Reportaj. Prima ediţie Golden Carpathian European Film & Fair

de Mihnea Columbeanu în 29 Aug 2011
Reportaj. Prima ediţie Golden Carpathian European Film & Fair

Prima ediţie a Golden Carpathian – Ploieşti European Film & Fair şi-a desemnat câştigătorii în cadrul Galei de Închidere desfăşurate duminică seară, 28 august, la Sala Premiera a Cinematografului din Ploieşti. Evenimentul a adunat peste 60 de invitaţi străini într-o ceremonie plină de surprize şi emoţii, atât pentru câştigătorii premiilor în valoare de peste 10.000 de euro, cât şi pentru cei peste 1000 de invitaţi şi spectatori prezenţi.

REPORTAJ. Nici nu s-au răcit bine fotoliile cinematografului Patria din centrul republicanei urbe a lui Caragiale, după prima ediţie a P.I.F.F. (Ploieşti International Film Festival - intitulat iniţial "Eu cu CINE filmez?"), creaţie a tânărului regizor ploieştean Emilian Floareş, că primăria, încurajată de izbânda de la sfârşitul lunii mai, s-a hotărât să-i urmeze exemplul cu o încercare proprie, şi mai ambiţioasă: Golden Carpathian European Film & Fair (adică, titulatură, nu glumă!), iniţiativă nici ea lipsită de merite. A cooptat ajutorul Ministerului Culturii şi al Patrimoniului (că, de - acum era iniţiativă municipală!), la care s-au adăugat Centrul Internaţional al Cinematografiei, R.A.D.E.F. România Film şi Asociaţia pentru Integrare Culturală Europeană.

Primarul Andrei Volosevici şi-a mobilizat forţele, a obţinut fonduri, a recrutat oameni, şi cu mic, cu mare, s-au pus să dea o nouă faţă sălii de cinema - redenumită de-acum Premiera, în memoria marelui ploieştean adoptiv Toma Caragiu, omagiat şi prin proiecţia de gală a filmului "Premiera" (1976, Mihai Constantinescu - după piesa "Travesti" de Aurel Baranga, unde Tomiţă îl juca pe actorul cabotin Titi Precup, în tandem cu Carmen Stănescu).

În doar trei săptămâni, îmbătrânitul cinematograf a fost complet renovat, dobândind un look eminamente european, în ton cu tema festivalului - ba chiar şi un Walk of Fame la intrare, onorat cu stelele a trei actori celebri care au debutat pe scena prahoveană: inconturnabilul Toma Caragiu, însoţit de Ştefan Bănică şi Margareta Pogonat, singura rămasă în viaţă - care, prezentă la inaugurare, a declarat cu modestie şi emoţie: "Sunt extrem de emoţionată, am jucat pe scena teatrului din Ploieşti şi sunt foarte onorată."

Festivalul şi Târgul s-au mai remarcat şi prin calitatea realmente de târg a publicului (au avut proasta inspiraţie de a lăsa intrarea liberă, crezând că vor atrage mai multă lume - şi au reuşit, dar în sens invers celui scontat) - sala, mult mai plină decât acum trei luni la P.I.F.F., gemând de grupuri-grupuri-grupuleţe de bobor care conversau (nu comentau, că numai de filme nu le ardea) activ, hăhăiau auditiv, chirăiau intempestiv şi-i ameninţau mitocanotiv pe invitaţii care cutezau să-i admonesteze - noroc că pe parcurs se plictiseau şi plecau, aşa că vizionarea trecea gradual la nişte condiţii cât de cât mai acceptabile. Aceste mărunţişuri însă au fost compensate, slavă Domnului, de serviciul excelent oferit de către Hotelul Central (acelaşi care ne-a găzduit şi la P.I.F.F.), şi de kiturile mai mult decât onorabile: mapă de presă, catalog (realizat de însuşi Emi Floareş, părintele P.I.F.F.-ului), pix, şepcuţă şi un fermecător rucsăcel roşu. În plus, invitaţii de peste hotare au mai beneficiat şi de un tur al Sinaiei şi unul al Bucureştiului.

