Sin City a insemnat pentru Jessica Alba poate una dintre cele mai solicitante experiente ale vietii sale profesionale, o experienta care cu siguranta a meritat tot efortul.
La urma urmei, cand esti o dansatoare exotica pentru care a-si exprima talentul inseamna a dansa pe o masa de bar, in fata unor barbati cu priviri flamande (chiar daca ei nu sunt in realitate prezenti), este o experienta destul de infricosatoare.
“Multe dintre personaje au fost adaugate in scena in sala de montaj,” explica ea. “Chiar daca dansam in fata ecranului verde, erau de fata cei din echipa de filmare. Ma simteam ca intr-un bar, urmarita de privirile barbatilor. A fost foarte solicitant.”
Spre meritul ei, Alba s-a descurcat extraordinar. Intrebati-l pe regizorul Robert Rodriguez: “Jessica a fost fantastica. Nu i-a fost usor, dar s-a descurcat excelent.”
Alba, in varsta de 24 de ani, este pe punctul de ajunge o mare vedeta. Tinand cont de lansarea filmului Sin City, de rolul ei ca Femeia Invizibila in Fantastic Four si de filmul cu actiune subacvatica Into the Blue, aceasta tanara si frumoasa actrita este predestinata sa aiba o cariera stralucitoare.
Jessica si-a facut deja un nume interpretand rolul principal din serialul TV al lui James Cameron, Dark Angel. Am mai jucat si in filmele Never Been Kissed, Idle Hands si Honey.
In Sin City al lui Frank Miller, o interpreteaza pe Nancy, o fetita care este salvata din mainile unui rapitor monstruos de Hartigan, un politist foarte hotarat (Bruce Willis), care plateste un pret imens pentru actul sau de eroism: este condamnat pentru viol.
In inchisoare, unde refuza sa marturiseasca delictul necomis, dupa ce si-a pierdut familia, cariera, intreaga viata, singurul lucru care il mai tine in viata sunt scrisorile primite de la Nancy, care ii scria sub un nume fals.
Cand Hartigan este eliberat, o reintalneste pe Nancy, acum o femeie in toata firea. Dar destinul are pentru ei alte planuri pentru ca nici acum perechea nu este in siguranta, mai ales in Sin City.
Reporter: Cand vine cineva la tine si iti propune rolul unei dansatoare exotice care este inarmata cu un bici, cum reationezi?
Jessica Alba: Rolul nu mi-a fost prezentat chiar asa (rade). Mi s-a spus ca este vorba despre un film facut de Robert Rodriguez, cu o femeie foarte inocenta, indragostita pana peste cap de un barbat care si-a sacrificat viata pentru ea. Apoi am vazut desenele si am vazut ca era goala (rade). I-am intrebat: “Ar fi o problema daca nu ma dezbrac de tot ?” Nu mi-ar fi placut sa apar goala in fata lui Rodriguez. Lumea a fost de acord si asa a ramas.
Rep: Pentru tine, este un film romantic?
J.A.: Da. Este o poveste cu adevarat romantica, despre dragoste si suflete-pereche, despre doi oameni care impartasesc un secret si care sunt mereu loviti de soarta, dar reusesc sa se regaseasca de fiecare data.
Rep: Ceea ce este in mare contrast cu depravarea din Sin City?
J.A.: Da. Personajul meu este plin de lumina si de suflet, desi totul in jurul lui este deprimant, urat, murdar. Nancy este foarte libera. Este singurul suflet inocent din Sin City.
Rep: Iti creezi o poveste pentru un astfel de personaj?
J.A.: Da. Am cazut de acord cu Robert si cu Frank (Miller) ca relatia ei cu Hartigan este atat de puternica, pentru ca el este singurul care o cunoaste cu adevarat. In scrisori, ii transmitea totul despre ea: cum s-a maturizat, ce gandeste, tot ce i se intampla... Functionau ca un jurnal care se intindea pe 8 ani. Asa se explica si reactia ei cand l-a revazut.
Rep: Cum ai reactionat cand ai vazut filmul terminat?
J.A.: Mi-a placut la nebunie.
Rep: Dar cand dansai pe scena?
J.A.: Nu mi-a placut prea mult (rade). Ma indragostisem de personajul lui Rosario (Dawson). Mi s-a parut bestial. Si personajul lui Clive (Owen) era tare.
Rep: Ai fi preferat sa ai rolul lui Rosario?
J.A.: Am mai interpretat genul asta de fata, dar ea este foarte senzuala si dominanta si lasa impresia ca ii place sa fie pocnita, pentru ca mai apoi sa pocneasca si ea la randul ei.
Rep: Esti mandra ca ai participat la realizarea unui film atat de inovator?
J.A.: Da, cand filmam, eram mandri ca suntem implicati. Stiam ca avea sa iasa ceva incredibil.
Rep: Cum a fost pe platou cu celelalte fete?
