Articole Before I Go to Sleep

INTRODUCERE

Din ce e compusă o persoană? Suntem noi doar o colecție de amintiri? Ce mai rămâne dacă îndepărtezi amintirile? Acestea erau întrebările care-l preocupau pe scriitorul S (Steve) J Watson pe când strângea idei pentru romanul său de debut. Fost cercetător în științele medicale, Watson a obținut un curs gratuit pentru cei ce doreau să devină scriitori, la Academia de creație Faber & Faber din Londra, în ianuarie 2009 și tocmai căuta în paginile cu anunțuri mortuare idei pentru personaje noi.

“Unul dintre anunțurile pe care le-am citit era despre un bărbat numit Henry Molaison,” mărturisește Watson. “Pentru aproape toată viața sa adultă el fusese cunoscut sub numele de “ pacientul HM”. Dobândise o amnezie severă după o operație care intenționase să-l vindece de epilepsie. La vârsta de 26 de ani i se extirpaseră unele părți din creier. Din păcate, doctorii nu știau la ora aceea că tocmai acele părți ale creierului erau responsabile de crearea de noi amintiri. Acest om murise acum, la vârsta de 86 de ani.”

Aceasta i-a declanșat lui Watson o imagine mentală, care a devenit scena de deschidere atât a romanului cât și a filmului actual. “Mi-l imaginam cum se ridică din pat și se duce la oglindă,” explică Watson. “El se aștepta să vadă un om tânăr și în locul lui, el vede un bătrân de 70-80 de ani. Aceasta a declanșat ideea unui persoanj feminin, care își vede reflecția și constată că în oglindă este altă persoană decât se aștepta.”

Romanul lui Watson Before I Go To Sleep s-a vândut în mai mult de 30 de țări. A ajuns numărul 7 pe “bestseller list” din SUA și pe cea mai înaltă poziție pentru un roman de debut al unui autor britanic, de la J. K. Rowling încoace.

Regizorul britanic Rowan Joffé a adaptat romanul Before I Go To Sleep pentru un film ce urma să fie realizat la casa de filme a lui Ridley Scott, “Scott Free London”. Filmul este co-produs și complet finanțat de către Millennium Films, din Los Angeles. Dezvoltarea inițială a proiectului a fost susținută de StudioCanal.

Laureata premiului Oscar, Nicole Kidman, interpretează rolul Christinei, femeia care se trezește în fiecare dimineață, dar nu-și mai amintește nimic, din cauza unui accident care a traumatizat-o, până când, dintr-o dată, află un lucru terifiant, care o obligă să pună întrebări incomode celor din jurul ei.
De două ori premiat cu Oscar, Colin Firth interpretează rolul lui Ben, soțul pe care femeia nu-l mai recunoaște. Apreciatul actor britanic, Mark Strong îl interpretează pe Dr Nasch, omul care o ajută, sau o împiedică, să-și regăsească amintirile.

“Ceea ce e grozav la povestirea asta e faptul că nu poți fi niciodată sigur ca femeia din film, care e afectată de un traumatism cranian, interpretează greșit lumea din jurul ei crezând că este victima unei conspirații,” spune Joffé, “sau că avem de-a face cu un thriller în care personajul principal, o femeie, suferă de amnezie și este exploatată de oamenii din jurul ei în scopuri nefaste, iar ea trebuie să înțeleagă repede “ce”, “cine” și “de ce”, pentru că altfel va fi în pericol.”
Filmul abordează temele universale ale identității, dragostei și despărțirii, într-un format captivant de thriller.

PRODUCȚIA

Joffé a citit pentru prima oară romanul lui Watson în timp ce se afla într-o vacanță, în Portugalia. “Am citit cartea lui Steve la piscină, într-o zi de plajă,” povestește Joffé. “Am fost așa de entuziasmat, încât am început de îndată să-i povestesc soției mele romanul. Apoi mi-am dat seama că ceilalți membri ai familiei mele s-au oprit din bălăceala în piscină și au început că asculte povestea. Din acel moment am știut că va trebui neapărat să fac proiectul ăsta.”

Regizorul s-a simțit fascinat de povestire mai ales din cauza faptului că mama sa suferise de amnezie acum zece ani, după o hemoragie cerebrală. “Îmi amintesc că am intrat în salonul ei și că nu m-a recunoscut,” spune Joffé.

