Toba de tinichea, romanul care a socat Germania si a devenit un bestseller international, a fost ecranizat in 1979 de regizorul Volker Schlöndorff. Pelicula a primit Palme d’Or la Festivalul de la Cannes si Premiul Oscar pentru cel mai bun film strain.
„Un roman formidabil, o capodopera a absurdului.” (The New York Times)
„Cel mai mare roman scris de un autor contemporan.” (John Irving)
„Pentru mine, politica si literatura nu au fost niciodata contrarii care se exclud: limba in care scriu sufera de politica; tara in care scriu indura din greu consecintele politicii sale; cititorii cartilor mele sint, ca si mine, autorul, marcati de politica. Ar avea prea putin sens sa caut idile apolitice, caci, pe nesimtite, chiar si metaforele lunii au devenit macabre.” (Gunter Grass)
Poet, prozator, dramaturg, sculptor si grafician, Gunter Grass s-a nascut la 16 octombrie 1927 la Danzig, loc in care isi va petrece si tineretea. Se inroleaza la virsta de saisprezece ani si este luat prizonier de americani. Dupa razboi devine cioplitor in piatra pentru monumente funerare, meserie care ii va asigura, pentru o vreme, existenta. Urmeaza Academia de Arte din Dusseldorf (intre 1947 si 1952), apoi Universitatea de Arte Plastice din Berlin. Traieste un timp la Paris, apoi in Italia, iar din 1960 in Berlinul de Vest si la tara, in Schleswig-Holstein. Din 1968 se dedica prozei, fara a renunta insa la sculptura, grafica si poezie. A fost presedinte al Academiei de Arte din Berlin intre 1983 si 1986. Luptator fervent pentru pace si cu ferme opinii social-democrate (a participat la campania pentru alegerea in postul de cancelar a lui Willy Brandt), Gunter Grass este permanent angajat in viata politica a societatii.
Debuteaza in 1956 cu volumul de versuri Avantajele gainilor-girueta. Se afirma ca prozator la o intrunire a Grupului 47 cu romanul care il va consacra pe plan international: Toba de tinichea (1959), de factura picaresca, radiografie a lumii si satira grotesca a epocii din perspectiva unui gnom tobosar. Impreuna cu Pisica si soarecele (1961) si Ani de caine (1963), Toba de tinichea – care i-a adus etichetari atit de deosebite, de la „constiinta a generatiei sale” pana la acuzatii de pornografie, obscenitate, nihilism si blasfemie – formeaza „trilogia Danzigului”.
A mai scris, printre altele, romanele Anestezie locala (1969), Calcanul (1977), Un cimp prea departe (1995), volumele de proza scurta Intilnire la Telgte (1979), Nasteri frontale sau germanii dispar (1980), Povestiri lugubre (1992), volumul de eseuri si polemici politice Din jurnalul unui melc (1972), romanul autobiografic Secolul meu (1999), volumul de versuri Ultimul dans (2003) si, in 2006, controversata carte de memorii Decojind ceapa. In anul 2002 ii apare In mers de rac, un roman cutremurator care relateaza un episod dramatic de la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial – scufundarea de catre un torpilor sovietic a navei Wilhelm Gustloff, cu 9.000 de pasageri la bord –, tratind, in acelasi timp, o tema incomoda: vina si consecintele nefaste ale tacerii prelungite.
Activitatea sa literara a fost incununata de cele mai importante distinctii: Premiul Buchner (1965), Premiul Fontane (1968) si Premiul Nobel pentru literatura (1999). Autobiografia lui Gunter Grass, Decojind ceapa, a trezit un sir de controverse aprinse in presa din intreaga lume, dupa ce cistigatorul Premiului Nobel al Germaniei postnaziste a marturisit ca, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in 1944, s-a inrolat voluntar in trupele Waffen-SS.
Copilaria petrecuta intr-un apartament inghesuit din Danzig, bravada tineretii printre ruinele Germaniei de dupa razboi, foamea de alimente, de dragoste si de arta, precum si geneza celebrului sau roman, Toba de tinichea, sunt doar citeva coordonate ale autobiografiei sale, care ne reveleaza un Gunter Grass in postura sa cea mai intima, chiar si cu riscul unei „sinucideri morale”, cum titrau ziarele siderate de marturisirea surprinzatoare a scriitorului.
