La apusul deceniului minimalist, cu impactul său revigorant decisiv asupra cinematografiei româneşti, al treilea film al lui Cristi Puiu aplică din nou concepţia deja consacrată într-una dintre cele mai dificile formule, pe calea parcursă de un om oarecare, dar cu psihicul atins de labilităţi subtile, spre crimă.
Caz rarissim de film românesc care necesită minimum trei vizionări. Prima oară, derutează şi incită (sau, în cazul spectatorilor nepregătiţi, plictiseşte şi enervează). A doua oară, oferă şansa de a găsi cheia de descifrare.
A treia oară, începe să se deschidă şi să cucerească. Iar la vizionările ulterioare, nu face decât să fascineze în crescendo.
Părerea ta
Spune-ţi părereaUnde am putea gasi si noi de cumparat filme romanesti?