Festivalul de Film Independent Anonimul, aflat la a 13-a ediție, a făcut o surpriză de proporții cinefililor aducându-l ca invitat principal pe regizorul sud-coreean Park Chan-wook, care a călătorit 24 de ore până la București, apoi încă șase ore - pe uscat și pe apă - până la Sfântul Gheorghe, pentru a ține aici un masterclass și a vorbi despre filmele sale în cadrul unei retrospective generoase.
Park Chan-wook a acordat și câteva interviuri jurnaliștilor acreditați la festival. Am avut ocazia să petrec, așadar, 20 de minute în compania regizorului și a translatorului, într-un foișor cu vedere la un lac cu nuferi galbeni, peștișori și libelule din Complexul Green Village. Zâmbeam în sinea mea de contradicția dintre peisajul acesta idilic și violența, tema recurentă a răzbunării, plus galoanele de sânge din filmele regizorului Park Chan-wook.
Pe telefonul mobil cu reportofon pe care îl aveam asupra mea am pastrat imaginea unui tablou drag mie - Love and Pain, de Edward Munch, pictură supranumită de criticii de artă „Vampire”. Cu o seară înainte se proiectase la Anonimul sângerosul film cu vampiri Thirst/Setea. Așadar, iată o ocazie bună să-l întreb pe Park Chan-wook despre ce crede despre conceptul de iubire ca formă de vampirism. Iată ce a răspuns la această întrebare, dar și la celelalte, în rândurile de mai jos. Festivalul Internațional de Film Independent Anonimul se desfășoară până pe 14 august la Sfântul Gheorghe, în Delta Dunării
Park Chan-wook: Iubirea poate fi o formă de exploatare. Este posibil ca personajele feminine din Thirst să ia iniţiativa în dragoste. Personajul feminin principal nu ştie să îşi pună limite. În timp ce el, deşi a devenit un vampir, încearcă să stea deoparte şi să nu exploateze pe ceilalţi.
Abordați recurent tema răzbunării și a violenţei în filmele dvs...
Park Chan-wook: În majoritatea filmelor apar relaţii violente, fie la nivel mic fie la nivel mare. Chiar dacă nu e vorba de violenţă fizică, în majoritatea filmelor pe care le vedem există totuşi o formă de violenţă. În unele filme apare o violenţă disimulată, însă în filmele mele, în loc să ascund această violenţă, am afişat-o şi am exagerat-o. Relaţiile dintre oameni au o latură violentă inerentă, pe care o arăt într-o formă sau altă. Uneori, o persoană poate fi autorul unui act violent şi, în acelaşi timp, să fie o victimă a violenţei. Deoarece asta este ceva real în lumea umană, am dorit să o arăt ca pe ceva palpabil, ca pe ceva tangibil, pe care oamenii să o poată trăi, să o poată simţi. Pentru că violenţa este o parte a societăţii omeneşti, nu poate fi eliminată.
Răzbunarea, dacă studiaţi literatura, este un element destul de persistent în ficţiunea literară şi în cultură în general. Cred că din cauză că ideea de răzbunare este o caracteristică a naturii umane. Este o aventură în care un om poate investi atâta efort fără să aibă niciun beneficiu adevărat. Este ceva ce animalele evită să facă. Şi poate tocmai din cauza caracterului omenesc al ei am abordat această temă.
Sunteţi familiarizat cu problematica imigranţilor din Europa şi cu violenţa la adresa lor?
Park Chan-wook: O cunosc numai la nivelul la care problema este prezentată de mass-media din Coreea. Însă problema trebuie rezolvată într-un mod cât se poate de umanitar posibil. Nu poţi să tratezi cu indiferenţă problema oamenilor a căror viaţă le este ameninţată astfel. Este greu de înţeles că oamenii, dacă s-ar întâlni faţă în faţă, ar fi amabili şi săritori, însă la nivel de stat au tendinţa de a fi foarte restrictivi. Asta este ceva foarte greu de înţeles. Dar referitor la cât a crescut criminalitatea din cauza fluxului de refugiaţi, nu ştiu toate detaliile, dar cred că într-o imagine de ansamblu contează binele de ansamblu.
Aţi fost producător pentru Snowpiercer. Eroul negativ era român. Care este impresia dvs. despre Vlad Ivanov?
Park Chan-wook: Pe atunci, filmam în America şi de aceea nu am petrecut mult timp pe platoul lui Snowpiercer. Însă am auzit atâtea lucruri bune de la regizorul Joon-ho Bong care a fost mulţumit de jocul actorilor. Şi echipa de filmare a vorbit elogios de Vlad Ivanov. Deşi pe față nu îi poți citi expresiile, publicul se întreabă ce gândeşte oare. El este personajul care menţine tensiunea în film.
Aţi lucrat la Stoker cu actori americani şi australieni. Vă gândiţi să lucraţi cu actori europeni, poate chiar români?
Park Chan-wook: Da. Gândiţi-vă că unchiul din filmul Stoker este jucat de Matthew William Goode, actor britanic. Nu e vorba doar să distribui actori din diferite ţări europene, ci şi să filmez acolo.
Cunoaşteţi, aţi văzut filme româneşti? Aţi întâlnit regizori români?
Park Chan-wook: Am auzit de Cristian Mungiu şi ştiu despre două filme ale acestuia. A auzit de la multă lume că România este o ţară de top când vine vorba despre regie de film.
Aţi relatat publicului la sesiunea de Q&A de miercuri că aveţi în pregătire un film despre un ucigaş în serie. Puteţi să îmi dați mai multe detalii despre el?
Park Chan-wook: Aşteptăm unda verde pentru film. Dacă totul merge conform planului, următorul film este inspirat din romanul The Axe, al scriitorului american Donald Westlake. Dar să nu vă gândiţi că e vorba de un ucigaş cu un topor (axe) care omoară în dreapta şi în stânga. E vorba despre o expresie din limba vorbită care se referă la concedieri. E despre un om care devine şomer şi care începe să omoare oameni ca să găsească o cale în viaţă. Nu este un psihopat, ci este un gest explicabil din partea unui tată de familie...
