Articole The Nativity Story

Încã de la începutul scrierii scenariului, s-a urmãrit cu atentie autenticitatea descrierii evenimentului legendar în Povestea nativitãtii, iar acea atentie fatã de detaliu a continuat pe parcursul realizãrii propriu-zise a filmului. Dat fiind cã a fost designer de productie timp de multi ani, Catherine Hardwicke era absolut hotãrâtã ca locurile unde se filma si decorurile sã arate si sã fie percepute drept reale.
„Eram în cãutarea intimitãtii epice”, spune Hardwicke. „Povestea este extraordinarã si are un efect de proportii, desfãsurându-se de-a lungul unor locuri atât de frumoase cã îti taie respiratia, totusi vrem sã simtim cu intensitate ceea ce a simtit acest cuplu de tineri – toate obstacolele fizice si emotionale care au apãrut în calea lor – într-un mod foarte personal, visceral.”
În cãutarea unor locruri de filmare perfecte, Hardwicke si producãtorul Godfrey s-au deplasat din Nazaret în Betleem pentru a descoperi niste locuri de filmare care sã se potriveascã încã cu epoca proiectului. Din nefericire, tara s-a modernizat atât de mult încât s-a renuntat încã de la început la a filma în Israel, însã au descoperit totusi ceva care s-a dovedit a fi de nepretuit: o reconstituire fidelã realã numitã „satul Nazaret”.
Pe vârful unui deal în modernul oras Nazaret se aflã un spital contemporan, iar în spatele acelui spital urma satului Nazaret original. Au fost adusi arheologi pentru a se stabili de când exista acolo si într-adevãr stâncile si resturile de clãdiri dateazã din vremea nasterii lui Christos. Prin urmare, cu ajutorul istoricilor si teologilor, fondatorii Satului non-profit Nazaret au început sã recreeze o copie de lucru a cum trebuie sã fi arãtat Nazaretul pe vremea lui Iisus. Acolo, Hardwicke si Godfrey au vizitat casele, rezervoarele, o presã de ulei de mãslin trasã de catâr si o sinagogã din secolul I si au fost martorii unor demonstratii de tesut si tâmplãrie.
Apoi, Hardwicke si Godfrey au plecat în Italia pentru a cerceta zona din jurul Materei, un orãsel din sudul Italiei, care a fost folosit înainte ca loc de filmare în filmul lui Passolini, Evanghelia dupã Matei si într-o parte din Patimile lui Christos al lui Mel Gibson. Orãselul însusi seamãnã izbitor cu anumite pãrti din Ierusalim, iar peisajul aratã la fel ca locurile din jurul Nazaretului: dealuri înverzite, stânci de calcar iesite în afarã si strãvechi livezi de mãslini.
„Matera este mai autenticã decât lasã sã se vadã locurile de acum”, spune Mike Rich. „Nazaretul zilelor noastre este un oras modern. Ierusalimul este un oras foarte modern.” Într-o livadã de mãslini istoricã, aflatã la o jumãtate de orã de Madera, designer-ul de productie Stefano Maria Ortolani împreunã cu echipa sa au început sã recreeze Nazaretul, proiectând si aranjând bazele orasului, pornind practic de la zero. Echipa de productie a luat stâncile existente si le-a comparat cu tipare de ipsos pentru a crea clãdiri si alei.
Satele erau întotdeauna construite în jurul fântânii, prin urmare departamentul de artã a aranjat un oras construit dupã acest principiu si a plasat celelalte clãdiri comunitare, precum presa de ulei de mãslin, presa de vin si sinagoga, în apropiere. Casele au fost dispuse sus pe deal cãci orasul se dezvolta în mod firesc în sus, departe de terenurile plate care ar fi fost utilizate pentru culturile de grâu si vitã de vie.
Trei consultanti si cercetãtori din satul Nazaret au ajutat laconstructia orasului, deplasându-se în Italia pentru a instrui actorii si echipa de productie din „Tabãra Nazaret.” Cei distribuiti în film au luat lectii cum sã coacã pâinea, cum sã mulgã caprele, cum sã preseze mãslinele, cum sã planteze grâu si sã foloseascã unelte vechi. În timp ce personajul Iosif îsi construieste casa pe parcursul filmului, actorul Oscar Isaac a ajutat la construirea clãdirii reale în care personajul sãu avea sã locuiascã cu Maria.
Productia a valorificat de asemenea la maximum peisajele învecinate, construind orasul Betleem lângã o serie de pesteri care au fost locuite timp de 8.000 de ani. În orasul Matera însusi existã o serie de pesteri numite Sassi, în care locuintele, restaurantele si bisericile sunt construite în stânca muntelui. Cu ceva ajutor din partea departamentului de artã si al efectelor vizuale, acestea au devenit vechile strãzi din Ierusalim.
Dupã ce s-a filmat timp de cinci sãptãmâni în Italia, realizatorii productiei s-au deplasat în Ourzazate, Maroc. O altã sectie a departamentului de artã s-a ocupat cu construirea satului Elisabetei în oaza Fint – unde un râu mãrginit de palmieri strãbate un uimitor lant muntos purpuriu. Echipele locale au construit casele într-un autentic stil de „secol I”: ziduri late fãcute din nãmol adevãrat adus din râu, podele de pãmânt bãtãtorit si cuptoare de pâine construite asa cum fuseserã construite timp de o mie de ani.
Alte decoruri au fost modificate pentru a fi folosite drept palatul lui Irod si Templul din Ierusalim, însã cel mai mare avantaj al acestei zone sudice-centrale din Maroc a fost incredibila diversitate a peisajelor virgine – care au devenit adevãrate pietre de hotar în odiseea Mariei si a lui Iosif. „Micul Mare Camion” a servit drept trecerea periculoasã peste râu, unde îmblânzitorii locali de serpi au fost adusi sã se lupte cu talentatele reptile. Sate abandonate de lut au devenit pietele mesopotamiene de-a lungul cãlãtoriei celor trei magi. Însusi desertul Sahara, cu toate cele 135 de grade ale sale la prânz a apãrut la începutul cãlãtoriei magilor si ca fundal al scãpãrii finale a Mariei si a lui Iosif în Egipt.