Articole The Butterfly Effect

“ZBOR DE FLUTURE” este un thriller provocator, plin de suspans, care demonstreazã versatilitatea actorului Ashton Kutcher (“That ‘70’s Show,” “Bãi, care mi-ai sutit masina?”, „Amor cu fiica sefului meu”), prezentând în acelasi timp o distributie de exceptie, din care fac parte Amy Smart (Outside Providence, Roadtrip, Varsity Blues), Eric Stoltz (Pulp Fiction, The Rules of Attraction), William Lee Scott (Identity, Pearl Harbor, Dispari în 60 de Secunde), Elden Henson (The Mighty, She’s All That) si Logan Lerman, alãturi de Ethan Suplee si Melora Walters (Cold Mountain, Matchstick Men, Boogie Nights, Magnolia).

Filmul reprezintã debutul regizoral al lui Eric Bress si J. Mackye Gruber (echipa de scenaristi responsabilã cu realizarea thriller-ului “Final Destination”), care sunt, în acelasi timp, autorii scenariului.
Ashton Kutcher, care a trecut de la celebrul serial de comedie “That ‘70s Show” la filme precum Bãi, care mi-ai sutit masina?, Just Married si My Boss’ daughter,, interpreteazã rolul lui Evan Treborn, care este bântuit de amintirile reprimate, mãrturie a unui trecut zbuciumat. „Evan este un tip care nu stie cine este cu adevãrat”, explicã Kutcher. “A sters cu buretele toate momentele traumatizante pe acre le-a depãsit de-a lungul existentei sale, si de a lungul acestui film va realiza cã în realitate nu este o persoana foarte plãcutã”.

Singura razã de soare din viata sa a fost Kayleigh Miller (Amy Smart), iubita sa din copilãrie, care se confruntã, la rândul sãu, cu greutãtile vietii de adult. « Kayleigh l-a iubit dintotdeauna pe Evan, încã de când era un copil », spune Smart, care a putut fi vãzutã în filme precum Varsity Blues si Road Trip, si care va juca în curând în Starsky & Hutch. „Se va transforma într-o fatã singuraticã, o chelneritã într-un restaurant de duzinã, care nu-si trãieste viata asa cum ar trebui. A rãmas în orasul în care a crescut pentru a fi mai aproape de Evan.”

Mãcinat de remuscãri, Evan descoperã jurnalele vechi, în care a scris de-a lungul copilãriei sale dificile – o perioadã plinã de goluri, din care nu-si aminteste mai nimic. Dar citind aceste jurnale, ceva cu adevãrat remarcabil se întâmplã – îsi dã seama cã se poate întoarce în timp, cã poate intre în pielea bãiatului de odinioarã. “Dacã te-ai trezi dimineata si ti-ai da seama cã poti sã-ti trãiesti viata din nou, ce-ai face ?”, întreabã Kutcher. Atunci când realizeazã cã iubita sa din copilãrie, Kayleigh, încã mai este îndrãgostitã de el, Evan trece la fapte. “Se hotãrãste sã se întoarcã în timp, si sã creeze o lume în care toti cei pe care îi iubeste, si mai ales Kayleigh, sunt fericiti”.

„Odatã intrat în trupul copilului de altãdatã, Evan trebuie sã se lupte cu fantomele trecutului sãu. Se confruntã cu niste întâmplãri oribile – unele din acele lucruri abominabile pe care ti le pot face semenii tãi”, comenteazã scenaristul/regizorul Eric Bress. J. Mackye Gruber crede cã povestea rezoneazã cu o dorinta comunã tuturor oamenilor. « Toatã lumea, chiar dacã recunoaste sau nu acest lucru, trãieste un moment în care îsi doreste s-o poatã lua de la capãt », spune Gruber. « Acest film ridicã o serie de întrebãri destul de interesante despre consecintele pe care le pot avea actiunile noastre – atât în trecut cât si în prezent. »

De fiecare datã când Evan cãlãtoreste în trecut, se întoarce în prezent si descoperã schimbãri majore. „La începutul filmului, Evan crede cã este pe punctual de a-si pierde mintile”, spune Kutcher. „Nu este nebun, dar starea de permanentã asteptare îl împinge în acea directie. Evan se întreabã mereu „unde dracu’ mã aflu si cine sunt toti acesti oameni ? ».

Deasemenea, de fiecare datã când Evan se întoarce în trecut, provoacã schimbãri majore în viata lui Kayleigh, transformând-o din chelneritã în cãlugãritã si mai apoi în dependentã de droguri. In ciuda acestor abordãri diferite, Amy Smart s-a strãduit ca fondul personajului Kayleigh sã rãmânã neschimbat. „Acesta este rolul visurilor mele”, spune Smart. “Interpretez acelasi personaj, aflat în patru faze diferite, dar în ciuda acestor schimbãri, fata rãmâne mereu aceeasi.”

In timp ce dragostea împãrtãsitã, dar disimulatã, dintre Evan si Kayleigh este prezentã de-a lungul fiecãrei încarnãri, Kutcher subliniazã cã cei doi eroi s-au aflat în permanentã pe marginea prãpãstiei. “Singurul fir care leagã aceste realitãti paralele este dragostea nemuritoare dintre cele douã personaje”, comenteazã actorul. “De fapt, singurul lucru care îl determinã pe Evan sã se întoarcã în trecut si sã încerce sã schimbe ceva este faptul cã Kayleigh încã mai tine la el. Dar în anumite scene cei doi se dispretuiesc. Fiecare crede cã celãlalt l-a pãrãsit, cã nu mai înseamnã nimic pentru el – dar totusi amândoi sunt implicati trup si suflet. Este un amestec bizar, provocat de faptul cã amândoi încearcã sã-si ascundã rãnile, sã parã indiferenti, orice s-ar întâmpla”.

Chiar dacã pe Kutcher l-au consacrat rolurile comice, el a apreciat ocazia de a aborda un material mai serios. „Mi-am dorit mereu sã interpretez personaje veridice, sã apar în roluri dramatice. Pur si simplu n-am avut aceastã ocazie pânã acum”. comenteazã el. Pentru a se pregãti în vederea acestui rol, Kutcher a studiat psihologia si cazurile speciale ale celor cu tulburãri disociative, care au tendinta de a reprima amintirile traumatizante. „Mi-am dorit sã aflu ce-i poate determina pe acesti oameni sã se retragã astfel în sine, sã încerce sã-si ascundã sentimentele pentru a evita sã se confrunte cu ele deoarece, într-un fel, Evan face acelasi lucru”, spune actorul.

Detinãtoarea celuilalt rol principal, Amy Smart, crede cã cei din distributie „au fãcut o adevãratã cãlãtorie, deoarece am fost în permanenta într-un fel de carusel al emotiilor, încercând sã tinem pasul cu interferentele dintre trecut si prezent. Avem foarte multã încredere unul n celãlalt, ne lãsãm purtati cãtre zone neexplorate ale personalitãtii noastre, dar stim cã în permanenta ne putem baza pe ceilalti”.

Printre ceilalti prieteni din copilãrie ai lui Evan se numãrã Lenny (Elden Henderson) si fratele lui Kayleigh, Tommy (William Lee Scott). “Lenny este cel mai bun prieten al lui Evan”, îl descrie Henson. « Este genul de pusti care a fost în permanentã bãtaia de joc a celorlalti, si acum este pradã mai multor afectiuni psihice. »

Henson a filmat toate scenele în ordine inversã si a trebuit sã dea jos 10 kilograme pentru a-l putea interpreta pe Lenny, asa cum apare acesta la sfârsitul filmului. “Petreceam trei ore zilnic în sala de fortã, si mâncam ca o vrãbiutã”, spune Henson. A avut apoi trei sãptãmâni la dispozitie pentru a pune la loc aceste zece kilograme. ”A fost o adevãratã plãcere – o grãmadã de ciocolatã, clãtite, gogosi si bere”, se amuzã Henson. „Poate cã nu este cea mai sãnãtoasã dietã cu putintã, dar rezultatul a fost unul de exceptie.”

La rândul sãu, Tommy îi învinuieste pe Lenny si Evan pentru viata sa zbuciumatã. “Trãieste o existentã destul de traumatizantã”, observã William Lee Scott. „Trebuie sã interpretez apoi versiunea adultã a acestui copil profund rãnit, si toate versiunile care rezultã din cãlãtoriile în timp ale lui Evan, pe mãsurã ce prietenii sãi se confruntã cu efectul fluturelui”.

“Efectul fluturelui”, explicã Amy Smart, “este acea teorie conforma cãreia atunci când un fluture zboarã la New York, bãtaia aripilor sale va fi resimtitã în Japonia ca un uragan. In film, aceastã teorie este demonstratã de faptul cã Evan se întoarce în trecut si schimbã un detaliu neînsemnat, dar care va afecta întregul prezent. De fiecare datã când cãlãtoreste în timp, schimbã încã putin din copilãria sa nefericitã, dar schimbãrile nu sunt mereu pozitive”.

Scenarisii/regizorii Eric Bress si J. Mackye Gruber au fost cei care au nuantat în permanentã interpretarea fiecãrui actor, pe mãsurã ce acestia interpretau personaje aflate în diferite faze ale existentei. “A fost o provocare pe care nimeni n-a anticipat-o”, spune producãtorul Chris Bender. ”Avem doisprezece actori, care joacã patru roluri în trei perioade diferite din punct de vedere temporal. Totul era împotriva noastrã, dar cred cã zeii distributiilor ne-au fost favorabili”, comenteazã J. Mackye Gruber. ‘Toti actorii sunt extrem de talentati”.

Ceilalti membri ai distributiei sunt Melora Walters (în rolul mamei lui Evan, Andrea Treborn), si Eric Stoltz (Domnul Miller, tatãl care abuzeazã de Kayleigh). “Atunci când am distribuit rolul domnului Miller, am vrut sã gãsim un actor care sã aibã o figurã comunã”, spune Eric Bress. Stoltz, actor care a mai putut fi vãzut în filme precum The Rules of Attraction, Pulp Fiction si Masca, a fost atras nu doar de scenariul extrem de complex, ci si de pasiunea pe care Bress si Gruber au pus-o în realizarea acestui film. “Îmi place sã lucrez cu oameni care se implicã trup si suflet în realizarea unui proiect – cãrora le pasã de ceea ce fac”, comenteazã el. “Asa sunt si tipii acestia. In plus, stãpânesc la perfectie metoda de a dezbina si a cuceri, cu ajutorul cãreia solutioneazã toate problemele care se ivesc pe parcurs. Este mai neobisnuit, dar este amuzant, în acelasi timp”.

Regizorii/scenaristii Bress si Gruber si-au dat seama cã tehnica lor de filmare este mai ciudatã, dar în cazul de fatã a fost alegerea cea mai indicatã, datã fiind complexitatea intrigii acestui film. “Am lucrat împreunã timp de nouã ani, si am petrecut sase ani la acest proiect”, spune el. „Ne cunoastem foarte bine, si avem foarte multã încredere unul în celãlalt. Sunt foarte multe detalii de care trebuie sã se tinã seama în realizarea acestui film, si douã minti sunt mai bune decât una”.

“E grozav sã lucrezi cu tipii ãstia”, se entuziasmeazã Aston Kutcher. “Pot sã justifice fiecare replicã, fiecare moment al scenariului. Il stiu pe dinafarã. Mai sunt si foarte deschisi la nou. Respectã toate alegerile pe care le fac în calitate de actor si iau în calcul toate sugestiile noastre”.

Gruber si Bress au scris scenariul pentru „The Butterfly Effect” cu sapte ani în urmã. Împletirea supranaturalului cu realismul cenusiu este o tehnicã pe care Bress si Gruber o considerã cea mai potrivitã atunci când se confruntã cu subiecte dificile. „De fiecare datã când trebuie sã bagi elemente supranaturale într-un film, mi se pare cã nu existã decât trei metode de a aborda problema : esti muscat de un pãianjen radioactiv ; tatãl tãu lucreazã la un laborator stiintific, iar tu furi din valiza sa ceea ce crezi cã este un ceas de buzunar ; sau esti nãscut cu un al saselea simt, pe care nu ti-l poti explica. Am ales metoda din urmã”, explicã Bress.

“Deoarece abundã în elemente supranaturale, te simti tentat sã clasifici povestea drept fantasticã. Problema nu stã deloc asa », spune Gruber. „Fiecare personaj, fiecare nuanta vine din inimã. Totul este extrem de personal”.

Producãtorii Chris Bender si JC Spink au citit pentru prima oarã scenariul în urmã cu sase ani, prin intermediul companiei lor de productie, Benderspink. “La început, JC si cu mine am citit scenariul drept o mostrã de tehnicã narativã, dar mai apoi i-am cooptat pe Bress si Gruber în conducerea companiei noastre”, explicã Bender. Bender si Spink au cumpãrat scenariul aflat încã în lucru. “Companiile de productie si-au dat seama cã este unul dintre cele mai provocatoare scenarii pe care le-au citit vreodatã – tuturor le-a plãcut, dar în acelasi timp s-au temut sã se lanseze în realizarea propriu-zisã”, îsi aminteste Bender.

Benderspink a fãcut echipã cu FilmEngine, o companie de productie fondatã în 2001, pentru a putea achizitiona, dezvolta si finanta integral filmãrile de interior, dar si cu New Line Cinema, pentru a putea asigura distributia. “The Butterfly Effect” este un film care iese din tipare, este un scenariu pe care nu-l mai poti lãsa din mânã”, spune producãtorul AJ Dix de la FilmEngine. Dupã ce au lucrat la scenariul pentru « Final Destination 2 », Eric Bress si J. Mackye Gruber si-au îndeplinit visul de a regiza ei însisi „The Butterfly Effect’. „Gruber si Bress au primit multe oferte de achizitionare a scenariului, dar acest proiect le apartinea în întregime », spune Dix. « Îsi doreau foarte mult sã poatã regiza filmul, pentru a mentine coerenta povestii ».

Întrucât filmul exploreazã mai multe realitãti alternative, fiecare dintre acestea fiind un rezultat al cãlãtoriilor în timp, a fost necesarã o atentie minutioasã pentru fiecare detaliu în parte, astfel încât sã existe o anumitã continuitate, iar tranzitia între diferitele episoade sã fie credibilã. “Dupã ce am lucrat timp de sase ani la acest film, nici nu mai trebuie sã mã uit la scenariu”, spune Gruber. „Cunosc la perfectie întregul labirint – stilul de filmare cel mai potrivit pentru fiecare realitate alternativã. Este ca un puzzle enorm. » « Asta ca sã nu mai vorbim despre sutele de discutii pe care le-am avut cu privire la cele mai mãrunte detalii », adaugã Brass.

“Regizorii au abordat cu foarte mult talent tranzitiile între diversele scene, pe care le-au planificat cu mult timp înainte”, spune editorul Peter Amundson. « Acest film ne poartã într-o cãlãtorie introspectivã, psihologicã, nu este un proiect vizual, mãrginit. Din punctul meu de vedere, rolul editorului este foarte important, deoarece el trebuie sã fie atent la ponderea fiecãrei secvente, la profunzimea interpretãrii, la nivelurile emotionale – cu alte cuvinte, la întreaga poveste si la personajele aferente. Este o schimbare binevenitã, deoarece în filmele de pânã acum trebuia sã tai cât mai mult din fiecare secventã ».

Pentru a crea o paletã vizualã diferitã, caracteristicã fiecãrei realitãti vizuale din film, producãtorii l-au cooptat pe experimentatul regizor de imagine Matthew F. Leonetti. „Am folosit fiecare produs al celor de la Kodak pentru a sublinia realitãtile distincte”, adaugã Leonetti. „Unele dintre metodele de iluminare au fost cele clasice, folosite pentru filmele alb-negru, dar am folosit dispozitive pentru filmul color. Am mai estompat unele secvente în procesul de printare, pentru a le da un halo albãstrui. Întregul proces a implicat multã muncã manualã, camerele au trebuit manevrate cu foarte multã atentie, iar unele secvente au fost filmate cu lumina redusã. Aceastã abordare intentioneazã sã fie psihologicã si subtilã. »

Productia a început în Vancouver, Canada, în iunie 2002, si a continuat timp de opt sãptãmâni în diverse locatii din preajma orasului, printre care se numãrã Spitatulu Riverview, Universitatea British Columbia si campusul aferent, ca si Scoala Elementarã Edith Cavell.

Pentru secventa de realitate alternativã în care Evan se trezeste si-si dã seama cã este prizonier, o parte a echipei a cãlãtorit pânã la complexul penitenciar Monroe, o închisoare de maximã securitate din statul Washington. „Am avut 100 de figuranti, care erau detinuti adevãrati”, descrie J. Mackye Gruber scena. “Multi dintre ei erau închisi pe viatã. Am mai avut si câtiva detinuti de pe Culoarul Mortii. Vroiam ca un tip anume sã fie în autobuz într-una dintre scene, si deja gãsisem persoana potrivitã, când cineva mi-a spus : „Asta a omorât 10 oameni, nu cred c-ar trebui sã fie în autobuz cu noi” ! Altã datã, un tip masiv a venit la mine si m-a întrebat ce l-ar putea motiva sã ne ajute. »

Pentru Kutcher, una dintre cele mai mari multumiri pe care I-a adus-o acest film a fost aprobarea mamei sale. “Niciodatã n-o sã fac un film pe care mama mea sã nu-l poatã vedea, de care sã nu fie mândrã”, spune Kutcher. ‘Nu eram foarte sigur dacã voi face sau nu acest film, asa cã i-am dat mamei scenariul sã-l citeascã. A deranjat-o la anumite faze, dar în cele din urmã si-a dat seama cã este o alegere nimeritã. Mi-a spus ‘arãti oamenilor adevãrul, asa cum este el. Nu te ascunzi cu nimic, nu înfrumusetezi realitatea. Este un film cinstit.”

“Cred cã voi fi extraordinar de emotionat atunci când voi urmãri reactiile primului public care va vedea filmul”, spune scenaristul;/regizorul Eric Bress. „Întotdeauna am spus cã de-abia astept sã fiu în hol, si sã-i aud pe cei care ies de la film spunând: “Nu vorbi cu mine acum, încã mai încerc sã-mi dau seama ce-a fost cu filmul ãsta!”