Producătorul Lisa Marshall și Joffé l-au convins pe Watson că ei erau cea mai bună echipă care ar fi putut transpune pe ecran cartea sa. Apoi a durat un an până când au compus un scenariu care să-i satisfacă atât pe Marshall cât și pe Joffé.

Una dintre cele mai mari provocări a fost jurnalul intim al lui Christine. Mare parte a dinamismului din romanul lui Watson provenea din lupta interioară a lui Christine care se străduia să înțeleagă realitatea înconjurătoare, care pentru ea era tot timpul nouă.

Watson era fericit că n-a fost implicat în adaptarea romanului. “Asta e viziunea lui Rowan,” explică el. “Mă încântă să văd ce poate aduce altcineva povestirii și care poate fi un punct de vedere diferit. E ca și cum ai vizita un prieten vechi, care a fost plecat și pe care-l găsești schimbat.”

Nicole Kidman o interpretează pe Christine

Rolul lui Christine este solicitant pentru că ea apare în fiecare secvență și trăiește mari fluctuații emoționale. Pentru a avea un personaj atrăgător pentru public trebuia folosită o actriță de mare calibru. Laureata cu Oscar, Nicole Kidman a urmărit proiectul de la bun început, chiar după ce a citit scenariul lui Joffé.

“Din momentul când am citit scenariul, mi-a pătruns în suflet,” relatează Kidman. “Cartea însăși a fost un mare succes, așa încât atunci când mă întâlnesc cu lumea și spun “O, am jucat în ecranizarea romanului Before I Go To Sleep”, oamenii spun, ‘Doamne, dar în cazul ăsta abia aștept să văd filmul!’”

“Pur și simplu s-a îndrăgostit,” afirmă Marshall despre pasiunea și implicarea lui Kidman în proiect. “Ea ne-a urmat în toate etapele lui și s-a confundat cu personajul Christine de la început. Este absolut perfectă și am admirat-o întotdeauna ca actriță. Este foarte curajoasă și-și alege roluri interesante întotdeauna. Când o interpretezi pe Christine, devii empatic cu situația ei și-i înțelegi mai bine dilema. Vrei să afli de ce a ajuns așa.”

Christine este fascinantă pentru că e un personaj care-și caută identitatea, iar Kidman îi redă foarte bine vulnerabilitatea. “Ceea ce e uimitor la jocul lui Nicole este tocmai faptul că ea e foarte tăcută, iar totul se petrece doar în ochii ei și pe fața ei,” apreciază Joffé. “Ea trece prin mii de stări în doar câteva secunde. Filmul are o mulțime de prim-planuri, pentru a aduce publicul cât se poate de aproape de experiența Christinei.”

Aceasta e a doua oară când Kidman joacă avându-l ca partener pe Colin Firth. Ea a fost încântată când a aflat că Firth se va alătura proiectului, fiindcă au terminat de curând filmul Railway Man, tot împreună.

Colegii de platou ai lui Kidman, Colin Firth, care-l interpretează pe soțul Christinei, Ben, și Mark Strong, în rolul doctorului Nasch, laudă tehnica fenomenală folosită de actriță.
“Jocul lui Nicole este extrem de autentic,” subliniază Firth. “Simt că trebuie să mă ridic la nivelul ei. Nu pot s-o mint. Nu pot să lenevesc. Dacă încerc să-i vând un produs care nu e original și adevărat, voi vedea totul pe fața ei. O voi pierde. Trebuie s-o conving că e adevărat.”

Cei doi actori au folosit și improvizația în secvențele când se aflau împreună. “Scenariul îți dă o serie de opțiuni, de posibilități,” astfel descrie Firth felul cum au abordat ei scenariul. “Este ca o temă de jazz. Ai melodia și la un moment dat îți dai seama, după ceea ce fac colegii tăi, că ai putea s-o iei și pe alt drum.”

Actorii au lucrat cu Joffé la scenariu, la Firth acasă și au ținut legătura pe Skype cu Kidman. “Ca regizor și scenarist, ai o experiență fantastică atunci când un actor vrea să contribuie la scenariu,” remarcă Joffé. “Este o provocare și pentru faptul că nu ai vrea ca scenariul să devină prea detaliat sau înzorzonat. Dar eu cred că noi am reușit să obținem un echilibru bun.”