...Şi a sosit şi seara mult-aşteptată, a decernării premiilor. Juriul, format din Philip Bergson, Ferenc Moldovány şi Dejan Petrovic, a decernat Trofeul Golden Carpathian, în valoare de cinci mii de euro, filmului unguresc (nomimalizat şi la Cannes, în 2010, pentru premiul Un Certain Regard) Pál Adrienn, de Agnes Kocsis, "pentru obsedantul portret al unei vieţi pustii şi singuratice, înconjurate zi de zi de moarte", film care "îmbină un scenariu excelent cu o viziune cinematografică personală, datorită suflului genial dat de o mare personalitate, care radiază speranţă în faţa sorţii triste". Deşi cam gongorică, motivaţia juriului se justifică, filmul fiind într-adevăr foarte organic legat, plin de profunzimi nebănuite (cu atât mai semnificative, cu cât îşi lasă majoritatea întrebărilor fără răspuns, oferind spectatorului teme de meditaţie) şi exprimat într-un stil insolit, incitant şi novator - realmente, o operă de mare forţă şi originalitate (mărturisesc că, încă de la vizionare, l-am adoptat fără rezerve şi ca favoritul meu personal din tot festivalul). Premiul pentru Cea mai bună regie i-a revenit tânărului polonez Marcin Wrona, pentru Chrzest (Botezul), "pentru mânuirea, cu fler şi măiestrie, a unei distribuţii puternice, într-o tragedie modernă care prezintă laturile întunecate ale Varşoviei contemporane într-un mod realist şi curajos". Într-adevăr, povestea fostului bandit devenit om de treabă, cu nevastă şi copil, care nu reuşeşte să scape de braţul lung al mafiei (vă mai amintiţi de Once a Thief?, 1965, Ralph Nelson, sau de Deux hommes dans la ville, 1973, de Jose Giovanni - ambele cu Alain Delon?). În pofida unui scenariu cam confuz, liniar şi previzibil (Grazyna Trela, Grzegorz Jankowski şi Dariusz Glazer), e filmată energic, expresiv şi creator, conţinând şi câteva portrete antologice, în frunte cu al bossului mafiot. Dacă scenariul "Botezului" era cum era, Premiul pentru Cel mai bun scenariu a fost obţinut de bosniacul Adis Balrac, autorul filmului "Ostavljeni" ("Abandonat"), "pentru dramatizarea consecinţelor recentelor războaie balcanice într-un mod original şi emoţionant, fără să reia clişee sau să ia pareta vreunei tabere". Dacă până aici motivaţia se justifică, nu pot decât ridica din sprâncene la vederea modului cum juriul a ignorat defectele flagrante de construcţie dramaturgică - începând cu setupul stufos şi prelungit peste măsură, pentru ca o dată ce confruntarea începe cu adevărat, filmul să se repeadă spre un final prematur şi complet expediat - se termină după optzeci şi cinci de minute, lăsându-ne cu ochii-n soare, exact când îşi pregătise toate datele pentru un act final ce se promitea dens şi şocant (ca să nu mai vorbim de pierderea pe drum a două personaje demarate excelent: directorul şi instructoarea). Din fericire, Balrac recuperează pe partea regiei - o combinaţie stranie de dramatism şi satiră atroce, filmată cu mână sigură şi cu mijloace pe cât de inedite, pe atât de convingătoare. Contribuie şi talentul remarcabil al adolescentului de treisprezece ani Tony Grga, în rolul titular.

