Humphrey Bogart

Humphrey Bogart este unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti actori americani, care a reusit sa ajunga la proportiile unei adevarate legende a cinematografului mondial, pastrandu-si aura de-a lungul timpului.

Inca admirat si iubit de pasionatii de film, Bogart s-a remarcat prin interpretarea unor personaje inteligente, puternice, inzestrate cu umor, dar si dure, ce isi pierd uneori controlul si traiesc intr-o lume corupta,...

Humphrey Bogart este unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti actori americani, care a reusit sa ajunga la proportiile unei adevarate legende a cinematografului mondial, pastrandu-si aura de-a lungul timpului.

Inca admirat si iubit de pasionatii de film, Bogart s-a remarcat prin interpretarea unor personaje inteligente, puternice, inzestrate cu umor, dar si dure, ce isi pierd uneori controlul si traiesc intr-o lume corupta, avand insa un cod moral ascuns. In egala masura a putut sa interpreteze personaje cu defecte si slabiciuni care in final aveau sa duca la distrugere si prabusire.

Si in afara Americii Bogart este privit ca un personaj mitic, care a influentat numerosi actori de calibru. Jean-Paul Belmondo a fost, dupa propria marturie, profund influentat de stilul si imaginea lui Bogart.

La randul sau regizorul francez Jean-Luc Godard a folosit imaginea lui Bogart in pelicula A bout de souffle : personajul Michel il idolatrizeaza pe Bogart, ale carui gesturi si atitudini le imita, de multe ori intr-o maniera in egala masura induiosatoare si absurda. Francois Truffaut, un alt regizor francez al noului val a realizat filmul "Shoot the Piano Player", un alt omagiu adus figurii lui Bogart.

Ashok Kumar, un actor indian foarte cunoscut la Hollywood, a declarat in repetate randuri ca Bogart a reprezentat o influenta majora ce l-a ajutat sa isi compuna stilul actoricesc.

Faima sa a fost cel putin la fel de mare si in timpul vietii. Cand Bogart a ajuns la Leopoldville pentru filmarile la "The African Queen", a fost intampinat la sosire de consulul american si de presa congoleza intocmai unui presedinte de stat.

Bogart nu este mai putin popular in tara sa de origine, unde unul dintre cele mai cunoscute filme realizate de Woody Allen, ''Play It Again, Sam'', il are ca personaj principal pe un tanar care in acelasi timp il admira pe Bogart si este intimidat de acesta. Titlul este inspirat de citarea gresita a replicii din celebra pelicula Casablanca, replica exact fiind "Play it, Sam".

In 1997 Serviciul Postal al SUA e emis o serie de timbre  cu titlul "Legends of Hollywood", din care, asa cum era de asteptat, Bogart nu a putut lipsi. Ulterior publicatia Entertainment Weekly l-a desemnat pe Bogart ca cea mai importanta vedeta a filmului din istorie.

Acest extraordinar statut de vedeta i-ar fi socat cu siguranta pe cei mai multi agenti, directori de casting si sefi ai studiourilor din anii 20-30, care il cunosteau pe Bogart ca un artist mediu, bun dar in nici un caz extraordinar, destinat unei cariere banale in filme de categorie B. Istoria filmului, la fel de plina de surprize ca intotdeauna, le-a demonstrat tardiv ca s-au inselat.

Viitorul actor s-a nascut pe 25 decembrie 1899 la New York, chiar de Craciun, ceea ce i-a bucurat pe parintii sai, care sperau ca micul DeForest Bogart, cum avea sa fie botezat, se va bucura de mult noroc. Oare cum l-ar fi primit pe noul membru al familiei daca ar fi stiut ca acesta avea sa devina unul dintre miturile cinematografiei ? Dar pentru inceput Belmont DeForest Bogart, un cunoscut chirurg si Maud Humphrey, desenatoare pentru diferite publicatii, se bucurau pur si simplu ca au un copil.

Mama va folosi un portret al micului Bogart pentru campania de publicitate Mellins Baby Food, o marca de mancare pentru bebelusi - prima "iesire" in public a viitorului actor.

Familia locuia intr-un spatios si elegant apartament din Upper West Side, avand si o mica vila in New York. Dar casatoria celor doi nu era lipsita de probleme. Maud era o femeie distanta si care suferea de puternice migrene, ambii parinti avand perioade in care aveau probleme cu alcoolul, ceea ce l-a facut si pe micul Bogart sa se indeparteze destul de repede de parinti, speriat de vesnicele certuri din casa. Cei doi au ramas impreuna mai mult pentru copii, caci dupa Humphrey au mai avut doua surori, Frances si Kay. Acestea aveau sa duca vieti pline de probleme. Una dintre surorile sale, Frances, s-a imbolnavit grav de nervi, Bogart trebuind sa aiba grija de ea mult timp. Familia Bogart nu prea avea prieteni si nici nu avea legaturi stranse cu rudele, asa ca totul era restrans la universul casei.

