Articole The Passion of the Christ

Odata distributia stabilita, echipa de productie a strabatut globul in cautarea locatiilor care sa se asemene cu vechiul Ierusalim si cu desertul arid din tinuturile Iudeei din vremea lui Hristos. Prospectiile au acoperit Morocul, Tunisia, New Mexico si Spania, dar logistica mutarii dintr-un loc in altul era infioratoare. In cele din urma, Gibson a fost atras de Roma, care oferea doua avantaje extraordinare: 1) legendarele studiouri Cinecitta, renumite pentru constructorii de decoruri, considerati cei mai buni din lume; si 2) Matera, o asezare veche de mai bine de 2.000 de ani, aflata in apropiere, un orasel idilic cu peisaje stancoase din regiunea Basilicata, care aminteste de Ierusalim si care mai fusese aleasa de Pasolini ca locatie principala pentru Evanghelia dupa Matei.
Gibson a colaborat indeaproape cu scenograful italian Francesco Frigeri (Malèna) si cu decoratorul Carlo Gervasi, care au primit misiunea de a concepe decoruri atat de impresionante si de fidele istoric precum Templul, Pretoriul si Palatul lui Pilat.

Ierusalimul acelor vremuri era un oras al splendorilor, asezat intre dealuri si inconjurat de piete viu colorate, citadele, viaducte si momumente publice. Nimic din toate acestea nu mai exista astazi (au fost distruse in anul 70 d.H. de catre romani; singura parte din Marele Templu al lui Irod care exista si in zilele noastre este Zidul de Vest din Ierusalimul modern). In numai 10 saptamani Frigeri a conceput decorurile citadine pornind de la zero, pe o suprafata de 10.000 mp din Studiourile Cinecitta, dupa care a adaugat pe fundal dealurile si stancile Materei.
Bazata pe cercetari, versiunea compacta a Ierusalimului lui Frigeri reflecta amestecul de influente ale orasului, de la cele romane pana la cele irodiane, un oras al coloanelor albe, cu siruri de scari si arcade romane, dar si al caselor din caramida arsa de soare, al bazarurilor in aer liber si al stradutelor inguste si nepavate. Datorita spatiilor vaste disponibile si a constructiilor de decor performante, Cinecitta este unul dintre putinele locuri din lume unde este posibil sa recreezi un intreg oras – de fapt, inainte ca Mel Gibson sa recreeze Ierusalimul primului secol la Cinecitta, Martin Scorsese recrease New York-ul secolului XIX pentru Gangs of New York. Intre timp, in Matera, echipa de productie a reprodus zidurile inalte care inconjurau Ierusalimul, scenele din copilaria lui Iisus si rastignirea de pe Golgota.

De asemenea, esentiala pentru stilul vizual al Patimilor lui Hristos este performanta directorului de imagine Caleb Dechanel, de patru ori nominalizat la Oscar®. Deschanel, care a mai colaborat cu Mel Gibson pentru The Patriot, a petrecut ore intregi discutand cu regizorul viziunea lui asupra filmului si privind panzele lui Caravaggio, senzationalul pictor al Renasterii tarzii, in cautarea inspiratiei.
Jocul intens al lui Caravaggio cu lumina, realismul sau palpabil si temele succesive de intuneric si iluminare spirituala au revolutionat complet pictura religioasa a secolului XVII, marcand o diferentiere fata de idealizarea experientei religioase. Si Gibson dorea sa sparga tiparele interpretarilor idealizate ale Patimilor. A vazut iminenta stilului lui Caravaggio ca pe o similitudine cu stilul naratiunii filmului. Gibson a spus despre pictura lui Caravaggio: “Cred ca picturile lui sunt minunate. Sunt violente, intunecate, spirituale si au un filon de vis neobisnuit.”

Deschanel s-a ridicat la inaltimea provocarii si a filmat aproape jumatate din pelicula noaptea sau in interioare protejate de lumina, pentru a crea efectul luminii care se lupta pentru a strapunge intunericul. Producatorul Steve McEveety spune: “Caleb face lucruri grandioase, ca si Mel, iar munca lui are maretia si calitatea care redau exact ceea ce ne doream noi”. A functionat atat de bine, incat atunci cand Gibson a vazut primele secvente filmate, a exclamat: “Caleb a creat un Caravaggio in miscare.”

Creatorul de costume premiat cu Oscar, Maurizio Millenotti – care a lucrat cu regizori ca Fellini si Zeffirelli, pana la Tornatore – a fost de asemena inspirat de picturile lui Caravaggio si a folosit tonuri contrastante de bej, maro si negru. A facut o ampla cercetare in domeniul foarte variat al imbracamintii din Ierusalimul primului secol – de la tunici, pelerine din fibre naturale si sandale pentru multimi, pana la platose pentru piept si armuri pentru soldatii romani.

In completare la detaliile de textura ale costumelor lui Millenotti vin echipele de machiaj special si coafura, conduse de artistii lui Keith VanderLaan si Greg Cannom, de doua ori distins cu premiul Oscar® si de sase ori nominalizat (ale carui recente proiecte includ A Beautiful Mind si Pirates of the Caribbean). Gibson i-a adus pe cei doi si echipa lor in Italia pentru ca stia ca are nevoie de cei mai buni machiori din lume pentru a crea realismul fizic pe care il cauta.
Jim Caviezel a petrecut intre 4 si 8 ore pe zi in scaunul de machiaj, unde a fost transformat si cu ajutorul mai multor peruci si proteze high-tech. Pentru scenele de tortura si rastignire, machiajul a devenit si mai intens, pe masura ce mainile, picioarele si fata lui Caviezel se acopereau cu din ce in ce mai multe rani. Keith VanderLaan si-a realizat propria cercetare despre anatomia rastignirilor, despre care medicina moderna crede ca ar fi condus la hemoragii considerabile si probleme respiratorii, printre alte suferinte.

Echipa de machiori a conceput metode de a ilustra grafic momentul trecerii cuielor prin mainile lui Hristos si carnea care se jupoaie in timpul biciuirii. Pentru a crea cicatrici autentice, machiorii i-au tatuat spatele lui Jim Caviezel in fiecare zi, pana cand acesta a fost in intregime acoperit de lovituri si taieturi. In cele din urma, VanderLaan a construit chiar o dublura de cauciuc pentru Caviezel, care sa poata fi suspendata pe cruce pentru planurile generale, pentru ca actorului sa i se poata usura suferintele.

Steve McEveety rezuma: “In cele din urma, filmul s-a dovedit a fi mult mai grandios decat ne asteptam, si asta se datoreaza cu siguranta entuziasmului atator oameni care au fost parte din proiect. Nu este nimeni dintre cei care au participat care sa nu-si fi pus toata inima si sufletul in acest proiect. Este o realizare a tuturor”. Pentru Gibson, filmul este o creatie a intregii echipe, despre care spera sa devina o experienta unica si personala pentru fiecare spectator, din orice mediu ar veni. Gibson comenteaza: “Una dintre cele mai mari sperante pe care o am pentru acest film este ca cei care il vor vedea sa fie inspirati sa afle mai mult”.