J.A.: Nu am lucrat efectiv cu nici una dintre ele, dar ne imbratisam si ne sarutam tot timpul (rade). Sunt femei superbe.
Rep: Dar ai jucat multe scene cu Bruce Willis. Cum a fost?
J.A.: Este grozav.
Rep: Cum este sa te giugiulesti cu Bruce Willis?
J.A.: Pai, tu faci sa para o giulealea de adolescenti pe bancheta din spate a masinii (rade), cand de fapt a fost un sarut foarte romantic si pasional, si ne-am chinuit mult sa cream un moment frumos.
Rep: Ce parere ai despre relatia lor din film?
J.A.: Mi se pare minunata. Este o poveste de dragoste foarte frumoasa. Sacrificiul lui este incredibil. Este atat de frumos, de romantic, sa-ti sacrifici viata pentru altcineva.
Rep: Ai studiat actoria cu William H. Macy. Te-a ajutat acest lucru cand te-ai pregatit pentru rol?
J.A.: Cand stai de vorba cu Bill, nu pare un tip foarte serios. Tehnica este importanta si eu i-am dat importanta cuvenita. Daca as fi luat in ras rolul meu, nu as mai fi reusit sa fiu credibila. Eu pun suflet in tot ce fac, asa ca nu are importanta daca este vorba de un film facut dupa benzi desenate sau de un film facut dupa un fapt real. Cred ca filmele bune sunt despre oameni obisnuiti aflati in situatii deosebite.
Rep: Ai lucrat nonstop in ultimul an. Se intrevede o vacanta?
J.A.: Nu, nu cred. O sa locuiesc aici, bucurandu-ma de casa mea, asteptand sa vad ce se va intampla cu Fantastic Four, cat sa pot decide ce voi face in continuare.
Rep: Ai emotii?
J.A.: Da, putin. Stiu sigur ca vreau sa-l vad. Efectele speciale sunt excelente.
Rep: Este o vara importanta pentru tine, cu atatea lansari de filme. Cum crezi ca iti vor schimba viata?
J.A.: Nu stiu. O sa vedem. Nu ma gandesc prea mult la asta. Vreau doar ca filmele sa mearga bine si sa-mi castig asa existenta.
Rep: Cum a fost sa joci in fata ecranului verde?
J.A.: Aveam un bar amenajat si o scena inconjurata de ecran verde. Chiar daca dansam in fata ecranului verde, eram inconjurata de membrii echipei de filmare. Ma simteam ca si cum as fi fost intr-un bar, urmarita de privirile barbatilor, asa ca a fost foarte stanjenitor.
Rep: Din punct de vedere al interpretarii, nu te-a deranjat?
J.A.: Robert ne-a adus niste fotografii cu platoul si cateva imagini din revistele lui Frank, asa ca stiam in mare despre ce este vorba.
Rep: Ti-era cunoscuta opera lui Frank, inainte sa accepti rolul?
J.A.: Nu. Dar, dupa ce-am descoperit-o, mi s-a parut excelenta. Nu stiam ca benzile desenate sunt scrise asa de bine. Credeam ca sunt povesti despre supereroi grandiosi, nu mi-i imaginasem niciodata asa. Sunt foarte intunecati, foarte complicati.
Rep: Cum ti s-a parut dialogul?
J.A.: Pentru mine, a fost genul “noir” clasic, cu dialog rupt din filmele anilor ’30-’40, plin de ritm, asa cum nu se mai face in ziua de azi.
Rep: Cum ti s-a parut stilul vizual? Nu crezi ca e cel mai dominant?
J.A.: Nu. Cred ca acest stil este un plus pentru film. Il ridica pe un piedestal. Personajele noastre prind viata din cauza imaginilor incredibilor, a contrastului dintre negru si alb.
Rep: Era important ca Frank Miller sa fie prezent pe platoul de filmare?
J.A.: Da. El a creat aceasta lume, el a inventat personajele, a luat parte la toate experientele lor. Trebuia sa fie de fata, era vorba de “copilul” sau.
Rep: Cum a fost sa fii martora relatiei dintre Frank Miller si Robert Rodriguez?
J.A.: Sunt spirite inrudite, dar la poli diferiti. Robert este muzician, foarte expansiv, o adevarata vedeta, iar Frank este foarte introvertit, profund si foarte tacut. Dar se potrivesc ca merele cu portocalele.
Rep: Actorii erau dominati de vreun sentiment, stiind ca fac parte dintr-un proiect inovator?
J.A.: Toti stiau ca o sa fie ceva tare, ceva nou, deosebit. Lucrand la film, ar fi fost imposibil sa gandesti altfel.
Rep: Ai avut vreodata senzatia ca filmul are tendinte misoginiste?
J.A.: Nu, dimpotriva. Toate femeile erau foarte puternice, foarte sigure pe ele, isi castigau singure existenta. Predomina violenta la adresa barbatilor. Mickey Rourke este desfiintat din bataie de cateva ori (rade). Nu, nu mai vreau!