Kidman, care e renumită pentru cercetarea și pregătirea pe care le face pentru fiecare rol, recunoaște că a tratat rolul cu multă seriozitate citind tot ce putea fi citit în materie de amnezie, o boală complexă și extrem de profundă.

“Am studiat tot ce am găsit,” exclamă ea. “Nu suport să am goluri, atunci când joc un rol și nu-mi place nesiguranța în legătură cu subiectul, pe care unii îl consideră o boală reală, iar alții o stare de spirit. Vroiam să mă conving că este vorba de o situație medicală. Am urmărit o serie de documentare care prezentau persoane cu astfel de afecțiune - amnezie psihogenică. Gândul că ai putea suferi de așa ceva este îngrozitor. Cineva descria senzația ca fiind asemănătoare cu pierderea sufletului, pentru că îți pierzi identitatea, pierzi tot ceea ce te reprezintă, iar asta e și înfiorător, dar și extrem de trist.

“Cercetarea mea a fost legată de această afecțiune, astfel încât s-o redau cât mai verosimil, s-o simt pe propria piele ca și când ar fi reală. Asta fac pentru fiecare personaj: dacă nu pot să simt și nu pot să cred, dacă nu pot să mă identific cu personajul, sunt pierdută.”

O contribuție esențială a lui Firth pentru acest rol a fost ideea de a introduce în bucătărie o tăbliță pe care Christine să poată citi unde sunt puse aspirina, prosoapele, compresele, sau ce alergii are. Natura relației dintre Christine și soțul ei, Ben, care trebuie să se prezinte în fiecare zi, pentru că ea nu-l mai recunoaște, este piatra de temelie a acestui film.

“Aflăm detaliile pe măsură ce avansăm,” spune Firth despre relația complexă pe care el și Kidman au creat-o în fața camerei de filmat. “Acesta este semnul unei povești interesante, bine scrise. Te simți bine când poți lua o decizie încă dinainte de a intra în cameră, dar când intri acolo îți dai seama de fapt că femeia pe care o vezi este într-o stare mult mai rea decât te așteptai să fie.

Ai subestimat situația. Trebuie să recurgi la alte instrumente, trebuie să fii mai înțelegător și mai protector decât te gândiseși anterior’. De exemplu, există momente când primul impuls al lui Ben ar fi să se ducă la ea și s-o ia în brațe, s-o mângâie. Dar pentru ea, Ben este un simplu străin. El s-ar putea duce la ea, dar Christine ar deveni agitată și asta l-ar face să se gândească că ea nu e încă pregătită pentru așa ceva. Și în felul acesta, secvența își schimbă turnura.”

Abordarea rolului de către Kidman s-a potrivit foarte bine cu felul în care lucrează Mark Strong pentru rolul său. “Pentru că filmăm secvența de mai multe ori, găsim tot timpul gesturi și nuanțe noi, pe care le încorporăm în dublele următoare,” explică Strong. “În felul acesta ne construim și rolurile.”

Faptul că lucrează cu vedete, care au programul extrem de încărcat, poate fi o provocare pentru un regizor. “Dacă niște actori mari sunt de acord să apară în filmul tău, nu înseamnă că vei avea prea mult timp de petrecut cu ei înainte de începerea filmărilor. Nu va fi deloc ușor,” spune Joffé. “ Dar Nicole s-a arătat întotdeauna disponibilă și a vorbit cu el pe Skype, cel putin o dată pe săptămână. Ea e o actriță muncitoare. Se pregătește, își face temele, își învață replicile dinainte. A periat cu mare atenție scenariul și a subliniat lucrurile unde vroia să scape de anumite cuvinte care nu-i plăceau. N-am fost totdeauna de acord, dar și asta face parte din conlucrare.”

Watson este fericit de faptul că protagoniștii romanului său, Christine și Ben, sunt interpretați de Kidman și Firth. “Când am auzit întâi numele lui Nicole Kidman și apoi al lui Colin Firth, m-am gândit că sunt perfecți,” spune romancierul. “Deși în ambele cazuri actorii erau diferiți de ceea ce reprezentau pentru mine cele două personaje, m-am convins că cei doi au lucrat enorm și au reușit să intre în pielea personajelor, devenind Christine și Ben.”

