Articole Hi - Lo Country

(1998)

Dragoste de cowboy

Despre producție

În 1961, Max Evans a scris HI-LO COUNTRY, un roman despre prietenia dintre doi bãrbati, care apartin unei rase pe cale de disparitie: cowboy-ul american. Desi, în mare era o fictiune, povestea a fost inspiratã de amintirea celui mai bun prieten din tinerete al lui Max, "singura fiintã umanã, care ar fi murit pentru mine într-o secundã, fãrã nici o întrebare". Evans a tinut sã-si imortalizeze prietenul, ucis de timpuriu. Astfel s-a nãscut Big Boy Matson. Curînd dupã aparitia romanului, autorul a fost contactat de regizorul Sam Peckinpah, în vederea realizãrii unui film. Rînd pe rînd, actori ca Chalton Heston, Ali Mc Graw, James Gammon si Lee Marvin, Slim Pickens au plãnuit sã participe la acest proiect. Drepturile de ecranizare s-au plimbat din mînã în mînã, astfel încit, pina la urmã, Evans si Peckinpah au angajat douã firme de avocati pentru a descoperi cine este ultimul proprietar. Cînd problema a fost lãmuritã, Peckinpah a murit. Apoi, romanul a ajuns în miinile lui Martin Scorsese si ale Barbarei De Fina. "Romanul ne-a plãcut. Personajele sunt simpatice si foarte umane, iar povestea este situatã într-un timp, care n-a fost încã suficient acoperit pe marele ecran. Întreaga tarã se schimba, iar noi vedem cum aceste schimbãri au afectat un mic oras din Vest.” Pentru cã programul de lucru nu-i permitea, Scorsese a renuntat sã regizeze acest film si l-a contactat pe Stephen Frears. Scorsese, De Fina si Frears colaboraserã înainte la realizarea filmului The Grifters si doreau sã lucreze din nou în echipã. Frears a acceptat provocarea. “Ce m-a interesat în carte, au fost diversele elemente existente. E o înregistrare foarte bunã a vietii de cowboy, asa cum era ea înainte si dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. Este o înregistrare a transformãrii Americii si în mijlocul acestor evenimente e povestea personalã, foartã intensã, a unui triunghi amoros.”

În vara lui 1997 realizatorii au vizitat tinutul Hi-Lo, o regiune foarte întinsã din New Mexico si au stabilit zonele cele mai reprezentative pentru locatiile de filmare. New Mexico e un stat imens, dar zona cea mai interesantã pentru film a fost cea din apropierea orasului Santa Fe. În acelasi timp, în cel mai sudic punct, la granita cu Oklahoma, orasul Pritchett a gãzduit actorii si echipa de filmare. Cinematograful s-a transformat în magazin de coloniale, si încet, încet, sub privirea atentã a scenografei Patricia Norris, un segment din oras s-a întors în timp cu cinci decade. Casa izolatã a lui Pete a fost construitã în desert, aproape de Las Vegas.

Filmãrile au început pe 23 septembrie 1997. Frears: “Nu consider acest film un Western în adevãratul sens al cuvîntului, ci mai degrabã un film despre America postbelicã. Cînd mi s-a oferit acest proiect, stiam cã va trebui sã fac fatã spiritului lui John Wayne.”
Evans: “Aceste personaje au fost în rãzboi, au cãlãtorit în lume, au luptat în bãtãlii incredibile si s-au întors acasã dupã toate aceste experiente. Au supravietuit în rãzboi, dar nu si dezvoltãrii tehnologice, care s-a petrecut la întoarcerea acasã. Acesti oameni au crezut si au trãit dupã vechi obiceiuri. Un bãrbat ca Big Boy credea în cuvîntul dat. mai mult decît într-un contract. Si lumea lor a apus...”