La Veneţia Joaquin Phoenix primeşte lovitura de graţie, letală, din partea cumnatului său, Casey Affleck, iar acesta din urmă îşi semnează testamentul ca regizor. Nu, nu este vorba despre o încăierare pe Lido între recent retrasul de pe marele ecran Joaquin Phoenix şi actorul cu aspiraţii de regizor Casey Affleck. Ci este vorba despre documentarul I'm Still Here, în care Joaquin Phoenix este prezentat din momentul în care îşi anunţă retragerea din cariera de actor, în toamna lui 2008, pentru a o lua de la zero în hip hop. Filmul a avut deja parte de trei proiecţii la Festivalul de la Veneţia, astfel încât un număr de 1400 de persoane au vizionat poate cel mai nehotarat in intentii, rudimentar ca formula si scabros documentar din viaţa lor.
Testimonialul de la începutul documentarului e dat de Phoenix cu gluga trasă pe ochi, ca un star hip hop, lumea de care vrea să se apropie şi pentru care părăseşte filmul. Dar nu aceasta e problema, ci faptul că nu ştii ce să înţelegi, nici ce să crezi despre această producţie, dacă e o cacealma, dacă Phoenix face un ultim rol, acela al lui însuşi, sau dacă Phoenix ori Affleck sunt măcar în toate minţile. Ceea ce vezi este un bărbat incoerent, dezorientat, anxios, care trage pe nas prafuri ilegale, care comandă prin telefon prostituate, căruia i se defechează pe faţă, în timp ce doarme (iar Affleck este acolo de faţă şi filmează asta...), care mărturiseşte că nu mai vrea să fie actor pentru că e o persoană creativă şi nu suportă să recite cuvintele altora, dar care nu este deloc pregătit pentru drumul pe care vrea să o ia, întrucât cântecele pe care le-a compus sunt jalnice, iar încercările de a susţine niste concerte sfârşesc incredibil de prost.
În concluzie, documentarul ne arată că viaţa lui Joaquin este un dezastru, fiind inclus şi momentul penibilului interviu din The Late Show with David Letterman, în care Phoenix aproape că nu scoate niciun cuvânt, ascuns după barbă şi ochelari fumurii, concluzia lui Letterman fiind "Joaquin, I'm sorry you couldn't be here tonight..." Această apariţie a lui Phoenix a fost ridiculizată de Ben Stiller la ceremonia decernării premiilor Oscar, secvenţă prezentă şi în documentar. După emisiune, Phoenix izbucneşte în lacrimi - "I'm just gonna be a goddamn joke forever."
Affleck bagă un testimonial la început, o înregistrare din '82 cu Phoenix, apoi îl urmăreşte cu camera prin încăperi de hotel, în casa lui, la întâlnirile cu Sean Combs, care îi produce un concert în Las Vegas, totul aglutinat într-o manieră rudimentară, scolărească.
La finalul filmului nu poţi spune decât - "săracul Phoenix, ce a fost şi ce a ajuns", şi îţi mai pui problema sensului acestui documentar.
Ultima dată l-am văzut la cinema pe Joaquin Phoenix, posesorul a două nomninalizări la Oscar, în Two Lovers.
Părerea ta
Spune-ţi părereaJoaquin, can't wait to see you again!