Colin Firth în rolul lui Ben

Cum poți continua să iubești pe cineva care nu te iubește? Cine poate să spere că va fi iubit într-o zi, dacă trebuie să se prezinte zilnic, ca un străin?
“Își asumă o sarcină imensă,” spune Firth despre Ben, soțul care a decis să-și externeze soția din spital și s-o trateze acasă de amnezia de care suferea. “Decizia de a fi singurul îngrijitor al unei persoane care face o criză de identitate la fiecare trezire, îl apasă enorm pe Ben …până aproape de punctul de rupere.”

Joffé și Marshall erau dornici și nerăbdători să distribuie în rolul lui Ben pe un actor în stare să suscite simpatia publicului, care ar fi altfel tentat să suspecteze motivele soțului. “Este un tip foarte cald, care o suportă pe această femeie zi de zi,” mărturisește Marshall. “El trebuie să-i explice propria ei viață neîncetat. Numai un anumit tip de bărbat poate și vrea să facă acest lucru.”

Firth se afla pe primele locuri pe lista de preferințe a lui Joffé. “Am visat să-l obțin pe Colin Firth pentru rolul lui Ben, dar m-am gândit că nu se va întâmpla asta, în primul rând pentru că el a câștigat două Oscaruri unul după altul. Sunt încă uimit și recunoscător că a acceptat.”
Un moment esențial al filmului este acela când Christine descoperă că ea a avut un copil cu Ben, iar el îi ascunde voit acest lucru. Căldura pe care Firth o aduce personajului îi va face pe spectatori să accepte explicația lui Ben.

“Pare o cruzime teribilă să ascunzi o grozăvie ca asta,” recunoaște Firth. “Până când auzi cum justifică asta. El spune, ‘Ar trebui să fac asta în fiecare zi. Ar trebui să te trec prin acest avatar în fiecare zi a vieții tale! Ca să nu mai vorbesc despre ceea ce s-ar întâmpla cu mine. Deci azi este ziua în care ai aflat despre asta, ceea ce aruncă o umbră de suspiciune asupra mea, făcându-mă să par un mincinos.’”

Mark Strong în rolul doctorului Nasch

Spectatorii intră în lumea fragmentată și fragilă a Christinei, iar scepticismul și presupunerile lor se schimbă odată cu cele ale ei. Pentru ea - și pentru spectatori – cei din jur sunt când de încredere, când suspecți, inclusiv doctorul Nasch, interpretat de Mark Strong. Acest personaj schimbă dinamica din lumea lui Christine și direcția în care o ia povestirea.

“El îi determină Christinei linia vieții,” spune Marshall. “Când o sună pentru prima oară, ea nu știe dacă să aibă încredere în el sau nu, și nici măcar nu știe dacă el este persoana care spune că este. Pe parcurs ea simte că poate avea încredere în el și că e un om cumsecade.”

Pus în fața unui personaj dual, Strong s-a hotărât să-l interpreteze simplu. “Trebuie să fii direct și să interpretezi rolul pe care l-ai dezvoltat,” spune Strong despre acest proces. “Trebuie să lași filmul și percepția spectatorilor să se schimbe. Nu ai voie să-i îndrumi, pentru că asta ar însemna să trișezi. Muzica, alegerea secvențelor și magia filmului permit numai regizorului să profileze direcția pe care merge filmul. Rowan a stabilit doar care momente vor fi decisive pentru public în crearea impresiei că este vorba de un personaj de încredere sau nu.”

Crearea lumii lui Christine

Joffé a adunat o echipă experimentată pentru toate departamentele, majoritatea fiind oameni cu care dorea de mult să lucreze. “Cea mai importantă realizare a unui regizor este să adune sub umbrela proiectului său pe cei mai buni și mai talentați profesioniști,” afirmă Joffé. “Treaba mea e să pun pe cei mai talentați oameni în funcțiile cele mai potrivite și să-i las să lucreze. Singurul lucru pe care-l știu mai bine ca ei este povestirea. O cunosc chiar mai bine decât actorii, fiindcă ei se concentrează numai pe rolurile lor.”

Joffé s-a lăsat inspirat mai mult de thriller-ele europene decât de cele hollywoodiene, în special de operele autorilor belgieni Jean-Pierre și Luc Dardenne. El a vrut să creeze o lume care să pară naturală și reală. A conlucrat strâns cu directorul de imagine Ben Davis, printre ale cărui opere se numără Layer Cake, Stardust și Kick-Ass, pentru a construi o paletă de culori pentru lumea lui Christine, care să evite superficialitatea.