Din partea tatalui Bogart nu a mostenit prea mult, poate cu exceptia pasiunii pentru pescuit si navigat.

In copilarie Bogart era adesea tachinat pentru parul bogat, plin de carlionti, pentru ordinea care il caracteriza, aproape maniacala, pentru felul in care il desena mama sa, in posturi "dragute" si mai ales pentru numele "Humphrey". Din cauza unui accident banal Bogart s-a ales cu o aschie de lemn in buza de jos, iar operatia neindemnatica l-a lasat cu un mic defect de vorbire, care avea sa il complexeze toata viata, dar in acelasi timp i-a dat aerul de dur si tonalitatea specifica a vocii.

A urmat cursurile de la Trinity School din New York si apoi a fost inscris la prestigioasa Phillips Academy, in Andover, Massachusetts. Familia spera ca Humphrey va ajunge in final la Yale, dar in 1918 acesta a fost exmatriculat de la Phillips Academy, cel mai probabil din cauza ca fusese prins fumand, un viciu la care nu va renuntat niciodata. Nu s-a descurcat prea bine ca elev, avand note mici si fiind mai mereu neatent, si poate ca plecarea sa a fost grabita de impotrivirea, pe care avea sa o pastreze toata viata, fata de orice autoritate.

Inceputurile carierei

Renuntand definitiv la scoala, Bogart s-a inrolat in Marina, a avut mici slujbe prost platite si in final s-a simtit atras de actorie, mai ales din cauza programului dezordonat al actorilor, care il ferea de tracasarile unei meserii cu orar fix. Iubea si celebritatea de care se bucura un actor, dar in principal era nevoia unei anumite independente, a unei vieti in care sa faca doar ce ii placea, fara a respecta regulile. Dar era si o evadare de sine, caci Bogart avea sa se consume enorm, implicandu-se si confundandu-se cu personajele interpretate.

Si-a inceput cariera pe scenele din Brooklyn in 1921, primul rol interpretat fiind cel al unui valet japonez. Criticii au fost duri, declarand ca Bogart este foarte departe de aceea ce trebuie sa fie un actor. Dar pentru cineva care nu urmase vreun curs de actorie si facea totul extrem de natural o critica nu insemna prea mult. Bogart a jucat in 21 de productii de pe Broadway intre 1922-1935, roluri diverse care l-au ajutat sa exerseze si sa se maturizeze ca actor.

La inceputul carierei Bogart a cunoscut-o pe prima sa sotie, Helen Menken, cu care s-a casatorit in 1926 pentru a divorta un an mai tarziu, cei doi ramanand totusi buni prieteni. S-a casatorit pentru a doua oara in 1928 cu Mary Philips, o femeie cu un temperament vulcanic si cu o adevarata pasiune pentru scandaluri, care odata a muscat de deget un politist care vroia sa o aresteze.

Dintre colegii de scena Bogart s-a imprietenit cu Spencer Tracy, pe atunci deja un nume cunoscut, care in 1930 avea sa-i dea si celebra porecla  "Bogie".

In 1934 Bogart a jucat in piesa "Invitation to a Murder", iar producatorul Arthur Hopkins, incantat de jocul tanarului actor, l-a ales pentru noua sa productie, "The Petrified Forest" de Robert Sherwood. Cand Bogart s-a prezentat la intalnire, Hopkins i-a spus ca are pentru el un rol de gangster, chiar daca autorul il vedea mai curand in rolul de jucator de fotbal american. Piesa a avut 197 de reprezentatii la New York, Bogart jucand rolul criminatului Duke Mantee. Interpretarea sa a dat practic echilibrul intregii constructii dramatice, Leslie Howard - care juca rolul principal - devenind si un bun prieten al lui Bogart, promitandu-i ca in viitor il va ajuta sa obtina un rol intr-un film.

Cu siguranta ca Bogart era mandru de succesul sau ca actor, dar faptul ca il obtinuse cu rolul unui gangster nu era tocmai pe placul lui, chiar daca i se potrivea perfect. Howard avea sa isi tina promisiunea de a-l sprijini pe Bogart atunci cand Warner Brothers a cumparat drepturile de ecranizare pentru The Petrified Forest.

Cum rolul principal avea sa fie jucat de acelasi Leslie Howard, acesta a insistat ca Bogart sa joace rolul criminalului. Studiourile l-au ales pe Edward G. Robinson, iar Bogart, furios, a apelat la ajutorul lui Howard, care a anuntat ca refuza sa joace altfel decat impreuna cu Bogart. Humphrey nu a uitat niciodata gestul si ca o multumire avea sa isi boteze fiica Leslie.