Adecvarea deciziilor s-a restabilit odată cu Premiul pentru debut, câştigat de "The Show Must Go On", al croatului Nevio Marasovic - un surprinzător film underground realizat cu mijloace minimaliste dar reuşind să se constituie într-un cvasi-SF cât se poate de valid - pe bună dreptate, juriul l-a apreciat pozitiv "pentru reprezentarea iscusită a unei apocalipse iminente, realizată cu evidentă invenţie (sic!) filmică" (se vede că la lecţia cuvântului "inventivitate" au lipsit - sau, dacă nu ei, cel puţin traducătorul). Premiul publicului i-a revenit coproducţiei polono-suedeze "Între două focuri", de Agnieszka Lukasiak - în ceea ce mă priveşte, al doilea favorit al meu, în ciuda demarajului simplist şi liniar (o succesiune de mizerii ale societăţii degenerate din Belarus, expediate, neritmate, fără necesarele alternanţe şi, cel mai grav, fără un plot point 1 propriu-zis). Noroc că, în continuare, intuiţia scenaristică a Agnieszkăi Lukasiak reuşeşte să compenseze lacunele de structură dramaturgică (intercalate permanent cu secvenţe foarte bine construite), prin acumularea a suficienţi vectori conflictuali pentru ca dilema finală să atingă o încărcătură cu adevărat impresionantă - inclusiv prin aportul excelentei Magdalena Poplawska în rolul eroinei. Nu e deloc de mirare că a rămas cu buza umflată "Oca" ("Tata"), al croatului Vlado Skafar - exemplu tipic de caz în care autorul îşi iubeşte atât de mult opera, încât nu mai poate atinge detaşarea necesară pentru a o salva de cea mai plicticoasă liniaritate, oricât de calofil ar filma relaţia de regăsire între tată şi fiu, în sânul naturii. Mai era programat şi "Püha Tonu kiusamine" ("Ispita Sfântului Tony"), al estonianului Veiko Ounpuu, dar n-a mai participat tot din motive de dat cu stângu-n dreptu' - a sosit în format DVD, iar organizatorii, porniţi să proiecteze numai versiuni pe peliculă, au zis: "Mersi, nu servim". Păcat - prezentarea din catalog suna tentant.

Seara, în paralel cu competiţia, s-au proiectat vis-à-vis, în parcul din faţa primăriei, câteva filme româneşti mai mult sau mai puţin reprezentative: Filantropica (2002, Nae Caranfil), Ursul (2011, Dan Chişu), Bună! Ce faci? (2011, Alexandru Maftei), Decolarea (1971, Timotei Ursu), şi încă unul, cu nişte oase fără cap, pe care s-au jenat să-l includă în catalog, aşa că mă fac şi eu că i-am uitat titlul. După care, a urmat recitalul Baladele Carpaţilor, cu Felicia Filip, Vlad Rădescu şi formaţia K1, iar spectacolul final s-a revendicat de la Goran Bregovic, alături de Wedding and Funeral Orchestra. Un final categoric în ton cu ambiţiile realizatorilor.

Imagini

Părerea ta

Spune-ţi părerea
xerses pe 29 august 2011 16:39
sa auzim de bine si de a doua editie, atunci cand va fi ea.
Pitbull pe 29 august 2011 18:08
Din reportaj a fost eliminat urmätorul fragment - probabil, ca sä nu se zbârcoleascä nemernicul de Volosevici.

"În plus, Andrei Volosevici a iniţiat şi o hingheriadă panoramică 3D, ordonând ridicarea angro a tuturor câinilor fără stăpân din centrul oraşului, internaţi claie peste grămadă în gulagul de la Bucov, cu mult peste capacităţile acestuia, de să moară Ejov, Iagoda şi Beria de invidie, şi mai multe nu. Când i-am întrebat pe angajaţi cum stăm cu legalitatea, au ridicat din umeri: "Ordin de la dom' primar!" - adică, unde-i ordin nu-i tocmeală, fie şi legală - c-aşa-i în tenis!, vorba aceluiaşi neuitat Toma Caragiu."

Pentru orice eventualitate, retineri cä-mi postez toate materialele si pe Facebook, unde le puteti citi necenzurate.
Tot acolo, am si un album cu fotografii din Gulagul de la Bucov, si un fragment filmat.

alex_il_fenomeno pe 30 august 2011 12:16
interesant . ma bucur ca am ajuns sa organizam astfel de festivaluri .

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Cronică

jinglebells