Multe din secvențele filmului sunt filmate cu o cameră de mână, care ne permite să urmărim personajele în lumea lor și care ne plasează cu ușurință în interiorul experienței unice și subiective a lui Christine.

“Am vrut ca această cameră să pară ca un copil care o ține de mână pe Christine,” explică Joffé. “Oriunde s-ar duce ea, ne ducem și noi. Ne vom simți ca în copilărie când ne uitam în sus către mama, încercând să înțelegem dacă e bucuroasă sau tristă. Dinamica dintre cameră și actor este locul unde se petrece o bună parte a chimiei filmelor.”

Directorul de imagine a stabilit fiecare scenă în detaliu, inclusiv cum va fi vremea în fiecare zi, dezorientându-ne în mod deliberat. “Fiecare zi are alt tip de vreme,” spune el. “Ne-am hotărât ce vreme urma să avem în fiecare zi, iar aceasta era de obicei pe dos față de situația din film. Dacă era o zi cu un grad mai mare de stres, atunci vremea era frumoasă și însorită. Pentru zilele mai fericite, vremea trebuia să fie rea.

“Filmul repeta ziua Christinei, așa încât era nevoie de aceleași unghiuri ale camerei,” continuă Davis. “Dar noi am vrut ca această repetiție să aibă ușoare și subtile variații în fiecare zi.”

Pentru secvențele din vis, Joffé a fost influențat de filmele lui Harmony Korine sau frații Coen Brothers, mai ales Barton Fink. “Există o imagine suprarealistă aici, iar mie și lui Ben Davis ne-a plăcut să lucrăm cu asta,” recunoaște Joffé. “Mi-a făcut plăcere să lucrez cu Ben, este atât de cooperant și binevoitor, încât realmente am colaborat cu plăcere. Abilitatea de a realiza ceva atât de stilat dovedește un talent desăvârșit.”

Echipa care a asigurat scenografia a lucrat mult pentru a sugera torpoarea în care trăia Christine, folosind palete decolorate de verde și maro. Picturile lui Edward Hopper și Algernon Newton au furnizat inspirația necesară, la fel ca și fotografiile actriței Christina Ricci și ale lui Kidman, executate de Annie Leibowitz. Joffé a cerut echipei să se lase condusă de stilul din filmele lui Alfred Hitchcock, în special Spellbound și Dial M For Murder. Lumina a fost cât se poate de apropiată de natural.

Scenograful Kave Quinn, care a colaborat cu Danny Boyle pentru Shallow Grave, Trainspotting și A Life Less Ordinary, și designerul de costume, Michele Clapton, care a lucrat costumele pentru serialul TV de succes Game Of Thrones, au conlucrat foarte bine și extrem de apropiat. “Am încercat să contrabalansăm cu nuanțele noastre de verde culorile pământii pe care le aducea Michele în platou,” explică Quinn. “Michele mi-a spus cam ce culori intenționa să folosească, iar eu, având eșantioanele lângă mine m-am asigurat că paleta noastră coloristică se va potrivi cu a ei. Christine se confundă la început cu decorul, dar pe parcurs începe să se individualizeze, să iasă în evidență.”

Clapton și-a dat seama de ceva foarte important: Christine nu putea să-și aleagă singură hainele. Mai degrabă depindea de alegerea pe care o făcea soțul ei. Hainele pe care le poartă Christine reflectă mai degrabă personalitatea lui Ben, decât pe a ei.

Firth subliniază dimensiunea controlului pe care Ben îl exercită asupra lui Christine. “Ben trebuie s-o recreeze pe Christine,” se gândește el. “Nu e vorba numai de ceea ce poartă pe deasupra, ci și de lenjeria ei intimă. Michele are grijă ca ea să fie sexy pe dedesubt și mai ștearsă pe deasupra. Lenjeria intimă este ceva mai picantă decât i-ar trebui unui soț.”

Ciudățenia garderobei lui Christine sare în ochi când ea se întâlnește cu vechea ei prietenă, Claire, interpretată de Anne-Marie Duff. Acum, Claire e mult mai bine îmbrăcată decât Christine. “Pentru că lui Christine nu-i prea mai pasă cum arată și în loc s-o întrebe pe prietena sa ‘Cum arăt?’ ar vrea s-o întrebe mai degrabă ‘Cine naiba sunt?’ sau ‘Ce se întâmplă?” explică Joffé.

Before I Go To Sleep/ Înainte să adorm sabotează glamour-ul de la Hollywood, atât în ceea ce o privește pe Kidman cât și pe Firth. “Ne-a făcut plăcere să-i facem să arate altfel decât este obișnuită lumea să-i vadă,” spune Clapton. “Actorii împrumută hainelor ceva din personalitatea lor. Ei interpretează un rol și dacă costumele sunt potrivite, ei nu par ciudați în ele, sau sunt ciudați pentru că așa cere rolul. Personajul lui Colin este deștept, clasic, convențional, așa că hainele lui nu par de loc străine, sau neverosimile pe el. El poartă costumele bărbătești foarte bine.”

În ceea ce-l privește pe doctorul Nasch, garderoba lui Strong reprezintă un contrast pentru Ben. “Am vrut ca Nasch să fie mai blând și mai obișnuit ca Ben,” explică Strong. “Eu port o cravată tricotată și o jachetă foarte moale. Ne-am hotărât că el ar trebui să arate mai mult ca provenind dintr-un mediu academic, decât dintr-unul medical sau de afaceri.”

Anatomia unui thriller

Poveștile în care se petrec întorsături dramatice și deznodământ neașteptat prezintă o dublă provocare pentru că ele se bazează pe două niveluri: unul este povestirea aparentă și celălalt, povestirea adevărată. “În mod normal, ceea ce se întâmplă în povestirea adevărată este cu adevărat dramatic, pentru că atunci când se relevă adevărul, cititorul exclamă ‘O, Doamne’,” afirmă Joffé. “Dar povestirea aparentă trebuie să fie și ea dramatică. Ea trebuie să camufleze faptul că îndărătul evidențelor se întâmplă și altceva. Așa încât camuflajul trebuie să fie atrăgător, altfel spectatorul nu-i va da atenție. Și pentru că o mare parte a filmului este ocupată de povestea aparentă, ea trebuie să fie cu atât mai dramatică.”
Caruselul frânturilor de amintiri și flashback-urilor Christinei fac ca misiunea editorului Melanie Oliver să fie deosebit de interesantă.

“Unde începem și cum ajungem la final fără să avem senzația că am spus povestea de mai multe ori?” se întreabă Oliver, care a realizat recent montajul filmelor Les Miserables și Anna Karenina. “A fost o experiență interesantă în care se obțineau niște frânturi de informație, după care acestea se ștergeau, iar memoria trebuia din nou scormonită pentru a obține altele. Pentru a sugera aceste aduceri aminte am folosit foarte mult sunetul și muzica.”

“Găsești cu greutate thrillere bune, pentru mine acesta este un thriller foarte puternic,” spune Nicole Kidman. “Probabil că thriller-ul este genul meu favorit și am tot încercat să găsesc un thriller bun. Acum mulți ani am făcut un film care se numea The Others, și care a rămas unul dintre filmele mele favorite. Am tot căutat de atunci să regăsesc acele întorsături de situație și fiori pe care ți-i dă necunoscutul, și le-am regăsit abia aici, în acest film.”

Kidman recunoaște că este un fan al regizorilor care își fac singuri scenariile, aceștia fiind mult mai flexibili în modificarea scenariului pe măsură ce filmările avansează.

Before I Go To Sleep este o poveste emoționantă, despre o femeie care-și plânge fiul în fiecare zi de la Dumnezeu. “Multe dintre thriller-e sunt cerebrale,” susține Joffé. “Ele sunt legate mai mult de pericol și temeri, dar acesta se referă la probleme emoționale, care au tangență cu durerea, pierderea unei ființe dragi, mariajul și dragostea. Nicole și Colin dau interpretări de excepție ale acestor sentimente și emoții."

Echipa de producție s-a străduit destul de mult să nu dea în vileag întorsăturile de situație ce se petrec abia la sfârșitul filmului. “De exemplu, spectatorul nu va observa faptul că în fotografiile pe care Ben le-a pus pe perete nu se află decât două persoane,” spune Quinn. “Felul în care sunt selectate pozele le face să fie o colecție de locații. Spectatorul nu-și va da seama decât la finalul filmului.”