Robert Sherwood a ramas bun prieten cu Bogart. In 1936 a aparut si filmul "The Petrified Forest", iar Bogart a beneficiat de cronici elogioase, dar si un sir de roluri de "dur" in pelicule produse de Warner Brothers, care totusi nu ii permiteau sa se manifeste pe deplin ca actor. In "cariera" sa de personaj dur Bogart a fost condamnat la scaunul electric de 12 ori si condamnat la 800 de ani de munca silnica, din fericire doar pe marele ecran.

Cum Mary Philips a refuzat sa renunte la cariera sa de actrita pe Broadway cuplul a ajuns foarte repede la divort.

Pe 21 august 1938 Bogart a inceput cea de a treia casatorie, ce avea sa se dovedeasca un adevarat dezastru si care l-a facut sa se simta tot mai singur si mai frustrat, ajungand sa creada chiar ca destinul sau este sa fie nefericit. Cea de a treia sotie a fost Mayo Methot, o femeie plina de viata si prietenoasa, dar cu o afectiune deosebita pentru alcool si accese de paranoia, convinsa ca Bogart ii este necredincios. Pe masura ce intre cei doi aparea distanta, Mayo a inceput sa bea tot mai mult si sa provoace scandaluri monstruoase, in care nu de putine ori l-a atacat pe Bogart.

In 1938, Warner Brothers l-a convins pe Bogart sa joace intr-un musical, numit Swing Your Lady, in rolul unui promotor de wrestling care se ocupa de cariera in acest sport a unui urias idiot.

In 1939 Bogart a facut un nou compromis cand a acceptat sa joace rolul unui vampir in "The Return of Doctor X", chiar daca actorul avea sa regrete aceasta alegere.

Sistemul in care functionau studiourile in epoca ii constrangea pe actori sa lucreze pentru un singur producator, iar cei de la Warner Brothers nu aveau nici un interes sa il transforme pe Bogart intr-o vedeta. Era vorba de cantitate, nu de calitate. Turnarea unui nou film putea sa inceapa la doar cateva ore dupa ce cel precedent fusese terminat, totul intr-o goana nebuna dupa profituri. Un actor angajat al unui anumit studio care refuza un rol putea sa fie suspendat fara sa mai primeasca vreun ban. Lui Bogart nu i-au placut multe dintre rolurile alese de producatori, dar s-a vazut nevoit sa le accepte si a muncit in permanenta : intre 1936-1940 Bogart a jucat in medie intr-un film la fiecare doua luni. Cum era nemultumit si de garderoba oferita de Warner Brothers obisnuia sa-si poarte propriile costume in pelicule, iar in High Sierra si-a adus propriul caine.

In California, in anii '30, Bogart a cumparat un yaht, transformand marea in sanctuarul sau, unde se refugia cand simtea ca este momentul unei evadari. Era foarte priceput la navigatie, multi marinari adevarati admirandu-l pentru naturaletea cu care isi conducea barca o buna parte din timpul sau liber.

Dar Bogart nu era singurul actor cu cota al vremii. In afara de nume ca James Cagney, Spencer Tracy si Edward G. Robinson existau si numerosi actori astazi aproape uitati, dar foarte apreciati atunci, ca Victor McLaglen, George Raft si Paul Muni. Cele mai multe dintre scenariile bune ale studiourilor Warner Brothers erau destinate din start acestora, iar Bogart era mereu lasat la o parte.

Dar nici Bogart nu parea sa isi bata prea mult capul cu  filmele sale, pe care nu le vedea decat arareori. Nici macar nu participa la premiera, incalcand astfel una dintre regulile nescrise ale Hollywood-ului. Prin educatia primita Bogart privea rolul de actor ca potrivit unui gentleman si personajele din peliculele de categoria B carora le dadea viata nu erau lucruri cu care sa se mandreasca. Mai era mult timp pana sa dea viata unor personaje memorabile si unor roluri care aveau sa ramana in istoria cinematografiei mondiale.

Intreaga viata a simtit un adevarat dezgust pentru fals, pentru prefacatorie, pentru snobism. Sensibil si in egala masura caustic, dezgustat de filmele proaste in care era nevoit sa joace, Bogart le aparea celorlalti ca un idealist amar, un om care se ascundea in New York de sine, care bea si fuma prea mult, parca sortit sa isi petreaca viata printre mediocri. Avea adesea probleme din cauza onestitatii exagerate, neezitand sa critice un actor sau regizor a carui munca nu ii placuse, atragandu-si prin aceasta multe adversitati, dar si o anumita admiratie.

In total a jucat in 75 de filme de lung metraj. Unii criticii de film îl consideră drept cel mai mare actor american de film al secolului 20.