene bine construite, oameni porecliţi Grossman, personaje complexe care, în ciuda faptului că trec prin trasformări emoţionale, nu învaţă niciodată nimic - se regăsesc în film şi vor face deliciul fanilor. Dar un fel de mecanism al intrigii pe post de „fir roşu" al poveştii, gen o crimă de rezolvat şi/sau de muşamalizat, un ucigaş de găsit, un manuscris al unui agent CIA transpus pe CD de recuperat, nu veţi găsi la Inside Llewyn Davis. Asta îl apropie de tiparul după care a fost scris Barton Fink.

Llewyn Davis, cântăreţ de muzică folk nu foarte celebru, trăieşte de la o zi la alta, schimbând canapea după canapea pe care să înnopteze, în funcţie de disponibilitatea prietenilor sau cunoştinţelor dispuse să-l cazeze, în New York-ul anului 1961. Ca proaspăt solist (fostul lui partener s-a sinucis), consideră că este chiar mai greu decât de obicei să câştige bani. Nu poate rezerva concerte. Muzica lui nu se vinde. Mai mult decât atât, nu prea mai are unde să stea. Din acest punct, Llewyn trece dintr-un necaz în altul. Pierde pisica prietenului său. O lasă gravidă pe iubita unui prieten şi trebuie să strângă bani pentru avort. Îşi pierde licenţa şi nu mai poate obţine niciun loc de muncă la şantierul naval. Şi, dincolo de toate, încearcă frenetic să obţină o picătură din faima trecătoare după care tânjeşte. El abordează fiecare obstacol pe cont propriu, nu renunţă, dar nu gândeşte mai departe de ziua de mâine. Llewyn este sortit să meargă mereu în cercuri metaforice. Defectul tragic al lui Llewyn nu este că el se teme de viitor, ci că nici măcar nu poate concepe unul.

Având acţiunea plasată în 1961, Inside Llewyn Davis a fost inspirat de ruptura culturală de pe scena muzicală newyorkeză, unde cântecele păreau să vină din toate zonele Statelor Unite, cu excepţia New York-ului, dar interpreţii acestora proveneau din Brooklyn, inclusiv Van Ronk şi Ramblin’ Jack Elliott. Producătorul Scott Rudin, care a lucrat cu fraţii Coen la Adevăratul curaj şi Nu există ţară pentru bătrâni, a colaborat la proiect. StudioCanal a contribuit la finanţarea filmului. Inside Llewyn Davis relatează încercările protagonistului de a-şi câştiga pâinea ca şi cântăreţ de muzică folk în anii ’60, „în perioada newyorkeză de glorie a genului".

Trivia

Van Ronk a lucrat într-o varietate de genuri muzicale diferite (balade, blues, gospel, jazz, swing), dar principala sa sursă de inspiraţie se spune că a fost renumitul chitarist de blues şi gospel, Gary Davis. Acesta a fost în acea perioadă un membru proeminent al culturii folk din cafeneaua Greenwich Village şi a lucrat alături de muzicieni ai aceluiaşi gen de muzică, precum Bob Dylan, Ramblin' Jack Elliott, Joni Mitchell şi mulţi alţii. În concluzie - este cu siguranţă acel gen de sursă de inspiraţie din viaţa reală, plină de culoare, care devine un personaj plin de viaţă în mâinile fraţilor Coen.

Pe 19 februarie, CBS Films anunţa că a preluat drepturile de distribuţie naţională în SUA pentru aproximativ 4 milioane de dolari. StudioCanal deţine drepturile internaţonale de distribuţie şi vânzări externe. Justin Timberlake, Marcus Mumford şi Oscar Isaac au contribuit la realizarea coloanei sonore a filmului, care este formată din cover-uri ale unor vechi piese folk. Justin Timberlake este şi protagonistul uneia dintre cele mai amuzante secvenţe (muzicale) din film.