Bineînțeles, milioanele de oameni care au citit cartea vor ști la ce să se aștepte. Fiind o mare iubitoare de lectură, producătoarea Liza Marshall speră că filmul a reușit să o prezinte pe Christine așa cum a fost ea percepută de către cititorii cărții. “Știu cât e de frustrant să vezi un film care să se îndepărteze atât de mult de roman încât să nu-i păstreze nici măcar esența. Eu cred că noi am reușit să-i redăm, nu numai esența, ci și spiritul și tonul.”

“Când am citit scenariul, am perceput filmul ca pe un thriller foarte captivant,” recunoaște Watson. “Și când rulează genericul, îți pui multe întrebări: ‘Ce aș face eu într-o asemenea situație? Aș reacționa diferit? Ce mă face pe mine să fiu ceea ce sunt?’”

Pentru Nicole Kidman, filmul oferă o bază emoțională foarte rar întâlnită.
“Este un film de gen, dar consider că are o textură mult mai complexă,” susține ea. “Aș zice că e o combinație. Este o călătorie și mai sunt și momente de sperietură, sau chiar țipete de uimire și durere. Pe mine mă interesează mai mult thrillerele psihologice decât cele horror, chiar dacă mă duc să văd și filme horror, fiind un fan al acestora.”

Pentru Joffé, filmul vorbește despre misterul vieții. “Noi, oamenii nu avem toate răspunsurile” spune regizorul. “Asta este exact partea palpitantă a filmului. Noi, ca oameni, suntem blocați într-o experiență foarte subiectivă, încercând tot timpul să ajungem la adevăr, dar nu ajungem niciodată. Filmul se ocupă de această temă, redând aventurile și chinurile de-a lungul acestui proces.”

DISTRIBUȚIA

Nicole Kidman (Christine)
Nicole Kidman a atras pentru prima dată atenția publicului american, în filmul lui Phillip Noyce, din 1989, thrillerul psihologic Dead Calm. De atunci ea a devenit o vedetă internațională, cunoscută pentru versatilitatea sa și laureată a mai multor premii de interpretare. În 2003, Kidman a obținut premiul Academiei, un Golden Globe, un premiu BAFTA și Ursul de argint, la Festivalul de film de la Berlin, pentru portretul Virginiei Woolf din filmul lui Stephen Daldry, The Hours. În 2002, ea a fost nominalizată pentru prima oară la Oscar, pentru interpretarea sa din muzicalul lui Baz Luhrmann, Moulin Rouge! Pentru acel rol și pentru interpretarea ei din filmul The Others, de Alejandro Amenabar, ea a primit două nominalizări la Golden Globe, câștigându-l pe cel pentru cea mai bună actriță dintr-un muzical.

Kidman a primit primul său Glob de Aur pentru rolul din To Die For, de Gus Van Sant și a mai fost nominalizată la acest premiu încă de trei ori, pentru filmele Birth, de Jonathan Glazer, Cold Mountain, de Anthony Minghella și Billy Bathgate, de Robert Benton. În 2010, Kidman a jucat în Rabbit Hole, film regizat de John Cameron Mitchell, pentru care a fost nominalizată atât la premiul Academiei cât și la Golden Globe, la categoria cea mai bună interpretare feminină. Printre cele mai recente proiecte la care a lucrat Kidman se numără filmele: The Paperboy, de Lee Daniel pentru care ea a obținut nominalizări la premiile Screen Actors Guild și Golden Globe; Stoker, de Chan-wook Park și filmele care vor fi lansate în curând: The Railway Man, de Jonathan Teplitzky și and Grace of Monaco, în regia lui Oliver Dahan.

Printre alte filme în care a jucat Kidman, se mai numără și: Margot at the Wedding, de Noah Baumbach; The Golden Compass în regia lui Chris Weitz; Just Go with It, de Dennis Dugan; adaptarea cinematografică semnată de Rob Marshall a muzicalului Nine; Australia Baz Luhrmann; Fur: An Imaginary Portrait of Diane Arbus de Steven Shainberg; The Interpreter, de Pollack; Bewitched, de Nora Ephron; The Human Stain de Robert Benton; Dogville, de Lars von Trier; Eyes Wide Shut, de Stanley Kubrick; Birthday Girl, de Jez Butterworth; The Peacemaker, de Mimi Leder; The Portrait of a Lady de Jane Campion; Batman Forever, de Joel Schumacher; Malice, de Harold Becker, sau Far and Away, de Ron Howard.

Colin Firth (Ben)
Renumit actor de film, televiziune și teatru, Colin Firth a obținut premiile Oscar, Golden Globe, Screen Actors Guild, British Independent Film, Critics’ Choice și al doilea premiu BAFTA, în 2011, pentru magistrala interpretare a regelui George VI din filmul lui Tom Hooper, The King’s Speech. Firth a mai obținut un premiu BAFTA, în 2010 și Cupa Volpi pentru cel mai bun actor, în 2009, la Festivalul de film de la Veneția, pentru rolul său din filmul lui Tom Ford, A Single Man. Printre alte roluri valoroase, interpretate de Firth până acum se mai numără: Shakespeare in Love în regia lui John Madden, The English Patient, de Anthony Minghella, Tinker Tailor Soldier Spy, de Tomas Alfredson, Mamma Mia!, de Phyllida Lloyd, Bridget Jones: The Edge of Reason, de Beeban Kildron și filmul lui Peter Webber, Girl with a Pearl Earring.

Printre rolurile mai vechi interpretate de Firth se mai numără și cele din filmele regizate de: Anand Tucker, When Did You Last See Your Father?, Stephan Elliott, Easy Virtue, Michael Winterbottom - Genova, Oliver Parker - The Importance of Being Earnest, Kirk Jones -Nanny McPhee, Jocelyn Moorhouse - A Thousand Acres, Hugh Hudson - My Life So Far, Nick Hornby - Fever Pitch, sau rolul titular din filmul lui Milos Forman, Valmont.

Mark Strong (Dr Nasch)
Unul dintre cei mai charismatici și fascinanți actori de astăzi, Mark Strong va putea fi urmărit în curând în filmul lui Nae Caranfil, Closer to the Moon. Printre alte roluri ale sale se numără și cele din filmele lui Guy Ritchie: Sherlock Holmes, RocknRolla și Revolver; sau filmele lui Ridley Scott, Robin Hood și Body of Lies, filmul de spionaj al lui Tom Alfredson Tinker Tailor Soldier Spy sau filmele lui Matthew Vaughn, Kick-Ass și Stardust.

Printre alte filme în care a apărut Strong se numără și Welcome to the Punch, de Eran Creevy, Blood, de Nick Murphy, Black Gold, de Jean-Jacques Annaud, John Carter, de Andrew Stanton, The Young Victoria, de Jean-Marc Vallée, Endgame, de Pete Travis; Good, de Vicente Amorim, Sunshine, de Danny Boyle și Syriana, de Stephen Gaghan, sau Oliver Twist, de Roman Polanski; Fever Pitch, de David Evans și The Eagle în regia lui Kevin Macdonald. El a mai jucat și în filme sau seriale de televiziune, cum ar fi Our Friends in the North, în regia lui Simon Cellan Jones și Stuart Urban; filmele lui Pete Travis, The Jury și Henry VIII; filmul lui Roger Michell, The Buddha of Suburbia; episodul “Not Even God Is Wise Enough” din Screenplay de Danny Boyle, în regia lui David Drury și Tom Hooper, ca și Prime Suspect 3 și Prime Suspect 6.

Rowan Joffé (regia și scenariul)
Rowan Joffé este un regizor și un scriitor premiat, al cărui debut regizoral, Secret Life, a fost considerat o ‘capodoperă' de către criticii de film de la ziarele The Times și The Guardian. Cel de-al doilea Project al său de regie, The Shooting of Thomas Hurndall, a câștigat premiul BAFTA la categoria cel mai bun regizor de ficțiune, în 2009, cât și nominalizări la premiile BAFTA și RTS, la categoria cea mai bună dramă.

În 2009, Rowan a scris și a regizat adaptarea romanului clasic al lui Graham Greene, Brighton Rock, pentru Optimum Films, care a fost lansată în 2011, chiar după numărul 1 al US Box Office, The American, care a fost lansat în 2010, avându-l în rolul principal pe George Clooney. Rowan este dublu laureat al premiului Michael Powell și totodată laureat al premiului BAFTA pentru scenariul filmului Last Resort și pentru filmul lăudat de critică, 28 Weeks Later.