Parodii după James Bond

de Ştefan Dobroiu în 21 Sep 2011
Parodii după James Bond

Vineri se lansează în toată ţara Johnny English... se întoarce!, continuarea parodiei Johnny English din 2003, în care Rowan Atkinson îşi înfige dinţii într-unul din cele mai suculente subiecte de comedie ale ultimelor decenii: lumea spionajului şi-a agenţilor secreţi. English nu e nici primul şi cu siguranţă n-o să fie nici ultimul agent secret sărit de pe fix, iar aşteptata lui vizită ne-a făcut să trecem în revistă alte parodii la filmele cu James Bond.

Valul de parodii a început în 1964, la doi ani de la apariţia lui Dr. No, primul film din ceea ce va deveni cea mai longevivă franciză a tuturor timpurilor. Capul răutăţilor a fost Carry on Spying, în care Charles Hawtrey îl interpretează pe agentul secret 000, pe nume Charlie Bind (scenariştii au fost nevoiţi să renunţe la numele original, James Bind, după ce studiourile răspunzătoare de teleportarea lui Bond pe marele ecran, Eon Productions, au luat măsuri juridice). Din 1964 şi până 1968, avalanşa de parodii a numărat cam trei producţii pe an, cel mai cunoscut titlu fiind probabil Fathom, cu "agenta" Raquel Welch, transformată într-o celebritate de SF-ul (în prezent James Cameron se pregăteşte să producă un remake 3D) Fantastic Voyage, din 1966.

1966 este şi anul în care alte ţări decât Marea Britanie şi SUA încep să râdă de Bond: începe Italia, cu Se tutte le donne del mondo, iar Cehia şi Grecia aruncă şi ele, un an mai târziu, săgeţi amuzante în sărmanul agent. După care elanurile parodice se liniştesc şi până în 1975 nimeni nu mai mişcă în front... Probabil ambiţionaţi de preluarea rolului de către Roger Moore în 1973, francezii vin doi ani mai târziu cu Bons baisers de Hong Kong (adică From Hong Kong With Love), care porneşte de la premisa că 007 moare, iar Serviciile secrete sunt nevoite să-l înlocuiască.

După cele două James Bond cu Timothy Dalton, franciza oficială începe şase ani de tăcere, iar acest lucru se reflectă şi într-o tăcere a încercărilor parodice. Totul se schimbă când Pierce Brosnan preia rolul în 1995, iar Leslie Nielsen nu aşteaptă decât un an pentru a lansa Spy Hard, o parodie directă la spionul Majestăţii Sale. Din păcate aceasta nu s-a bucurat de succesul primelor două părţi din seria Naked Gun, parodii cu trimitere la poliţiştii de toate felurile, şi de-abia şi-a acoperit bugetul.

Lucrurile se schimbă o dată cu Austin Powers: International Man of Mistery, filmul cu Michael Myers surprinzător de bine primit în Statele Unite. Doi ani mai târziu, succesul este fenomenal cu Austin Powers: The Spy Who Shagged Me, cu încasări de peste 300 de milioane de dolari la un buget de doar 30. Şi Austin Powers in Goldmember se ţine bine: aproape 300 de milioane în încasări, la un buget de 63 de milioane. În Marea Britanie Austin Powers a devenit unul dintre cele mai iubite personaje şi nici restul lumii nu-l desconsideră deloc, iar dovada stă în faptul că în urma unui sondaj Entertainment Weekly a ieşit al 23-lea într-un top al celor mai tari personaje din ultimele două decenii. Mike Meyers a declarat la un moment dat că personajul său este inspirat în special de Sean Connery (vezi părul de pe piept extrem de des). Mai mult, seria este plină de referiri la seria James Bond şi de jocuri de cuvinte având la bază personaje, titluri sau situaţii din franciză.

În 2003 vine rândul lui Johnny English, un succes de casă din cariera lui Rowan Atkinson, celebrul Mr. Bean, distribuit în rolul titular, adică al unui agent secret britanic deosebit de tembel. Filmul, nu foarte bine primit de critică, a câştigat 160 de milioane de dolari în toată lumea, de patru ori mai mult decât bugetul, justificând continuarea ce va apărea vineri.

Dar parodia noastră favorită (şi recentă) după 007 tot a francezilor e. OSS 117: Le Caire nid d'espions a apărut în 2006 şi l-a transformat pe Jean Dujardin dintr-un actor apreciat doar în Franţa într-unul iubit şi în afara Hexagonului (să ne amintim că Dujardin a câştigat anul acesta trofeul de interpretare la Cannes pentru filmul mut The Artist, regizat de acelaşi Michel
Hazanavicius. Actorul este Hubert Bonisseur de La Bath, un agent secret ultra-habarnist, care reuşeşte să-şi rezolve cazurile datorită norocului ieşit din comun şi nu a aptitudinilor sale, cel puţin deficitare. Popularitatea filmului a adus pe ecrane şi o continuare, în 2009, OSS 117: Lost in Rio.

Care este parodia ta preferată după filmele James Bond?

Părerea ta

Spune-ţi părerea
Crist11 pe 21 septembrie 2011 14:24
O adevarata istorie are acest nume James Bond.
africanus pe 21 septembrie 2011 15:20
Rowan Atkinson rullezzzz..........
xerses pe 21 septembrie 2011 16:07
Un film/personaj care se ia prea in serios, merita si o parodie.
alex_il_fenomeno pe 21 septembrie 2011 16:22
si doar pentru acest actor ar urmari filmul ; ce sa mai spun de actiune ?
Bayard pe 22 septembrie 2011 00:09
Austin Powers.... cred ca rivalizeaza la popularitate chiar cu Bond. Cate parodii se pot lauda cu asa ceva?
Mandea_1st pe 26 septembrie 2011 00:52
nici nu am vazut trailer la el am mers direct si s-a meritat ;)
jojo55_G pe 5 decembrie 2011 21:50
ati uitat get smart

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells