Articole Ratatouille

PARISUL VAZUT DIN PERSPECTIVA CUIVA DE 5 CENTIMETRI.

Desi metoda simpla de abordare a filmului RATATOUILLE ar fi fost sa înceapa din punctul de vedere al unui om, Brad Bird a gravitat în mod firesc spre varianta mai putin previzibila, decizand sa spuna povestea prin ochii eroului sau rozator. Bird si-a gasit inspiratia în locuri neasteptate, inclusiv într-un thriller clasic din trecutul Hollywood-ului. “O secventa a fost putin influentata de filmul lui Alfred Hitchcock ‘Fereastra din spate,’” recunoaste regizorul. "În acel film, Hitchcock "trage" oarecum cu urechea la viata altora, din punctul de vedere oferit de apartamentul lui Jimmy Stewart. În filmul nostru, vedem un apartament din Paris din punctul de vedere al unui sobolan.”

Directorul de imagine Sharon Calahan, care s-a ocupat de lumini pentru acest film, dupa ce a îndeplinit aceeasi functie pentru "Finding Nemo,” “Toy Story 2” si “A Bug’s Life,” stia ce anume îsi dorea pentru RATATOUILLE. “Am vrut sa obtinem un aspect bogat, sa surprindem sentimentul a ceea ce înseamna sa fii în Paris si într-un mare restaurant parizian. Am vrut sa facem mancarea sa arate apetisant, iar aceste mici fapturi îmblanite sa aiba un aer simpatic, atragator,” spune Calahan despre misiunea ei.

Ea continua: “Aveam deja anumite idei despre cum sa obtin o perspectiva mai bogata, mai profunda, mai consistenta asupra culorilor. Pentru asta, trebuia sa încerc sa obtin de la modul nostru de iluminare exact opusul a ceea ce obtin de obicei, mai exact sa adaug negru acolo unde era o lipsa de lumina. Am vrut sa înlocuiesc lipsa luminii cu mai multe suprafete colorate, ceea ce a ridicat mai multe probleme.”

Calahan a fost sedusa de ideea de a aduce în acest film sentimentul unei zile perfecte de octombrie, petrecute în Franta. "Cand am fost noi la Paris, era soare, dar lumina avea o tenta argintie si difuza, totul era cald, molatec, primitor. Acesta a fost genul de senzatie pe care mi-am dorit-o pentru film, în ansamblu,” spune ea. “Filmul nu este luminat cu multe culori intense sau umbre intens colorate, în maniera obisnuita, pentru ca, de fapt, am vrut sa aduc un omagiu culorii locale.”

Cand a sosit momentul fotografierii efective a mancarurilor, pentru a-si gasi sursa de inspiratie, Calahan a studiat sirul nesfarsit de reviste si carti pentru gurmanzi disponibile la ora actuala. “Am petrecut destul de multa vreme examinand fotografiile cu mancaruri de acolo, încercand sa gasesc diferentele dintre fotografii bune cu mancare si fotografii proaste cu mancare, pentru a delimita apoi componentele specifice ale acestor diferente,” explica ea. “Anumite lumini fac sa arate mancarea mai bine. Se punea deci problema "Cum facem mancarea sa aiba un aspect cat mai credibil, mai transparent si mai apetisant cu putinta ?’ Una dintre chestiile de care ne-am dat seama a fost ca lumina calda efectiv scoate în relief culoarea locala din mancaruri.”

Cat despre lucrul cu personajele rozatoare, Calahan explica: “Esential pentru a transforma sobolanii în niste personaje cu adevarat atragatoare era sa facem ca blana lor sa aiba exact calitatea potrivita, iar urechile sa straluceasca. Am experimentat mult pana ne-am dat seama cum am putea face blana sa reactioneze corect la lumina.”

Proportiile au reprezentat o alta provocare importanta. “Nu a fost deloc usor sa aducem oamenii si sobolanii în aceeasi lume, în acelasi timp,” remarca ea. "Lumina a jucat un rol major în maniera în care am facut sa functioneze aceste relatii". Per total, munca lui Calahan a semanat mult cu cea a directorilor de imagine traditionali. "Încerc sa gandesc ca un pictor si sa abordez lumina astfel încat totul sa fie cat mai frumos", spune ea. "Cat despre RATATOUILLE, nu mi-as putea imagina o provocare mai mare, în ceea ce priveste creativitatea, sau o rasplata mai mare. Brad Bird are un fel al sau de a scoate la lumina tot ce are mai bun fiecare.”