Blade Runner (1982), o operă cinematografică de antologie, propunea ca temă esenţa umanităţii - urmărind relaţia dintre replicanţi şi oamenii care au început prin a-i crea, au continuat prin a-i exploata, şi au ajuns să-i discrimineze şi să-i vâneze. Din 29 septembrie, putem vedea la cinema o nouă producție în linia acestui SF de referință, anume The Creator/Creatorul.
În The Creator, Joshua (John David Washington), un fost agent al forțelor speciale, îndurerat de dispariția soției sale (Gemma Chan), este recrutat să-l vâneze și să-l ucidă pe Creator, arhitectul evaziv din spatele unei Inteligenţe Artificiale avansate care a dezvoltat o armă misterioasă ce are puterea de a pune capăt războiului... și omenirii. Joshua și echipa sa de agenți de elită călătoresc peste liniile inamice, în miezul întunecat al teritoriului ocupat de AI, doar pentru a descoperi că arma pe care a fost instruit să o distrugă este de fapt un AI sub forma unui copil (Madeleine Yuna Voyles).
Regizorul şi co-scenaristul Gareth Edwards spune: „Momentul apariţiei acestui film este suprarealist. Chiar dacă îl dezvoltăm de ani de zile, el vine într-un moment fascinant în care lumea noastră se luptă cu multe dintre problemele și întrebările pe care am vrut să le abordăm în film - ce înseamnă să fii om, dacă AI poate fi conștient, întrebări despre bine şi rău, atât la AI, cât şi la oameni. Chiar cred că explorarea acestor întrebări este ceea ce un SF face cel mai bine”.
„Inițial, m-am gândit la AI ca la o metaforă pentru alți oameni, pe care adesea îi considerăm inamici. Apoi, pe măsură ce am început să lucrez la scenariu, toate aceste dileme filozofice au început să iasă la suprafață. De exemplu, dacă ar exista un AI cu care să interacționezi 100% real, ce s-ar întâmpla dacă nu ți-ar plăcea ce face? Ai putea să îl închizi? Este greșit să-l oprești? Ce s-ar întâmpla dacă nu ar vrea să fie oprit? La acea vreme părea puțin exagerat, ca ceva cu care am putea avea de-a face peste 30 de ani”.
El continuă: „Dar, în mod ciudat, în timp ce făceam filmul, au început să apară știri despre whistleblower-ii de la marile companii de tehnologie care ne avertizau despre cât de avansat a devenit AI și cum tehnologia era dezvoltată pentru scopuri comerciale și cum ar putea înlocui munca oamenilor. Și se pare că am atins acest punct de cotitură acum. Acea cutie a Pandorei a fost deschisă. Și acest film, din întâmplare, este despre această problemă. Și este reală? Contează? Ar trebui să o îmbrățișăm? Ar trebui să o distrugem? Aceste idei sunt în centrul filmului. Deci, este cu adevărat oportun în acest sens”.
Edwards explică: „Trăim într-o lume în care avem această frică de celălalt, de cei care sunt diferiți de noi. Devenim din ce în ce mai polarizați. Uneori avem ideea că cei care nu împărtășesc valorile noastre sunt răi, iar noi suntem cei buni. Dar, evident, ei simt exact invers. Așa sunt oamenii. Am vrut să explorez genul de situație în care ai avut odată o prejudecată serioasă împotriva unui anumit grup și apoi ai fost aruncat în mijlocul acelui grup și a trebuit să te adaptezi sau să găsești o cale de ieșire. Cum te schimbă experienţa asta? Îmi place ideea de personaj aruncat într-o situație care se dovedeşte a fi o experienţă care îi schimbă perspectivă”. El continuă: „Aici avem un protagonist care merge într-o călătorie printr-o zonă de război futuristă și începe să pună la îndoială ce credea el că este adevărat. Ca societate, mergem deja în această călătorie, indiferent dacă ne place sau nu. E vorba de AI. E real? E o persoană cu care vorbim? Filmul ridică o mulțime de întrebări despre tehnologie și AI, dar este şi un basm. O figură paternă reticentă trebuie să ajute un copil printr-o pădure metaforică cu scopul de a-și găsi soția. Ceea ce își dorește este dragostea soţiei lui. Dar ceea ce are nevoie cu adevărat este să iubească acest copil”.
