Saptamana aceasta e deschisa de cel de- al doilea film romanesc al anului 2008: "Restul e tacere", in regia lui Nae Carafil. Cum afirmam intr-unul dintre articolele anterioare, "pura magie" sunt cele doua cuvintele care-l descriu, pe scurt; un film ce va deveni reper pentru cinematografia noastra. Cu mult umor si o ironie calda, plus naivitatea si entuziasmul personajelor, filmul emotioneaza. Secventele realiste iau de multe ori turnuri ridicole, aratand istetimea regizorala. Un cinema de autor care - apreciem noi - va reusi sa fie si popular. Povestea din "Restul e tacere", in mare parte adevarata, se refera la tanarul Grig, fiul unei vedete a Teatrului National, actiunea avand loc acum aproape 100 de ani. Dar propriul sau bilant este oarecum dezamagitor. Prea scund pentru scena, prea timid cu femeile, prea excesiv in stilul de viata, fiul e pe cale sa comita greseala capitala, pacatul de neiertat in ochii tatalui: sa regizeze un film de cinema! Il viseaza ca pe cel mai grandios si mai lung film realizat vreodata. Va fi reconstitutirea fidela a razboiului cu turcii, prin care Romania isi cucerise independenta. Leon, un mosier local atins de deliruri mesianice si auto-proclamat Patron al Artelor, devine finantatorul intregii afaceri.
Daca Legenda monstrului din strafundul lacului Loch Ness a inspirat preponderent genul horror, in "Eu si monstrul meu/The Water Horse: Legend of the Deep”, care are premiera tot vinerea aceasta, s-a schimbat “naravul” personajului “monstruos” si, din huligan marin a devenit un domestic animal de companie. The Water House incepe de la ou pentru a nu induce dileme ontologice micilor cinefili carora le e dedicat cu precadere filmul. Deci, un ou flexibil, parca din guma arabica, gri cu irizari albastre se transforma intr-un un pui ciudat cu gat lunguiet, trup dolofan si coada infinita. Mai exista un pustan pe langa pui, apoi toata familia adopta mica si uimitoarea creatura. Acest tip de film, care apropie o fiinta extra-pamanteana, de obicei un mic monstrulet care debordeaza de stangacie, de un copil aflat intr-o faza a vietii in plina expansiune de fantasme, gen E.T. (1982), Close Encounters of the Third Kind (1977) sau Labirintul lui Pan (2006), creioneaza o tipologie de poveste care va captiva. Micul Angus, ramas orfan de tata, isi gaseste sursa de echilibru in legatura emotionala cu acest bizar “cal-de-mare” numit Crusoe, apelativ preluat din celebra poveste a naufragiatului, dar nu din perspectiva singuratatii, ci a supravietuirii (citeste cronica integrala a filmului, realizata de Paul S Odhan, aici).
"Dragoste in vremea holerei" intra si el, de vinerea aceasta, 7 martie, in cinematografele noastre. Ecranizare a celebrului roman cu titlu omonim al lui Gabriel García Márquez, ii are in distributie pe Javier Bardem (Florentino Ariza) si pe Giovanna Mezzogiorno (Fermina Daza). Scenariul a fost adaptat de Ronald Harwood ("The Pianist, "Being Julia"), iar regia este semnata de Mike Newell ("Zambet de Mona Lisa ", "Harry Potter si Pocalul de Foc". Mike Newell a avut un pariu mare de castigat fata de spectatori: sa redea pe ecran emotia si metaforele care dau substanta cartii. Daca a reusit, vom vedea de vinerea aceasta. Ca si prestatia lui Javier Bardem din acest film, care nu se dezminte nici de aceasta data cand vine vorba de interpretare; in fond, a obtinut in 2008 Oscarul pentru cel mai bun rol secundar masculin.
Cea de-a patra premiera a saptamanii 7-14 martie este tot o ecranizare. Dupa romanul cu titlu omonim scris de Khaled Hosseini, Vanatorii de zmeie este povestea in mare parte adevarata a scriitorului, de etnie pastuna, locuitor in Kabul, Afganistan. O data cu invazia sovietica in Afganistan, familia sa primeste azil politic in SUA; de acolo a scris Khaled romanul, povestea copilariei sale, o poveste despre prietenie, curaj, razboi, instaurarea regimului taliban si drumul in exil. Un film al metaforelor vizuale, emotionant, o poveste premiata cu “The United Nations Refugee Award”. Neaparat de vazut.
