Bayarzii de Aur de la Namur vin în România

Marţi, după Crăciun a câştigat Bayard d’Or, premiul pentru cel mai bun lungmetraj la Namur, iar lui Mimi Brănescu  i-a revenit distincția pentru interpretare - “Bayard d’Or du Meilleur comédien”.

„BON JUBILÉE, NAMURE!”
Acest slogan a fost lansat inca din 1 0ctombrie, la ceremonia de deschidere a festivalului cinematografiilor francofone. Era a 25-a editie, si organizatorii acesteia îşi pusesera intreaga ambitie în joc pentru a reusi un eveniment demn să intre  in istorie. Cele 72 de lungmetraje (dintre care 9 premiere mondiale) care şi-au disputat murgii înaripaţi ai trofeului Bayard, în 2010, şi-au reunit puteri miraculoase intr-un spectacol cu adevărat remarcabil. Dintre cele patru editii pe care personal le-am urmarit în ultimii ani, aceasta a avut, în mod clar, nivelul cel mai elevat.

Tocmai de aceea gasesc ca urarea "BON JUBILÉE, NAMURE” mai poate căpăta şi o valoare de recunoaştere finală: „BON JUBILÉE, NAMURE” adică a fost excelent jubileul, la nivelul ambitiei de a marca, aşa cum se cuvine, cei 25 de ani de existenţă ai festivalului francofoniei. Un „Bravo Namur” la care cinematografia românească, nu atât de francofonă ca altele (mai ales in anii din urmă, în care generatiile tinere au optat, din confort, pentru engleza care deschide porti carierelor) dar remarcabila pe planul artei ,a contribuit din plin. Am fost acum si aici mai vizibili decât oricând în patrarul de veac al Namurului, am avut o prezenţă considerabilă în selecţii, am fost activi în jurii, şi am marcat palmaresul final al ediţiei cum nici nu visasem. Nu e de mirare, asa dar ca...

            ...Aurul festivalului a mers in Romania !

Inca din 3 oct, in a treia zi a Festivalului,  indrazneam sa apreciez ca cineaştii români participanţi, în primul rând Radu Muntean, au şanse reale la un loc pe podium. Dar recunosc ca, până în ultima clipă, la Bayardul de Aur (inmanat ieri producatorului Dragos Vâlcu)  nu m-am asteptat. Intâi fiindcă repertoriul editiei a fost, cum spuneam, plin de productii valoroase. Apoi fiindca, asa cum se intampla la orice festival, interesele locale trebuie sa fi fost puternice. În cazul de fata, inca dinaintea premierei am constatat că filmul favorit al publicului, asteptat cu emotie generala, era cel de deschidere, ILLEGAL, al cineastului belgian Olivier Masset-Depasse care, de altfel, a si fost aclamat « la ecran deschis ». Acest ILLEGAL a fost principalul rival al celor doua lungmetraje ale noastre: Marţi-ul lui Muntean, constituit din dispreţ, lacrimi, revoltă, resemnare, furie, amărăciune, umor absurd şi, în cele din urmă, violenţă distrugătoare, dar si însufleţit de actori bucuroşi că au ce juca (Mimi Brănescu  a si fost distins cu premiul celui mai bun interpret pentru o asemenea bucurie) dar şi al celuilalt lungmetraj selectionat, Periferic de necunoscutul încă Bogdan George Apetri despre care sunt convins ca vom mai auzi.

 Filmul belgianului avea puternice argumente să ia comanda turnirului. Deşi povestea emigraţiei ilegale e deja banalizată, cineastul a ştiut să-i găsească o încărcătură atât de poetică a elementului atroce încât a redat disperarea unei femei care, nu ezită să-şi ardă buricele degetelor cu fierul de călcat încins, pentru a-şi pierde, o dată cu amprentele, şi urmele. Anne Coessens,  protagonista Illegalului, care şi-a desfăşurat diapazonul dramatic cu o violenţă deopotrivă şocantă şi impresionantă a şi beneficiat de altfel de premiul celei mai bune interpretări feminine. Dar, cu toată această concurenţă redutabilă, juriul festivalului prezidat de belgianul Joachim Lafosse şi alcătuit din trei francezi,  un canadian, un elvetian şi un algerian, a decernat Marele Premiu, Bayardul de Aur, filmului nostru românesc. Dar nu numai atât, înca alte două premii importante, tot în aur (pentru cea mai bună interpretare masculină lui Mimi Brănescu şi cel mai bun scurtmetraj de ficţiune lui Lord de Adrian Sitaru) ne-au revenit tot nouă şi, aruncând o privire peste palmares, mi-am dat seama că am fost unica cinematografie premiata de 3 ori la Namur, urmată de Franţa, Quebec şi ţara gazdă cu câte două premii, lasand in urma lor Libanul şi Marocul cu câte unul singur. Fusesera in repetoriu 72  de lungmetraje, si simt nevoia s-o repet, într-un festival de o calitate neobişnuit de ridicată, am inşfăcat noi aurul.

"Banii nu fac fericirea... da-s buni şi ei !"   

Să ştiţi că „Aurul” la care mă tot refer nu e chiar metaforă, ci o sintagma cât se poate de cuantificabila. Cu alte cuvinte, statueta, frumoasă foc, a fost dublată de recompense in numerar. Si din cei 70 de mii de Euro alocati premiilor, la diferitele categorii, romanii au plecat cu  28 500  adica aproape 40 la suta din întregul fond al recompenselor. Dar dezvăluind, în exclusivitate, aceste secrete aflate „din surse”, atrag atenţia inspectorilor nostri financiari că, în cazul de faţă, nu e rost de impozitare! Premiul pentru Bayardul cel mare, de pildă, este atât de precis distribuit încât el nu poate avea o altă directie decât spre difuzarea cât mai bună a filmului laureat. Astfel, 7500 de  Euro se constituie într-un  ajutor pentru exploatarea în cel puţin una dintre ţările afiliate Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei (Franta sau Quebecul de ex.), alti 7500 sunt destinati distribuirii filmului pe teritoriul belgian, iar 10 000 ii vor răscumpăra difuzarea la TV. Desi banii fac fericirea doar intr-o mai mica masura, succesul indubitabil al noii generatii de cineasti romani la jubileul namurez vine sa reconfirme ca energiile vii, adanci si nebanuite ale filmului tanar romanesc inca nu s-au epuizat.