Articole Code 46

Codul 46 s-a nãscut de pe urma unei serii de conversatii între regizorul Michael Winterbottom, producãtorul Andrew Eaton si scenaristul Frank Cottrel Boyce. De câtiva ani cei trei flirtaserã cu ideea de a face un film de science fiction. Însã nu, asa cum ar fi fost de asteptat din partea echipei care a creat The Claim si 24 Hour Party People, un film SF dominat de tehnologie, decoruri futuriste si efecte speciale. În schimb, desi plasatã într-un viitor apropiat care împãrtãseste multe din trãsãturile prezentului, povestea combinã elemente romantice cu elemente mitice, cu o atmosferã de thriller film noir si exploreazã astfel consecintele emotionale ale clonãrii umane.

Dupã finalizarea filmului, „pãrintii” proiectului încã refuzã sã îl priveascã din perspectiva clarã a unui film SF. „Dacã l-am fi descris pur si simplu ca pe un science fiction, spectatorii s-ar astepta la mult mai multe elemente care sã aibã de-a face cu tehnologia, sau designul, sau cu diferentele dintre acum si atunci. Ideea noastrã a fost de a construi o poveste de dragoste plasatã în viitorul apropiat, într-o lume pe care am gândit-o mai degrabã printr-o paralelã cu lumea de astãzi, însã în care lucrurile se îmbinã putin altfel.” În acelasi timp, Codul 46 este si o versiune modernã a unui thriller film noir clasic. Detectivul, William (Tim Robbins), ajunge în Shanghai pentru a investiga o crimã si se îndrãgosteste de criminalã, Maria (Samantha Morton).”

Ideea clonãrii introduce un alt nivel de complicatii emotionale prin explorarea posibilitãtii ca în viitorul apropiat sã fie posibil sã întâlnesti si sã te îndrãgostesti de o persoanã de care esti legat genetic. Ceea ce i-a purtat pe creatorii filmului înspre clasicul mit al lui Oedip: „Povestea noastrã a devenit miticã, mai mult o versiune abstractã a ideii cã nu poti controla de cine te îndrãgostesti. Ni s-a pãrut extrem de atrãgãtoare ideea de a lua o poveste de dragoste obisnuitã, pe care oricine ar recunoaste-o, si de a o duce apoi la extrem introducând crima tabu a lui Oedip de a se fi culcat cu propria-i mamã. De aici si provocarea elementului clonãrii, a ideii cã William s-ar putea îndrãgosti de cineva care este genetic identic cu mama lui, fãrã sã aibã habar de acest lucru.”

Codul 46 este deci o poveste clasicã de dragoste sortitã esecului, însã cu întorsãtura crucialã pe care o oferã posibilitãtile genetice ale viitorului. „Ideea initialã,” spune producãtorul Andrew Eaton, „ era de a spune povestea unei iubiri imposibile, în care doi oameni se îndrãgostesc, însã dintr-un motiv anume nu le este permis sã fie împreunã. Brief Encounter, Casablanca si The English Patient iau toate aceastã formã. Si în acest punct am introdus ideea clonãrii, pentru cã povestea noastrã devenise o versiune modernã a mitului lui Oedip, în care nu stã în puterea lui William si a Mariei sã controleze incestul.”

Scenaristul Frank Cottrel Boyce a fost surprins sã redescopere în acest proiect rãmãsite ale unui altuia: „Ceea ce e bizar în faptul cã William si Maria sunt înruditi genetic este cã tocmai aceastã rudenie genereazã emotii foarte puternice pe care ei nu le pot nici întelege nici controla. Nu stiu exact ce sunt sentimentele pe care le experimenteazã, si nu prea stiu ce sã facã în legãturã cu aceste sentimente. Îi aveam de fapt în minte pe William si Dorothy Wordsworth, despre care scrisesem în scenariul pentru Pandemonium, al lui Julian Temple. William si Dorothy fuseserã frate si sorã, însã crescuserã separati, iar când au fost într-un final reuniti, întâlnirea a provocat multã confuzie si sentimente sexuale cu care cei doi nu au stiut cum sã se descurce.”

Cottrell Boyce a gãsit incitantã ideea unei perechi de îndrãgostiti care, precum personajele mitului antic, se gãsesc la mila Sortii ineluctabile. În plus, existau paralele interesante cu idei contemporane asupra anumitor aspecte ale comportamentului uman ce par a fi programate genetic. „Ceea ce dã putere tuturor povestirilor grecesti este ideea de Soartã. Astãzi, societatea noastrã înlocuieste ideea de Soartã cu genetica. Oamenii spun: „Nu este în puterea mea sã mã stãpânesc, sunt predispus genetic sã fiu obez, temperamental, îndrãgostit,” sau orice altceva.”